ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 493/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 3 iunie 2004, reclamanta S.I. a solicitat, în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea parțială a hotărârii nr. 13468 din 11 martie 2004, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiară a drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu motivarea că s-a născut în timpul refugiului părinților săi.

Prin sentința civilă nr. 903 din 15 iunie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantei, a anulat hotărârea contestată și a obligat-o pe pârâtă să recunoască reclamantei, calitatea de refugiată în perioada 18 noiembrie 1942 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor aferente, începând cu data de 1 ianuarie 2004. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamanta a făcut dovada, cu probele administrate în cauză, atât a refugiului părinților, ca urmare a persecuțiilor etnice, cât și a faptului nașterii ei în localitatea de refugiu, orașul București.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, pârâta, cu motivarea că intimata-reclamantă, născându-se în teritoriul românesc, nu a suferit persecuții etnice, pe de o parte, iar pe de altă parte, Legea nr. 189/2000 prevede expres și limitativ, categoriile de persoane care beneficiază de dispozițiile ei, copii născuți în refugiu, nefiind incluși, în prevederile legale. Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente. Potrivit dispozițiilor Legii nr. 189/2000 beneficiază de drepturile conferite de lege, persoanele, cetățeni români, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind refugiate, expulzate sau strămutate în altă localitate.

Textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în timpul refugiului, în condițiile în care traiul în refugiu a avut consecințe identice materiale și morale, atât asupra părinților, cât și a copiilor. Cum intimata-reclamantă s-a născut la 18 noiembrie 1943, în București, orașul de refugiu al părinților săi, instanța de fond a apreciat în mod corect că aceasta beneficiază de drepturile conferite prin Legea nr. 189/2000. Față de aceste considerente și constatând potrivit art. 304 și 304 1 C. proc. civ., că nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 903 din 15 iulie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2005.