ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 183/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 105 din 5

iunie 2003 a Tribunalului Maramureș s-a dispus condamnarea inculpatului C.A. la

16 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 175 alin. (1) lit. c)

C. pen. S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a computat din pedeapsă durata

arestului preventiv de la 18 iulie 2002 la zi.

Inculpatul a fost obligat la

15.569.840 lei către C.A.S. Maramureș și la 7.500.000 lei cheltuieli judiciare

către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că inculpatul gospodărea împreună cu mama lui C.A. de 74 de ani în

satul Săsar. Între aceștia erau neînțelegeri și certuri mai ales pe fondul

consumului exagerat de alcool de către inculpat. În noaptea de 16 iulie 2002,

inculpatul beat, s-a întors acasă și dojenit de mama lui a lovit-o cu pumnii.

În ziua de 17 iulie 2002 a fost internată în Spitalul Județean Baia Mare și

supusă unei intervenții neurochirurgicale, constatându-se existența unui

hematom fronto-parietal stâng cu o grosime de 1 cm. La 2 august 2002 victima a

decedat, evoluția postopetatorie fiind nefavorabilă.

Potrivit raportului

de expertiză medico-legală, moartea victimei a fost violentă și s-a datorat

unei bronhopneumonii, complicație a unui traumatism cranio-cerebral acut cu

hematom subdural. S-a concluzionat că există legătură cauzală directă între

agresiunea suferită la 16 iulie 2002 și moartea victimei.

Prin decizia penală nr. 146 din 29

iulie 2003, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.

Împotriva deciziei a declarat recurs

inculpatul care critică hotărârile pronunțate pentru greșita încadrare juridică

dată faptei în infracțiunea de omor calificat în loc de loviri sau vătămări

cauzatoare de moarte. În subsidiar a criticat hotărârile pentru pedeapsa pe

care o consideră prea severă. Motivele invocate de recurent sunt cazuri de

casare prevăzute de art. 395

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen.

Recursul nu este fondat.

Ceea ce deosebește în mod esențial

infracțiunea de omor de infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de

moarte este atitudinea subiectivă a făptuitorului față de rezultatul acțiunilor

care au provocat rezultatul letal.

Astfel în cazul omorului făptuitorul

prevede, urmărește sau cel puțin acceptă rezultatul mortal al acțiunilor sale,

acționând cu intenția de a ucide.

În cazul loviturilor sau vătămărilor

cauzatoare de moarte, făptuitorul acționează cu intenția de a vătăma

integritatea sau sănătatea persoanei, dar rezultatul mai grav, moartea victimei

este culpabil praeterintenționat, neprevăzut, neurmărit și neacceptat de

făptuitor.

În cauză s-a dovedit că inculpatul a

lovit cu intensitate victima, cu pumnii, de mai multe ori în cap, zonă vitală,

și s-a dezinteresat de sănătatea acesteia, persoană învârstă cu o constituție

firavă.

Toate acestea evidențiază că

inculpatul a prevăzut rezultatul faptei și chiar dacă nu l-a urmărit, l-a

acceptat, ceea ce dovedește că a acționat cu intenție indirectă de a ucide.

Prin urmare încadrarea juridică dată

faptelor de către instanțe este legală și temeinică.

Cât privește pedeapsa aplicată de 16

ani închisoare, aceasta este situată aproape de limita minimă prevăzută de lege

pentru infracțiunea săvârșită. În cauză nu există împrejurări de natură să

atenueze răspunderea penală a inculpatului așa că reducerea pedepsei sub

minimul prevăzut de lege ar fi nelegală. Așa fiind, nici critica cu privire la

individualizarea pedepsei nu este fondată.

Prin urmare, Curtea în temeiul art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul ca

nefondat, va computa prevenția și-l va obliga pe recuret la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.A. împotriva deciziei penale nr. 146 din 29 iulie 2003

a Curții de Apel Cluj.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul arestării preventive de la 18 iulie 2003 la 14 ianuarie

2004.

Obligă pe recurentul inculpat la

plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 ianuarie 2004.