ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3019/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 195/F din 30 septembrie 2013, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis cererea autorităților judiciare spaniole și a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Tribunalul legal din Madrid, secția 26, la data de 7 septembrie 2013 în Dosarul nr. 75/2008, pe baza hotărârii executorii pronunțată de Tribunalul regal din Madrid, Spania din 8 octombrie 2009 pe numele persoanei solicitate M.D.

În baza art. 123 din decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene și art. 103 alin. (6) și art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate M.D., pe o durată de 24 de zile, cu începere de la data de 30 septembrie 2013 și până la data de 23 octombrie 2013, și predarea acesteia către autoritățile judiciare spaniole. În baza art. 151 C. proc. pen. a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare. A luat act că persoana solicitată nu a consimțit la predarea sa către autoritățile judiciare spaniole. A luat act că persoana solicitată nu a renunțat la regula specialității.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut următoarele: Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați prin adresa din data de 25 septembrie 2013 a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate M.D. de Tribunalul regal din Madrid, secția 26, în Dosarul nr. 75/2008 și arestarea provizorie a acesteia în vederea predării către autoritățile judiciare spaniole. Prima instanță, examinând actele și lucrările dosarului a reținut următoarele: La data de 7 septembrie 2013 Tribunalul regal din Madrid, secția 26, a emis pe numele persoanei solicitate M.D. un mandat european de arestare în Dosarul nr. 75/2008.

Mandatul european de arestare a fost emis în baza sentinței nr. 174 din 8 octombrie 2009 a Tribunalului regal din Madrid, executorie, prin care persoanei solicitate i s-a aplicat o pedeapsă de 2 ani închisoare, ca modalitate de executare stabilindu-se privarea de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de agresiune sexuală, prevăzută de art. 178 C. pen. spaniol. În fapt autoritățile judiciare spaniole au reținut în sarcina persoanei solicitate M.D. că, în noaptea de 9 ianuarie 2008, în jurul orelor 02:30, în urma consumului de băuturi alcoolice, care nu i-a limitat capacitatea volitivă și cognitivă, a pătruns în camera numitei J.B.R. pe care a forțat-o și a dus-o în camera sa, unde a lovit-o cu capul în obraz pentru a-i opri împotrivirea și a pipăit-o cu intenția de a întreține raport sexual, fapta fiind comisă în Madrid.

Verificând mandatul european de arestare emis de autoritățile spaniole pe numele persoanei solicitate M.D., Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă ale acestuia și că nu există nici un motiv de refuz al executării. Totodată, prima instanță s-a pronunțat asupra arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate M.D. Constatând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. s-a dispus arestarea provizorie în vederea predării pe o durată de 24 de zile, deoarece persoana solicitată a fost reținută pe o perioadă de 24 ore și arestată provizoriu pe o durată de 5 zile prin încheierea de ședință din 25 septembrie 2013 pronunțată în cauză.

Împotriva hotărârii mai sus menționate a declarat recurs persoana solicitată M.D. Recursul este nefondat urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente: Înalta Curte examinând actele și lucrările dosarului constată că mandatul european de arestare privind persoana solicitată a fost emis în baza sentinței nr. 164 din 8 octombrie 2009 a Tribunalului regal din Madrid, prin care persoanei solicitate i s-a aplicat o pedeapsă de 2 ani închisoare, ca modalitate de executare stabilindu-se privarea sa de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de agresiune sexuală, prevăzută de art. 178 C. pen. spaniol.

Înalta Curte constată că mandatul european de arestare îndeplinește condițiile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 302/2004 republicată în sensul că acesta a fost emis de o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, respectiv, Tribunalul regal din Madrid, secția 26, în Dosarul de referință nr. 75/2008, precum și condițiile de conținut și formă prevăzute de art. 86 din aceeași lege. De asemenea se constată că infracțiunile reținute în sarcina persoanei solicitate sunt prevăzute în art. 2 din decizia-cadru nr. 2002/584/JAI a Consiliului Uniunii Europene și în art. 96 alin. (1) pct. 28 din Legea nr. 302/2004 republicată, respectiv fapte care dau loc la predare, indiferent de denumirea pe care o are în legislația statului emitent.

Din actele dosarului rezultă că nu există nici un motiv de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 98 din Legea nr. 302/2004 republicată și prin urmare, cererea formulată de autoritățile judiciare spaniole, de punere în executare a mandatului european de arestare, este pe deplin justificată. Se constată că prezentă fiind în fața instanței de fond persoana solicitată M.D. a precizat că nu este de acord cu predarea sa autorităților judiciare spaniole. Se mai constată de asemenea că persoana solicitată fiind audiată la instanța de fond, potrivit dispozițiilor art. 103 alin. (7) C. proc. pen. din Legea nr. 302/2004, cu privire la motivele de refuz, aceasta nu a avut obiecțiuni cu privire la identitatea sa.

Motivul de refuz invocat de persoana solicitată nu se regăsește în niciunul din motivele de refuz prevăzute de alin. (1) și (2) ale art. 98 din Legea nr. 302/2004 republicată. Motivul opțional de refuz prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată și pe cale de consecință, aplicarea procedurii de recunoaștere pe cale incidentală a hotărârii penale străine de condamnare, conform art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată se dispune când în cauză persoana solicitată este cetățean român și declară că refuză să execute pedeapsa în statul membru emitent; or, cererea persoanei solicitate de a executa pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare spaniole, pentru o infracțiune comisă pe teritoriul Spaniei, în România nu poate fi admisă, persoana solicitată având cetățenie poloneză.

Persoana solicitată a precizat că nu renunță la regula specialității prevăzută în art. 115 din Legea nr. 302/2004 republicată, situație în care predarea persoanei solicitate către autoritățile spaniole va fi condiționată de faptul că aceasta nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării. Având în vedere că sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă ale mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate M.D. și că nu există nici un motiv de refuz al executării Înalta Curte constată că în mod corect instanța de fond a admis cererea autorităților judiciare spaniole, respectiv Tribunalului regal din Madrid, secția 26, și a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate.

De asemenea, având în vedere dispozițiile art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, prima instanță în mod corect a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f) C. proc. pen. în sensul că pedepsele prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina persoanei solicitate sunt mai mari de 4 ani, iar lăsarea acesteia în libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică având în vedere gravitatea faptei ce i-a fost reținută în sarcină și în consecință în mod corect a dispus arestarea provizorie în vederea predării pe o perioadă de 24 de zile, avându-se în vedere că persoana solicitată a fost reținută pe o durată de 24 ore, conform ordonanței de reținere nr. 29 din 25 septembrie 2013 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, Dosar nr. 6280/II/5/2013 și arestată provizoriu pe o durată de 5 zile prin încheierea de ședință din 25 septembrie 2013 pronunțată în cauză.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de persoana solicitată. Totodată va obliga recurenta persoană solicitată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată M.D. împotriva sentinței penale nr. 195/F din 30 septembrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 4 octombrie 2013.