ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 183/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 105 din 5 iunie 2003 a Tribunalului Maramureș s-a dispus condamnarea inculpatului C.A. la 16 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. S-a computat din pedeapsă durata arestului preventiv de la 18 iulie 2002 la zi. Inculpatul a fost obligat la 15.569.840 lei către C.A.S. Maramureș și la 7.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că inculpatul gospodărea împreună cu mama lui C.A. de 74 de ani în satul Săsar.

Între aceștia erau neînțelegeri și certuri mai ales pe fondul consumului exagerat de alcool de către inculpat. În noaptea de 16 iulie 2002, inculpatul beat, s-a întors acasă și dojenit de mama lui a lovit-o cu pumnii. În ziua de 17 iulie 2002 a fost internată în Spitalul Județean Baia Mare și supusă unei intervenții neurochirurgicale, constatându-se existența unui hematom fronto-parietal stâng cu o grosime de 1 cm. La 2 august 2002 victima a decedat, evoluția postopetatorie fiind nefavorabilă. Potrivit raportului de expertiză medico-legală, moartea victimei a fost violentă și s-a datorat unei bronhopneumonii, complicație a unui traumatism cranio-cerebral acut cu hematom subdural. S-a concluzionat că există legătură cauzală directă între agresiunea suferită la 16 iulie 2002 și moartea victimei.

Prin decizia penală nr. 146 din 29 iulie 2003, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondat, apelul inculpatului. Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care critică hotărârile pronunțate pentru greșita încadrare juridică dată faptei în infracțiunea de omor calificat în loc de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte. În subsidiar a criticat hotărârile pentru pedeapsa pe care o consideră prea severă. Motivele invocate de recurent sunt cazuri de casare prevăzute de art. 395 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen. Recursul nu este fondat. Ceea ce deosebește în mod esențial infracțiunea de omor de infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte este atitudinea subiectivă a făptuitorului față de rezultatul acțiunilor care au provocat rezultatul letal.

Astfel în cazul omorului făptuitorul prevede, urmărește sau cel puțin acceptă rezultatul mortal al acțiunilor sale, acționând cu intenția de a ucide. În cazul loviturilor sau vătămărilor cauzatoare de moarte, făptuitorul acționează cu intenția de a vătăma integritatea sau sănătatea persoanei, dar rezultatul mai grav, moartea victimei este culpabil praeterintenționat, neprevăzut, neurmărit și neacceptat de făptuitor. În cauză s-a dovedit că inculpatul a lovit cu intensitate victima, cu pumnii, de mai multe ori în cap, zonă vitală, și s-a dezinteresat de sănătatea acesteia, persoană învârstă cu o constituție firavă. Toate acestea evidențiază că inculpatul a prevăzut rezultatul faptei și chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat, ceea ce dovedește că a acționat cu intenție indirectă de a ucide.

Prin urmare încadrarea juridică dată faptelor de către instanțe este legală și temeinică. Cât privește pedeapsa aplicată de 16 ani închisoare, aceasta este situată aproape de limita minimă prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită. În cauză nu există împrejurări de natură să atenueze răspunderea penală a inculpatului așa că reducerea pedepsei sub minimul prevăzut de lege ar fi nelegală. Așa fiind, nici critica cu privire la individualizarea pedepsei nu este fondată. Prin urmare, Curtea în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul ca nefondat, va computa prevenția și-l va obliga pe recuret la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.A. împotriva deciziei penale nr. 146 din 29 iulie 2003 a Curții de Apel Cluj. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 18 iulie 2003 la 14 ianuarie 2004. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 ianuarie 2004.