ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1459/2004

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin

încheierea de ședință din Camera de consiliu din 8 martie 2004, pronunțată în

dosarul penal nr. 1113/2004, Curtea de Apel Iași a admis sesizarea formulată de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și, în consecință, în baza

dispozițiilor art. 33 alin. (4) din Legea nr. 296 din 7 iunie 2001 privind

extrădarea a prelungit arestarea provizorie a persoanei extrădabile

Ș.I. pe o

durată de 22 zile începând cu data de 8 martie 2004 ora 23

30

.

S-a

reținut că, prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din 20 februarie

2004, pronunțată în dosarul penal nr.825/2004, a fost admisă propunerea

formulată  de  procurorul  general  al  Parchetului de pe lângă Curtea  de

Apel  Iași, iar în baza art. 29 și 23 alin. (1) din Legea nr. 296/2001 s-a

dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a lui Șoltoianu Ivan pe o

durată de 17 zile.

Ministerul

Justiției, la solicitarea autorităților judiciare germane, a sesizat Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel Iași pentru ca instanța competentă să dispună

prelungirea arestării provizorii.

Având

în vedere dispozițiile art. 33 alin.4 din Legea nr.296/2001 privind extrădarea,

care stabilesc posibilitatea prelungirii arestării provizorii până la 40 zile

și împrejurarea că autoritățile germane urmează să înainteze cererea de

extrădare precum și documentele în sprijinul acesteia, instanța a admis

sesizarea și a dispus prelungirea arestării provizorii pe o durată de 22 zile.

Împotriva

acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, fără a preciza motivele de

casare și lăsând soluția la aprecierea instanței.

Examinând

recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este

fondat.

Împotriva

inculpatului, Curtea din Munchen a emis mandatul de arestare nr. ER/II/CS6617/02

din 16 iulie 2002 pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută

și sancționată de legislația germană cu pedeapsa închisorii de până la 15 ani,

sus-numitul fiind urmărit internațional din anul 2002.

Măsura

prelungirii arestării provizorii a inculpatului este temeinică și legală având

în vedere necesitatea depunerii cererii de extrădare și a înscrisurilor

însoțitoare de către autoritățile germane, acestea comunicând intenția lor în

sensul celor arătate mai sus.

Totodată,

în conformitate cu dispozițiile art. 33 alin. (4) din Legea nr. 296/2001

privind extrădarea, arestarea provizorie a persoanei urmărite se poate dispune

pe o durată de 40 de zile, Curtea de Apel Iași conformându-se dispozițiilor

legale invocate.

Pentru

aceste considerente și constatând din oficiu că nu există alte motive de

casare, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să respingă recursul ca

nefondat.

Recurentul

va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul

apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției.

Văzând

dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) și  art. 192 alin. (3) C.

proc. pen.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge,

ca  nefondat,  recursul  declarat  de  inculpatul  Ș.I. împotriva încheierii

din 8 martie 2004 a Curții de Apel Iași, pronunțată în dosar nr. 1113/2004.

Obligă pe recurent să

plătească statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de

200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa

din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în

ședință publică, azi 16 martie 2004.