ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 568/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: B.G.M. în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Brașov, a solicitat anularea hotărârii nr. 1885/2003 emisă de pârâtă și obligarea la emiterea unei noi hotărâri care să ateste calitatea de beneficiară a Legii nr. 189/2000 pentru perioada 15 septembrie 1940 – 6 martie 1945, cu începere de la 1 ianuarie 2003, fiind născută în perioada de refugiu a părinților. Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința nr. 183F/15 iulie 2003, a admis acțiunea. Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, pârâta a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond respingerea acțiunii, întrucât reclamanta fiind născută după refugiul părinților săi nu a fost supusă niciunui act de persecuție pe motive etnice.

Statutul de persoană strămutată (refugiată) nu se poate transfera asupra copiilor născuți după refugiul părinților, întrucât acest statut este strâns legat de persoana titularului și nu poate fi valorificat de urmașii acestuia. Întrucât conform Codului familiei, perioada conceptului este cuprinsă între a 180 –a zi și a 300-a zi dinaintea nașterii copilului, consideră că reclamanta născută la 8 noiembrie 1942 nu se încadrează în această situație și nu poate beneficia de aceleași drepturi ca părinții săi . Recursul este nefondat. Conform art. 1 din O.G. nr. 105/1999 aprobată prin Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acesteia, persoana cetățean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6.09.1940 până la 6.03.1945 a avut de suferit persecuții din motive etnice, după cum urmează lit.c) a fost strămutată în altă localitate decât cea de domiciliu.

Prin normele de aplicare a ordonanței aprobată prin H.G. nr. 127/2000 în art. 2, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate și cele care au făcut obiectul unui schimb de populație, ca urmare unui tratat bilateral. Cum strămutarea din localitatea de domiciliu în alta pe criterii etnice, este o modalitate de persecuție etnică, ce durează pe toată perioada strămutării, în mod legal instanța a apeciat că și copilul născut în localitatea în care părinții au fost strămutați, are același statut ca aceștia, perioada fiind de la nașterea lui și data retrocedării pământului românesc.

Susținerea pârâtei privind neexistența persecuției etnice, nu poate fi reținută întrucât privațiunile legate de refugierea părinților s-au răsfrânt și asupra reclamantei și nici faptul că aceasta nu ar beneficia de dispozițiile Legii nr. 189/2000 pentru că s-a născut după 300 zile de la data la care începe perioada de strămutare a părinților, întrucât se folosesc niște norme legale din materia stabilirii filiației ce nu-și găsesc aplicarea în legea invocată nr. 189/2000. În consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 Cod procedură civilă, urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 183 F din 15 iulie 2003 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2004.