ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 14.10.2004

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7587/2004

HOTĂRÂRE
14.10.2004
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 7587/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința atacată cu recurs,

sentința civilă nr. 28, pronunțată la data de 6 februarie 2004, în dosarul nr. 1745/CA/2003,

Curtea de Apel Constanța, secția comercială și de contencios administrativ, a

admis cererea formulată de contestatorul V.E. și a anulat hotărârea nr. 14074

din 31 octombrie 2003, adoptată de comisia de specialitate din cadrul Casei

Județene de Pensii Constanța și a constatat că acesta beneficiază de statutul

de refugiat, pentru perioada 3 februarie 1942 – 6 martie 1945, urmând ca

drepturile legale să-i fie acordate începând cu data de 1 februarie 2003.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța de fond a reținut, în esență, că reclamantul a fost născut la data de

31 iulie 1922, în localitatea Izvoare, din Basarabia și că, după data de 28

iunie 1940, familia acestuia s-a refugiat, ca urmare a ocupației sovietice și a

persecuțiilor exercitate din motive etnice.

A mai reținut că reclamantul a fost

elev la Școala de Ofițeri Rezervă Geniu București, în perioada 15 noiembrie 1941

– 1 noiembrie 1943, iar în perioada 14 februarie 1944 – 20 august 1944 a fost

trimis pe front.

Împotriva acestei soluții a formulat

recurs, Casa Județeană de Pensii Constanța, susținând că instanța de fond a

pronunțat o hotărâre nelegală și netemeinică, în cauză neexistând dovezi că

reclamantul s-ar fi refugiat pe teritoriul României, ca urmare a persecuțiile

din motive etnice exercitate asupra sa, după ocuparea Basarabiei, de către

sovietici.

Recursul este întemeiat, pentru

motivele care vor fi prezentate în continuare.

Din probele aflate la dosarul de

fond, rezultă că intimatul-reclamant, născut în localitatea Izvoare, Basarabia,

la data de 31 iulie 1922, a fost elev la Școala Ofițeri Rezervă Geniu București,

în perioada 15 noiembrie 1941 – 1 noiembrie 1943, când a fost avansat la gradul

de sublocotenent, iar în perioada 14 februarie 1942 – 20 august 1944 a fost

trimis pe front, pentru care a primit și statutul de veteran de război.

Mai rezultă că familia părinților

săi s-a refugiat în România, după ce în luna martie 1944, trupele sovietice au

reocupat Basarabia și localitatea lor de domiciliu, astfel că la data de 29

martie 1944 era înregistrată în localitatea Oravița, județul Caraș.

Astfel fiind, în mod greșit a

considerat instanța de fond, că intimatul-reclamant a avut statutul de refugiat

în perioada în care și-a satisfăcut stagiul militar, fiind trimis pe front, ca

ofițer, perioadă pentru care a primit statutul de veteran de război.

Dar, intimatul-reclamant a căpătat

statutul de refugiat, din momentul în care, fiind demobilizat din armată, nu a

mai avut posibilitatea să revină în localitatea de domiciliu, ca urmare a

persecuțiilor de notorietate, pe care autoritățile sovietice le exercitau în

Basarabia, asupra etnicilor români.

În concluzie, intimatul-reclamant

are statutul de refugiat, doar pentru perioada începând cu data de 20 august

1944 și până la 6 martie 1945.

Deci, recursul va fi admis, iar

sentința atacată va fi modificată, cu privire la perioada refugiului, urmând ca

celelalte mențiuni să fie menținute.

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Constanța împotriva sentinței civile nr. 28/CA din 6

februarie 2004 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ.

Modifică sentința atacată, în sensul

că perioada refugiului este între 21 august 1944 – 6 martie 1945.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 14 octombrie 2004.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-11-26
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4175/2003
, lăsând acolo toate bunurile mobile și imobile. Prin urmare, ea are statutul de refugiat în înțelesul Legii nr. 189/2000, întrucât s-a retras dintr-un teritoriu ocupat, punându-se la adăpost de un pericol. Împotriva sentinței civile sus-me
ÎCCJ 2004-12-07
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 8795/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 16 decembrie 2003, reclamantul C.I. a chemat în judecată Casa de Pensii a municipiului București, solicitând anulare
ÎCCJ 2005-03-30
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2116/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1590 din 1 iulie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, a admis acțiunea formulată de reclamanta C.M
ÎCCJ 2005-04-08
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2356/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 16 august 2004, reclamanta N.N. a solicitat, în contradictoriu cu Casa de Pens
ÎCCJ 2004-02-11
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 568/2004
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: B.G.M. în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Brașov, a solicitat anularea hotărârii nr. 1885/2003 emisă de pârâtă și obligarea la emiterea unei no
Sursă