ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1529/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 830/2003, Tribunalul, în baza art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., a admis cererea formulată de petentul-condamnat, a dispus întreruperea pedepsei aplicată prin sentința penală nr. 518 din 21 septembrie 2000 a Tribunalului București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3145 din 15 iunie 2000 a Curții Supreme de Justiție pe o durată de 3 luni, începând cu data rămânerii definitive a prezentei hotărâri. În motivarea soluției, Tribunalul reține faptul că există riscul ca familia condamnatului să rămână fără locuință, aflată într-o stare avansată de deteriorare și fără mijloacele necesare pentru trai, mai ales în perioada sezonului rece care sporește, o dată în plus, greutățile pe care le întâmpină aceasta.

În același sens, a mai avut în vedere că mama condamnatului prezintă mai multe afecțiuni care o împiedică să rezolve această situație ce ar putea avea consecințe grave pentru întreaga familie și, în același timp, are nevoie de ajutor moral, dar și material pe care i-l poate acorda numai fiul său, aflat în executarea pedepsei închisorii. Împotriva acestei sentințe a formulat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, în sensul că în mod greșit s-a dispus întreruperea executării pedepsei aplicate inculpatului atâta timp cât împrejurările reținute prin referatul de anchetă socială nu sunt sprijinite de alte probe, nu sunt de natură a produce consecințe iremediabile asupra sănătății sau vieții condamnatului sau a familiei lui și sunt preexistente arestării acestuia.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul parchetului, a casat sentința și rejudecând, a respins ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul S.M. S-a reținut că fără a se pune la îndoială starea sănătății mamei condamnatului, situația materială grea și starea precară a locuinței, totuși aceste împrejurări sunt preexistente arestării acestuia și nu reprezintă împrejurări speciale, în sensul prevăzut de art. 453 lit. c) C. proc. pen. S-a mai reținut că până la data arestării care a avut loc în 1999 condamnatul nu a putut remedia situația mamei sale, iar în cei 5 ani de când se află în detenție starea de fapt s-a menținut neschimbată. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs condamnatul care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie și a solicitat casarea deciziei și menținerea sentinței primei instanțe prin care i-a fost admisă cererea de întrerupere a executării pedepsei.

Recursul nu este întemeiat. Potrivit art. 453 lit. c) C. proc. pen., întreruperea executării pedepsei se poate dispune, printre altele, când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a acestei pedepse ar avea consecințe grave pentru condamnat și familia acestuia. În acest caz, executarea poate fi amânată cel mult 3 luni și numai o singură dată. Revenind la cauză, se constată din referatul de anchetă socială întocmit de Primăria Dragomirești Vale că situația menționată de condamnat în cererea sa corespunde realității și anume starea de boală a mamei sale, condițiile precare de trai, starea de degradare a imobilului aparținând familiei. Cu toate acestea, este însă de observat că situația respectivă este preexistentă condamnării și arestării inculpatului și nu ar putea fi ameliorată prin prezența acestuia, care în cele maximum 3 luni de întrerupere a pedepsei nu ar fi în măsură să rezolve problemele familiei sale.

Așa fiind, în mod corect a apreciat instanța de apel atunci când rejudecând cauza, a respins cererea condamnatului, astfel că recursul îndreptat împotriva deciziei acestei instanțe apare ca nefondat și va fi respins ca atare conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de condamnatul S.M. împotriva deciziei nr. 4 din 9 ianuarie 2004 a Curții de Apel București, Secția a II-a penală, ca nefondat. Obligă pe recurent să plătească statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 200.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 martie 2004.