ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1459/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin încheierea de ședință din Camera de consiliu din 8 martie 2004, pronunțată în dosarul penal nr. 1113/2004, Curtea de Apel Iași a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și, în consecință, în baza dispozițiilor art. 33 alin. (4) din Legea nr. 296 din 7 iunie 2001 privind extrădarea a prelungit arestarea provizorie a persoanei extrădabile Ș.I. pe o durată de 22 zile începând cu data de 8 martie 2004 ora 23 30 . S-a reținut că, prin încheierea de ședință din Camera de Consiliu din 20 februarie 2004, pronunțată în dosarul penal nr.825/2004, a fost admisă propunerea formulată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, iar în baza art. 29 și 23 alin. (1) din Legea nr. 296/2001 s-a dispus arestarea provizorie în vederea extrădării a lui Șoltoianu Ivan pe o durată de 17 zile.

Ministerul Justiției, la solicitarea autorităților judiciare germane, a sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași pentru ca instanța competentă să dispună prelungirea arestării provizorii. Având în vedere dispozițiile art. 33 alin.4 din Legea nr.296/2001 privind extrădarea, care stabilesc posibilitatea prelungirii arestării provizorii până la 40 zile și împrejurarea că autoritățile germane urmează să înainteze cererea de extrădare precum și documentele în sprijinul acesteia, instanța a admis sesizarea și a dispus prelungirea arestării provizorii pe o durată de 22 zile. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, fără a preciza motivele de casare și lăsând soluția la aprecierea instanței.

Examinând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta nu este fondat. Împotriva inculpatului, Curtea din Munchen a emis mandatul de arestare nr. ER/II/CS6617/02 din 16 iulie 2002 pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, faptă prevăzută și sancționată de legislația germană cu pedeapsa închisorii de până la 15 ani, sus-numitul fiind urmărit internațional din anul 2002. Măsura prelungirii arestării provizorii a inculpatului este temeinică și legală având în vedere necesitatea depunerii cererii de extrădare și a înscrisurilor însoțitoare de către autoritățile germane, acestea comunicând intenția lor în sensul celor arătate mai sus. Totodată, în conformitate cu dispozițiile art. 33 alin. (4) din Legea nr. 296/2001 privind extrădarea, arestarea provizorie a persoanei urmărite se poate dispune pe o durată de 40 de zile, Curtea de Apel Iași conformându-se dispozițiilor legale invocate.

Pentru aceste considerente și constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să respingă recursul ca nefondat. Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) și art. 192 alin. (3) C. proc. pen. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Ș.I. împotriva încheierii din 8 martie 2004 a Curții de Apel Iași, pronunțată în dosar nr. 1113/2004. Obligă pe recurent să plătească statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 16 martie 2004.