ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1699/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1699/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la 2 martie 2004, reclamantul P.V. a solicitat, în contradictoriu cu Casa
Județeană de Pensii Sălaj, anularea hotărârii nr. 1702 din 24 ianuarie 2004,
emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea
nr. 189/2000, în calitate de persoană refugiată din motive etnice.
Curtea de Apel Cluj, secția
de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 488 din 1 aprilie 2004, a
admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o
nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de
Legea nr. 189/2000, pentru perioada 19 decembrie 1943 - 6 martie 1945, începând
cu data de 1 iunie 2003.
Pentru a hotărî astfel,
instanța de fond a reținut că din documentele depuse la dosar, rezultă că
reclamantul s-a născut în timpul refugiului părinților săi și este îndreptățit
să beneficieze de aceleași drepturi, ca și ei, atâta vreme, cât a trăit în
același condiții, iar dispozițiile legale nu prevăd în mod expres înlăturarea
acestei categorii de la beneficiul legii.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Sălaj, criticând-o pentru
faptul că este contrară dispozițiilor adresei nr. 1821 din 6 septembrie 2001, a
Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de asigurări Sociale.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor Legii
nr. 189/2000 beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ,
persoanele, cetățeni români, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie
1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate,
refugiate sau expulzate în altă localitate.
Textele legale au avut în
vedere persecuția din motive etnice, la care au fost supuse unele persoane de
cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în
perioada refugiului.
Traiul în refugiu a avut
consecințe identice, materiale și morale, vătămătoare, atât asupra părinților,
cât și asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul
refugiului.
Cum intimatul-reclamant s-a
născut la 12 decembrie 1943, în localitatea Ploiești, unde părinții săi erau
refugiați, în mod corect Curtea de Apel Cluj a apreciat că acesta beneficiază
de drepturile conferite prin Legea nr. 189/2000.
Curtea va respinge apărarea
recurentei, privind interpretare a dată dispozițiilor Legii nr. 189/2000, prin
adresa nr. 1821/2001, a Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de asigurări
Sociale, întrucât acest act administrativ, prin natura sa juridică, nu poate
avea drept consecință completarea sau modificarea legii în baza căreia a fost
emis.
Față de considerentele
expuse și constatând că, potrivit art. 304 și 304
1
C. proc. civ., nu
există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de
fond, Curtea va respinge ca nefondat, prezentul recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Casa Județeană de Pensii Sălaj împotriva sentinței civile nr. 488 din 1
aprilie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios
administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 martie 2005.