ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1338/2007

Asupra recursului de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință din data de 5 martie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Galați, în dosarul nr. 367/44/2007 s-a dispus, în temeiul art. 89 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, modificată și completată prin Legea nr. 224/2006 și art. 12 din Decizia cadru nr. 2002/584/JHA din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, privind mandatul de arestare european și procedurile de predare între statele membre, arestarea provizorie a persoanei solicitate H.G., persoană menționată în mandatul european de arestare nr. 1 din 23 noiembrie 2006, emis de autoritățile germane pe o durată de 30 de zile cu începere de la data de 5 martie 2007 până la data de 3 aprilie 2007 în temeiul art. 151 C. proc. pen., s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.

Pentru a da posibilitatea persoanei solicitate să-și pregătească apărarea, instanța a dispus amânarea judecării cauzei, la data de 7 martie 2007, dispunând totodată citarea persoanei solicitate pentru acest termen de judecată

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a reținut în esență următoarele:

La data de 23 februarie 2007 Ministerul Administrației și Internelor - B.N.I. a înaintat Curții de la data de 23 februarie 2007, Ministerul Administrației și Internelor – B.N.I. a înaintat Curții de Apel Galați mandatul european de arestare nr. 1 din 23 noiembrie 2006 privind pe recurentul inculpat H.G.

După traducerea mandatului de arestare sus menționat, în conformitate cu art. 88 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, s-a solicitat Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați să ia măsurile necesare pentru identificarea persoanei solicitate, reținerea și prezentarea acesteia în fața instanței de judecată.

Curtea de Apel Galați, verificând mandatul de arestare emis de autoritățile germane, a constatat că sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 8 din decretul Cadru nr. 2002/584/AHA din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene și condițiile impuse de art. 79 din Legea nr. 304/2002, astfel cum a fost modificată prin Lgea 224/2006, fiind menționate informații cu privire la identitatea și cetățenia persoanei solicitate, denumirea autorităților judiciare emitente ale mandatului european de arestare, faptul că pe rolul Judecătoriei Bremen se află, în curs de judecare dosarul nr. 91 Gs 2177/2006,precum și informații cu privire la fapta pentru care persoana solicitată este cercetată, la încadrarea juridică a acestei fapte și la pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracțiune.

S-a apreciat astfel că măsura arestării preventive se impune a fi luată, în cauză fiind îndeplinite condițiile de formă ale mandatului de arestare provizorie, în vederea efectuării procedurilor de extrădare măsura fiind necesară pentru a preveni orice impediment de natură a aduce atingere acestor proceduri.

Împotriva acestei încheieri, în termen legal a declarat recurs persoana solicitată H.G., care a criticat hotărârea pentru nelegalitate și ne temeinicie, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii atacate, și în rejudecare respingerea cererii de arestare provizorie și punerea sa de îndată în libertate.

Concluziile apărătorului recurentului persoanei solicitate, ale reprezentantului Ministerului Public, precum și ulltimul cuvânt al recurentului au fost consemnate în detaliu în încheierea de ședință din data de 9 martie 2007, când, înalta Curte având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 12 martie 2007.

Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, conform dispozițiilor art. 385

6

C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru considerentele care urmează.

Astfel, potrivit art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, nu pot fi extrădați din România cetățenii români dacă nu sunt întrunite condițiile prevăzute la art. 24 din aceeași lege.

Conform art. 24 lit. c) din aceeași lege, cetățenii români pot fi extrădați din România în baza convențiilor internaționale multilaterale la care acesta este parte și pe bază de reciprocitate, dacă sunt îndeplinite cel puțin una din următoarele condiții:

- persoana extrădabilă domiciliază pe teritoriul statului solicitând la data formulării cererii de extrădare;

- persoana extrădabilă are și cetățenia statului soșocitant

- persoana extrădabilă a comis fapta pe teritoriul sau împotriva unui cetățean al unui stat membru al Uniunii Europene, dacă statul solicitant este membru al Uniunii Europene.

Totodată, Înalta Curte reține că, în conformitate cu art. 1 al Deciziei Cadru nr. 2002/584/AHA din 13 iunie 2002, «mandatul de arestare european este o hotarire judecătoreasca emisa de un Stat Membru in vederea arestării si predării de către un alt Stat Membru a persoanei solicitate, in scopul efectuării urmăririi penale sau executării unei sentințe privative de libertate sau a unei dispoziții de detenție ».

Examinând cauza, Înalta Curte constată că instanța de fond a procedat în mod corect dispunând arestarea provizorie în vederea extrădării persoanei solicitate H.G., reținând că din documentele anexate dosarului cauzei rezultă că persoana solicitată urmează a fî cercetată în dosarul nr. 91 Gs 2177/06 al Judecătoriei Bremen.

În fapt s-a reținut că, la data de 16 noiembrie 2006, persoana solicitată H.G. acționând împreună cu numiții P.F. și E.R. au montat pe un automat de bani al P.A.G., aflat în Centrul Comercial J.R.E. un dispozitiv pentru a prelua date de pe cârdurile introduse în bancomat, urmând ca ulterior aceste informații preluate astfel să fie folosite în scopul de a sustrage sumele de bani aflate pe cadruri.

Fapta pentru care persoana solicitată este cercetat constituie infracțiunea prevăzută de art. 149 alin. (1), art. 152

a

alin. (1), (3), (5), art. 25 alin. (2) C. proc. pen. german, sancționată cu pedeapsă privativă de libertate mai mare de 3 ani închisoare.

Prin urmare reținând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 46 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 astfel cum a fost modificată, văzând că în cauză nu au fost identificate motive de refuz a executării mandatului european de arestare, Înalta Curte constată că instanța de fond a respectat în întregime condițiile prevăzute de lege privitoare la arestarea provizorie în vederea extrădării, în cauză neexistând nici un motiv de casare a hotărârii atacate, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul persoanei solicitate H.G. împotriva hotărârii atacate și-l va obliga pe acesta la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul persoană solicitată H.G.

Împotriva încheierii de ședință din data de 5 martie 2007, pronunțată de Curtea de Apel Galați, în dosarul nr. 367/44/2007.

Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 140 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 40 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2007.