ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2161/2008

Asupra recursului de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 13 august 2007 a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești plângerea formulată de numita B.A. , prin care solicita să fie efectuate cercetări față de numita S.G. - avocat în Baroul Dâmbovița - pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual (art. 289 C. pen.), de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246 C. pen.) și de reținere sau distrugerea de înscrisuri (art. 272 C. pen. ), constând în aceea că intimata ar fi promovat la Judecătoria Răcari o acțiune civilă (dosar nr. 1333/2006) fără mandat din partea lui R.D., că reprezentarea lui S.I. (în dosarul nr. 2082/2006) al aceleiași judecătorii ar fi fost ilegală și că împuternicirea avocațială în această din urmă cauză ar fi fost introdusă în dosar după pronunțarea hotărârii judecătorești.

Prin Rezoluția nr. 409/P/2007 din 29 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești - confirmată prin Rezoluția nr. 07/ II /2/2008 din 7 ianuarie 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești - s-a dispus, în baza art. 228 alin. (4), cu referire la art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimata S.G. (avocat în cadrul Baroului Dâmbovița ) pentru infracțiunile de fals intelectual (art. 289 C. pen.), de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor (art. 246 C. pen.) și de reținere sau distrugere de înscrisuri (art. 272 C. pen.) întrucât faptele nu există. S-a apreciat că aspectele semnalate nu au corespondent în realitate, că denunțul petiționarei are un profund caracter tendențios, urmărindu-se reformarea, în alte condiții decât cele prevăzute de lege, a unor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin nerecurare, și că R.D.

și S.I. au fost reprezentați de avocat S.G. în dosarele nr. 1333/2006 și nr. 2082/2006 ale Judecătoriei Răcari, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 51/1995. Î mpotriva sus-menționatei rezoluții, petiționara s-a adresat cu plângere instanței de judecată, în baza art. 278 1 C. proc. pen. Prin sentința penală nr. 49 din 21 martie 2008, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiționara B.A. Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că intimata -avocat S.G. - l-a reprezentat în mod legal pe numitul R.D.

(bunicul petiționarei ) în Dosarul nr. 1333/2006 al Judecătoriei Răcari, în baza unui contract de asistență juridică semnat de către acesta, că și-a îndeplinit atribuțiile conferite de calitatea de avocat și că din nici un act nu rezultă că aceasta ar fi urmărit să beneficieze în vreun fel de terenul care a format obiectul dosarului, că, în dosarul nr. 2082/2006 al aceleiași judecătorii, intimata a reprezentat interesele numitului S.I.I. în baza unui contract de asistență juridică încheiat în mod legal și că, din conținutul actelor premergătoare efectuate nu rezultă indicii privind săvârșirea faptelor reclamate de petiționară nedovedindu-se că intimata și-ar fi îndeplinit cu rea-credință îndatoririle de avocat, astfel că soluția de neîncepere a urmării penale dispusă în cauză a fost legală și temeinică.

Î mpotriva sentinței, petiționara B.A. a declarat, în termen legal, recursul de față, solicitând, în esență, casarea hotărârii recurate și, pe fond, desființarea rezoluțiilor date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, cu finalitatea începerii urmăriri penale, pentru faptele reclamate, față de intimată. Recursul nu este fondat. Î nalta Curte, procedând la examinarea sentinței atacate în raport cu susținerile petiționarei recurente, cu motivarea scrisă depusă la dosar (filele 8-13), precum și, din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, constată că aceasta este temeinică și legală, soluția de neîncepere a urmăririi penale față de intimata S.G. - confirmată, cu justificat temei, de prima instanță - fiind întru totul corectă, din moment ce nu au putut fi identificate elemente ale infracțiunilor reclamate care să poată fi imputate intimatei.

Nemulțumirea petentei cu privire la faptul că bunicul său a înstrăinat un teren, reducându-se astfel masa succesorală sperată de moștenitori, și că acesta nu ar fi avut discernământ, nu poate implica răspunderea penală a avocatei atâta timp cât, din actele premergătoare efectuate în cauză, nu s-au putut contura indicii sau date certe privind săvârșirea faptelor sesizate. Așa cum s-a arătat, intimata - avocat S.G. - și-a îndeplinit în mod legal și cu bună credință obligațiile profesionale conferite de Legea nr. 51/1995, astfel că în mod corect s-a dispus neînceperea urmării penale în cauză. Față de cele expuse, în cauză neconstatându-se motive care să justifice casarea sentinței instanței de fond și, pe cale de consecință, desființarea rezoluției procurorului, Înalta Curte, în conformitate cu prevederile art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. , va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționara B.A. Î n temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta petiționară va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționara B.A. împotriva sentinței penale nr. 49 din 21 martie 2008 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta petiționară la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 13 iunie 2008.