ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1699/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 2 martie 2004, reclamantul P.V. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Sălaj, anularea hotărârii nr. 1702 din 24 ianuarie 2004, emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, în calitate de persoană refugiată din motive etnice.

Curtea de Apel Cluj, secția de contencios administrativ, prin sentința civilă nr. 488 din 1 aprilie 2004, a admis acțiunea, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să emită o nouă hotărâre prin care să recunoască reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, pentru perioada 19 decembrie 1943 - 6 martie 1945, începând cu data de 1 iunie 2003. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că din documentele depuse la dosar, rezultă că reclamantul s-a născut în timpul refugiului părinților săi și este îndreptățit să beneficieze de aceleași drepturi, ca și ei, atâta vreme, cât a trăit în același condiții, iar dispozițiile legale nu prevăd în mod expres înlăturarea acestei categorii de la beneficiul legii.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Sălaj, criticând-o pentru faptul că este contrară dispozițiilor adresei nr. 1821 din 6 septembrie 2001, a Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de asigurări Sociale. Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor Legii nr. 189/2000 beneficiază de drepturile conferite de acest act normativ, persoanele, cetățeni români, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind strămutate, refugiate sau expulzate în altă localitate. Textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice, la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în perioada refugiului.

Traiul în refugiu a avut consecințe identice, materiale și morale, vătămătoare, atât asupra părinților, cât și asupra copiilor lor, indiferent că au fost născuți înainte sau în timpul refugiului. Cum intimatul-reclamant s-a născut la 12 decembrie 1943, în localitatea Ploiești, unde părinții săi erau refugiați, în mod corect Curtea de Apel Cluj a apreciat că acesta beneficiază de drepturile conferite prin Legea nr. 189/2000. Curtea va respinge apărarea recurentei, privind interpretare a dată dispozițiilor Legii nr. 189/2000, prin adresa nr. 1821/2001, a Casei Naționale de Pensii și Alte Drepturi de asigurări Sociale, întrucât acest act administrativ, prin natura sa juridică, nu poate avea drept consecință completarea sau modificarea legii în baza căreia a fost emis.

Față de considerentele expuse și constatând că, potrivit art. 304 și 304 1 C. proc. civ., nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Sălaj împotriva sentinței civile nr. 488 din 1 aprilie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 martie 2005.