ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3708/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 5 septembrie

2003, Curtea de Apel Iași a admis sesizarea nr. 2608/ II din 5 septembrie 2003,

formulată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași,

și

În baza dispozițiilor art. 33 pct. 1

din Legea nr. 296/2001, a mandatului de arestare preventivă emis de Curtea din

Rottweil – Germania în dosarul nr. 6 GS 510/2003 și a dispozițiilor art. 146,

art. 151 și art. 148 lit. h) C. proc. pen. român, a dispus arestarea provizorie

preventivă a urmăritului O.G. începând de la 6 septembrie 2003, la 12 septembrie

2003, inclusiv și emiterea mandatului de arestare provizorie preventivă a

acestuia.

Pentru a dispune astfel, Curtea de

Apel Iași a reținut că parchetul de pe lângă aceeași curte, a solicitat

instanței arestarea provizorie a lui O.G., cu motivarea că acesta este urmărit

internațional pentru săvârșirea unor fapte penale comise pe teritoriul

Germaniei, astfel că și anterior introducerii procedurilor de extrădare, se

impune arestarea acestuia.

Curtea a considerat întemeiată

sesizarea, întrucât din actele dosarului rezultă că împotriva urmăritului O.G.,

Curtea din Rottweil – Germania a emis mandat de arestare preventivă pentru

săvârșirea infracțiunii de furt de autovehicule, prevăzută de art. 246 C. pen.

al Republicii Federale Germania.

Totodată, s-a avut în vedere că

potrivit art. 33 pct. 1 din Legea nr. 296/2001, privind extrădarea, în caz de

urgență, autoritățile competente ale statului solicitant pot cere arestarea

provizorie a persoanei urmărite, chiar înainte de formularea unei cereri de

extrădare.

Coroborând aceste dispoziții cu cele

înscrise în art. 146, art. 151 și art. 148 lit. h) C. proc. pen. român,

instanța a considerat întemeiată sesizarea procurorului general al Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Iași și a admis-o în sensul sus-arătat.

Împotriva încheierii din 5

septembrie 2003 a Curții de Apel Iași, au declarat recurs atât parchetul de pe

lângă acea curte, cât și persoana urmărită.

În recursul său, Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Iași, a criticat încheierea cu privire la temeiurile arestării

provizorii a persoanei urmărite, susținând că s-a făcut greșit aplicarea art.

146, art. 151 și art. 148 lit. h) C. proc. pen., în loc să se dispună arestarea

provizorie în temeiul art. 33 pct. 1 și 4 din Legea nr. 296/2001 privind

extrădarea.

Ca urmare, instanța a dispus

arestarea provizorie pe o durată prea scurtă, față de dispozițiile legii

speciale ce trebuie aplicată în speță.

Criticile sunt fondate.

Într-adevăr, deși extrădarea și

aspectele legate de aceasta, inclusiv cele care interesează arestarea

provizorie, sunt reglementate printr-o lege specială, respectiv Legea nr.

296/2001, având prioritate față de dreptul comun, totuși instanța a aplicat

dispozițiile art. 146, art. 151 și art. 148 lit. h) C. proc. pen., dispunând

greșit arestarea provizorie a urmăritului în baza acestor texte.

Ca urmare și termenul de arestare

provizorie a fost stabilit în baza acestor texte de lege, la numai 7 zile.

Acest termen deși este în limita

termenului de 18 zile prevăzut de legea specială (art. 33 pct. 4), el este

implicit și termenul final, neputând fi prelungit.

Or, legea specială prevede că

arestarea provizorie va înceta după 40 zile, dacă în acest interval, statul

român nu a fost sesizat prin cerere de extrădare și documentele prevăzute de

lege, deci poate dura până la 40 zile.

Totodată, termenul fixat, de numai 7

zile, apare și ca insuficient pentru introducerea cererii de extrădare și

depunerea actelor necesare.

În concluzie, se constată deci, că

instanța a făcut o greșită aplicare a legii, ceea ce constituie motivul de

recurs prevăzut de art. 385

9

alin. (1), pct. 17

1

C. proc.

pen.

Persoana urmărită O.G., în recursul

său a susținut că se consideră nevinovat, în care situație s-a dispus greșit

arestarea provizorie, solicitând casarea încheierii și respingerea cererii de

arestare provizorie.

Critica este nefondată.

Curtea de Apel Iași a constatat

corect că cererea de arestare provizorie îndeplinește condițiile prevăzute de

art. 33 din Legea nr. 296/2001, fiind indicată existența mandatului de arestare

preventivă, informații suficiente despre infracțiunea pentru care se va cere

extrădarea, timpul și locul unde a fost săvârșită, precum semnalmentele

persoanei căutate, care au corespuns întrutotul cu cele ale lui O.G.

Deci, arestarea provizorie a

acestuia, în vederea unei posibile introduceri a unei cereri de extrădare, s-a

făcut cu respectarea dispozițiilor legale.

Pentru considerentele ce preced,

urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a

admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, numai cu

privire la temeiurile de drept ale arestării preventive a persoanei urmărite și

la durata acestei măsuri.

Se va înlătura aplicarea

prevederilor art. 146, art. 151 și art. 148 lit. h) C. proc. pen. și în baza

art. 33 pct. 1 și 4 din Legea nr. 296/2001, se va dispune arestarea provizorie

a lui O.G. pe o perioadă de 15 zile, de la 6 septembrie 2003, la 20 septembrie

2003.

Restul dispozițiilor încheierii se

va menține.

Recursul declarat de persoana

urmărită, fiind nefondat, urmează a se respinge ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen. și a-l obliga pe acesta la plata cheltuielilor

judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva încheierii din 5

septembrie 2003 a Curții de Apel Iași în dosarul nr. 3897/2003.

Casează încheierea atacată numai în

ceea ce privește temeiurile arestării provizorii a persoanei extrădabile O.G.

și la durata acestei măsuri.

Înlătură aplicarea prevederilor art.

146, art. 151 și art. 148 lit. h) C. proc. pen.

În baza art. 33 pct. 1 și 4 din

Legea nr. 296/2001 dispune arestarea provizorie a persoanei extrădabile O.G. pe

o durată de 15 zile, cu începere de la 6 septembrie 2003, la 20 septembrie 2003

inclusiv.

Menține restul dispozițiilor

încheierii.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de partea extrădabilă O.G.

Obligă pe partea extrădabilă O.G. la

550.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi

12 septembrie 2003.