ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1701/2005
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1701/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată
la 30 martie 2004, reclamantul M.N. a solicitat, în contradictoriu cu Casa
Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 13242 din 10 martie 2004,
emisă de pârâtă și pe cale de consecință, recunoașterea calității de beneficiar
al drepturilor prevăzute de Legea 189/2000, cu motivarea că s-a născut în
perioada refugiului părinților săi.
Curtea de Apel Cluj, secția
comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea civilă nr. 560 din
22 aprilie 2004, a admis contestația reclamantului, a dispus anularea hotărârii
nr. 13242 din 10 martie 2004 și a obligat-o pe pârâtă, să-i recunoască
reclamantului, drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000, în calitate de
refugiat, pentru perioada 24 februarie 1944 - 6 martie 1945, cu începere de la
1 ianuarie 2004.
Pentru a hotărî astfel,
instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada cu probele
administrate în cauză, atât a refugiului părinților săi, ca urmare a
persecuțiilor etnice la care au fost supuși, cât și a faptului că s-a născut în
perioada refugiului familiei.
Împotriva acestei sentințe,
în termen legal, a declarat recurs, pârâta Casa Județeană de Pensii Cluj,
criticând-o în sensul că, atâta vreme, cât textul legii prevede în mod expres
și limitativ, categoriile de persoane care beneficiază de aceste drepturi, fără
a face referire la copiii născuți în timpul refugiului, admiterea cererii
reclamantului nu are nici un temei legal.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispozițiilor Legii
nr. 189/2000 beneficiază de drepturile conferite de lege, persoanele, cetățeni
români, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945, au avut de
suferit, fiind refugiate, strămutate sau expulzate în altă localitate.
Textele legale au avut în
vedere persecuțiile din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de
cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în
perioada refugiului. Traiul în refugiu a avut consecințe identice, materiale și
morale, vătămătoare, atât asupra părinților, cât și asupra copiilor, indiferent
că au fost născuți înainte sau în timpul refugiului.
Cum intimatul-reclamant s-a
născut la 24 februarie 1944, în București, unde părinții săi se refugiaseră ca
urmare a persecuției etnice la care au fost supuși românii, după ocuparea
Ardealului de Nord, de către Ungaria, în mod corect, Curtea de Apel Cluj a
apreciat că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile Legii nr. 189/2000.
Pentru considerentele expuse
și constatând că, potrivit art. 304 și 304
1
C. proc. civ., nu există
motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond,
Curtea respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 560 din 22
aprilie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios
administrativ, ca nefondat.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 15 martie 2005.