ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1696/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 19 decembrie 2003, reclamantul M.I. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Brașov, anularea hotărârii nr. 3141 din 5 noiembrie 2003, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să emită o nouă hotărâre prin care să-i recunoască drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.

Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 8 din 17 februarie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului, drepturile solicitate pentru perioada 16 noiembrie 1941 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 noiembrie 2003. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în baza probelor administrate în cauză, că familia reclamantului s-a refugiat în anul 1941, în comuna Coțofenești, județul Adjud, iar reclamantul s-a născut în timpul refugiului, la 16 noiembrie 1941. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Brașov, criticând-o pentru greșita aplicare a dispozițiilor legii, la situația de fapt, în sensul că reclamantul nu poate fi considerat refugiat, din moment ce nu a fost născut sau măcar conceput la data refugiului, iar statutul de refugiat nu se poate transfera asupra copiilor născuți după refugiul părinților.

Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor Legii nr. 189/2000 beneficiază de drepturile conferite prin acest act normativ, persoanele, cetățeni români, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate, expulzate sau refugiate în altă localitate. Textele legale au avut în vedere persecuțiile etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în perioada refugiului. Traiul în refugiu a avut consecințe identice, materiale și morale, vătămătoare, atât asupra părinților, cât și asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul refugiului.

Cum intimatul-reclamant s-a născut la 16 noiembrie 1941, în localitatea Coțofănești din județul Bacău, unde familia lui se refugiase din Ardealul de Nord, ca urmare a persecuțiilor etnice la care cetățenii români au fost supuși de către autoritățile maghiare de ocupație, în mod corect instanța de fond i-a admis acțiunea. Față de aceste considerente și constatând că potrivit art. 304 și 304 1 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Brașov împotriva sentinței civile nr. 30 din 17 februarie 2004 a Curții de Apel Brașov, secția comercială de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2005.