ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 494/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la 8 iunie 2004, reclamantul A.I. a solicitat în contradictoriu cu Casa Județeană de Pensii Cluj, anularea hotărârii nr. 14312 din 18 mai 2004, emisă de pârâtă și recunoașterea calității de beneficiar al drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000, cu motivarea că s-a născut în timpul refugiului părinților săi.

Prin sentința civilă nr. 908 din 15 iulie 2004, Curtea de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, a admis acțiunea reclamantului, a anulat hotărârea contestată și a obligat pârâta să-i recunoască acestuia, calitatea de refugiat, pentru perioada 23 mai 1944 - 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor aferente, începând cu 1 aprilie 2003. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a făcut dovada, cu probele administrate în cauză, atât a refugiului părinților, ca urmare a persecuțiilor etnice, cât și a faptului nașterii sale în localitatea de refugiu, comuna Mănăstireni, județul Cluj.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, pârâta, cu motivarea că intimatul-reclamant născându-se în teritoriul românesc, nu a suferit persecuții etnice, pe de o parte, iar pe de altă parte, Legea nr. 189/2000 prevede expres și limitativ, categoriile de persoane care beneficiază de dispozițiile ei, copiii născuți în refugiu, nefiind incluși în prevederile legale. Recursul este nefondat și urmează a fi respins pentru următoarele considerente. Potrivit dispozițiilor Legii nr. 189/2000, beneficiază de drepturile conferite, persoanele, cetățeni români, care, în perioada 6 septembrie 1940 - 6 martie 1945 au avut de suferit persecuții din motive etnice, fiind refugiate, expulzate sau strămutate în altă localitate.

Textele legale au avut în vedere persecuția din motive etnice la care au fost supuse unele persoane de cetățenie română, fără a face distincție între părinți și copiii născuți în perioada de refugiu, față de împrejurarea că traiul în refugiu a avut consecințe identice, materiale și morale, atât pentru părinți, cât și pentru copii. Cum intimatul-reclamant s-a născut la 23 mai 1944, în comuna Mănăstireni, județul Cluj, localitatea de refugiu a părinților săi, instanța de fond a apreciat în mod corect că acesta beneficiază de drepturile conferite de Legea nr. 189/2000. Față de aceste considerente și constatând că potrivit art. 304 și 304 1 C. proc. civ., nu există motive de casare sau modificare a hotărârii pronunțate de instanța de fond, Curtea va respinge ca nefondat, prezentul recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Cluj împotriva sentinței civile nr. 908 din 15 iulie 2004, a Curții de Apel Cluj, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 31 ianuarie 2005.