ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2161/2008

Asupra recursului de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La 13 august 2007 a fost înregistrată la Parchetul

de pe lângă

Curtea de Apel

Ploiești plângerea formulată de numita B.A.

,

prin care solicita să fie efectuate cercetări față de numita

S.G. - avocat în Baroul Dâmbovița - pentru

săvârșirea

infracțiunilor de fals intelectual (art. 289 C. pen.), de

abuz în

serviciu contra intereselor

persoanelor (art. 246 C. pen.) și de

reținere

sau distrugerea de înscrisuri (art. 272 C. pen. ), constând

în aceea că intimata ar fi promovat la

Judecătoria Răcari o acțiune

civilă (dosar

nr. 1333/2006) fără mandat din partea lui R.D.,

că reprezentarea lui S.I.

(în dosarul nr. 2082/2006) al

aceleiași

judecătorii ar fi fost ilegală și că împuternicirea avocațială în

această

din urmă cauză ar fi fost introdusă în dosar după pronunțarea hotărârii

judecătorești.

Prin Rezoluția nr. 409/P/2007 din 29

noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești - confirmată

prin Rezoluția nr. 07/

II

/2/2008 din 7 ianuarie 2008 a Procurorului

General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești - s-a dispus, în

baza art. 228 alin. (4), cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de intimata

S.G.

(avocat în cadrul Baroului Dâmbovița ) pentru

infracțiunile de fals

intelectual (art. 289 C. pen.), de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor (art. 246 C. pen.) și de reținere sau distrugere de înscrisuri (art.

272 C. pen.) întrucât faptele nu există.

S-a apreciat că

aspectele semnalate nu au corespondent în

realitate, că denunțul petiționarei are un profund caracter tendențios,

urmărindu-se reformarea, în alte condiții decât cele prevăzute de lege,

a unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin

nerecurare, și că R.D. și S.I. au fost

reprezentați de

avocat S.G. în dosarele

nr. 1333/2006 și nr. 2082/2006

ale Judecătoriei Răcari, în conformitate

cu dispozițiile Legii nr. 51/1995.

Î

mpotriva sus-menționatei

rezoluții, petiționara s-a adresat cu

plângere instanței de judecată, în

baza art. 278

1

C. proc. pen.

Prin sentința penală nr.

49 din 21 martie 2008, Curtea de Apel

Ploiești, secția penală și pentru cauze

cu minori și de familie, a

respins, ca

nefondată, plângerea formulată de petiționara B.A.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut că intimata -avocat S.G. - l-a reprezentat în mod

legal pe numitul

R.D. (bunicul petiționarei ) în Dosarul nr. 1333/2006

al

Judecătoriei Răcari, în baza unui

contract de asistență juridică semnat

de

către acesta, că și-a îndeplinit atribuțiile conferite de calitatea de

avocat

și că din nici un act nu rezultă că aceasta ar fi urmărit să

beneficieze în vreun fel de terenul care a format

obiectul dosarului,

că, în dosarul nr. 2082/2006 al aceleiași

judecătorii, intimata a reprezentat interesele numitului S.I.I. în baza unui

contract de asistență juridică încheiat în mod legal și că, din conținutul

actelor premergătoare efectuate nu rezultă indicii privind săvârșirea faptelor

reclamate de petiționară nedovedindu-se că intimata și-ar fi îndeplinit cu

rea-credință îndatoririle de avocat,

astfel

că soluția de neîncepere a urmării penale dispusă în cauză a

fost legală

și temeinică.

Î

mpotriva sentinței,

petiționara B.A. a declarat, în

termen legal, recursul de față, solicitând, în esență,

casarea hotărârii recurate și, pe fond, desființarea rezoluțiilor date de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, cu finalitatea începerii

urmăriri penale,

pentru faptele

reclamate, față de intimată.

Recursul nu este fondat.

Î

nalta Curte, procedând la examinarea

sentinței atacate în raport cu susținerile petiționarei recurente, cu motivarea

scrisă depusă la dosar (filele 8-13), precum și, din oficiu, sub toate

aspectele de legalitate și temeinicie, constată că aceasta este

temeinică și legală, soluția de neîncepere a

urmăririi penale față de

intimata S.G.

- confirmată, cu justificat temei, de prima

instanță - fiind întru totul

corectă, din moment ce nu au putut fi identificate elemente ale infracțiunilor

reclamate care să poată fi imputate intimatei.

Nemulțumirea petentei cu privire la faptul că

bunicul său a

înstrăinat un teren, reducându-se

astfel masa succesorală sperată de

moștenitori, și că acesta nu ar fi

avut discernământ, nu poate

implica

răspunderea penală a avocatei atâta timp cât, din actele premergătoare

efectuate în cauză, nu s-au putut contura indicii sau

date certe privind

săvârșirea faptelor sesizate.

Așa cum s-a arătat,

intimata - avocat S.G. - și-a

îndeplinit în mod legal și cu bună credință obligațiile

profesionale

conferite de Legea

nr. 51/1995, astfel că în mod corect s-a dispus neînceperea urmării penale în

cauză.

Față de cele expuse, în

cauză neconstatându-se motive care

să justifice casarea sentinței instanței de fond și, pe cale de

consecință, desființarea rezoluției procurorului, Înalta

Curte, în

conformitate cu prevederile art. 385

15

alin. (1) pct.

1 lit. b) C. proc. pen.

, va respinge ca

nefondat recursul declarat de

petiționara B.A.

Î

n temeiul art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

petiționara B.A. împotriva sentinței penale nr. 49 din 21 martie 2008 a

Curții de Apel Ploiești,

secția penală și pentru cauze cu minori și de

familie.

Obligă recurenta petiționară la plata

sumei de 100 lei, cu titlu de

cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 13 iunie 2008.