ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3268/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 13 din 28 ianuarie 2001, Tribunalul Tulcea l-a condamnat pe inculpatul C.N. la 3 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. a) C. pen. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut în fapt că, în după amiaza zilei de 8 noiembrie 2002, inculpatul C.N., în stare de ebrietate, i-a aplicat soției, C.V., aflată și ea sub influența consumului de băuturi alcoolice, mai multe lovituri, cu palmele și cu pumnii, în zona capului și în alte regiuni ale corpului, până ce aceasta a căzut pe podeaua camerei în care se aflau, pierzându-și cunoștința.

Deși victima sângera și se afla în mod vădit în stare gravă, inculpatul a lăsat-o fără ajutor până a doua zi dimineața când, cu ajutorul părinților săi a transportat-o la spital, unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale. Cu toate îngrijirile acordate, C.V. a decedat în seara zilei de 10 noiembrie 2002. Din raportul de constatare medico-legală întocmit de Serviciul de Medicină Legală al Județului Constanța, rezultă că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat hemoragiei meningo-cerebrale consecutivă unui traumatism cranio-cerebral cu hematom subdural.

Prin decizia penală nr. 114/ P din 4 aprilie 2003, Curtea de Apel Constanța a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea, împotriva sentinței primei instanțe, a desființat hotărârea atacată și, înlăturând dispozițiile art. 74 și art. 76 C. pen., a majorat pedeapsa aplicată inculpatului, de la 3 ani la 15 ani închisoare, aplicându-i de asemenea pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs inculpatul C.N., care a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din infracțiunea de omor calificat, în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, susținând că nu a intenționat să-și ucidă soția, pe care a lovit-o în scopul de a o pedepsi pentru că era alcoolică și își neglija îndatoririle în familie.

Recursul nu este fondat. Din probele administrate în cauză și anume din declarațiile martorilor și ale inculpatului rezultă că, într-adevăr, conflictul dintre acesta și soția sa, care a dus la decesul victimei, s-a produs, în condițiile unei stări tensionate, care dura de mai mult timp și era alimentată de greutățile materiale, prin care trecea familia, C.V. fusese concediată după repetate abateri generate de consumul de alcool, ca și de faptul că atât victima cât și inculpatul erau alcoolici. Având în vedere violența extremă cu care a acționat inculpatul, ca și faptul că a lăsat victima fără ajutor timp de mai multe ore deși starea gravă în care se afla era evidentă, nu poate fi primită susținerea acestuia că nu a avut intenția să-și ucidă soția.

Astfel, din actul medico-legal și din probele amintite rezultă că victima avea peste 40 de leziuni produse prin lovire, pe întreaga suprafață a corpului, și că, deși era plină de sânge pe față și inconștientă, inculpatul nu i-a acordat nici un ajutor timp de mai bine de 12 ore, când, tatăl său C.P. a anunțat poliția și organele sanitare. Luând în considerare această stare de fapt, se constată că fapta inculpatului a fost încadrată corect în infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. c) C. pen., neexistând temeiuri să se dispună schimbarea încadrării juridice a faptei în infracțiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. În consecință, urmează ca recursul inculpatului C.N.

să fie respins ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.N., împotriva deciziei penale nr. 114/ P din 4 aprilie 2003 a Curții de Apel Constanța. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 11 noiembrie 2002, la 4 iulie 2003. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.00 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 4 iulie 2003.