ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 580/2018

Asupra contestației de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 74/F din data de 05 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, îndreptată prin încheierea de ședință de la aceeași dată, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 13 din Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene și art. 103 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, s-a luat act de lipsa consimțământului persoanei solicitate A., CNP x, de a fi predată autorităților judiciare italiene.

A fost admisă cererea autorității judiciare italiene și s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 07.05.2018 nr. x/2018 de Procuratura de pe lângă Tribunalul din Pordenone, pe numele persoanei solicitate A.

În baza art. 12 din Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene și art. 103 alin. (6) din Legea nr. 302/2004 modificată prin Legea nr. 300/2013 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 05.06.2018 și până la data de 04.07.2018 inclusiv și predarea acesteia către autoritățile judiciare italiene.

În baza art. 230 C. proc. pen., s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare.

Totodată, s-a luat act că persoana solicitată A. nu a renunțat la regula specialității.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Galați a reținut, în esență, că, prin adresa nr. x/2018 din data de 21.05.2018, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, a solicitat punerea în executare a două mandate europene de arestare emis de autoritățile judiciare din Italia, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul Pordenone în Dosarul de referință nr. x/2018, față de cetățeanul român A.

Examinând actele și lucrările dosarului, prima instanță a reținut că autoritatea judiciară Procuratura Republicii de pe lângă Curtea de Apel din Pordenone a emis un mandat european de arestare pe numele persoanei solicitate A. ce a avut la bază sentința executivă emisă de Tribunalul din Pordenone în data de 16.02.2017 irevocabilă la 11.04.2018, nr. x/2016 R.G. - nr. x/2017 Reg., Hotărârea nr. x/2015 RG - nr. x/2015 Reg. sentința din data de 16.12.2015 a Tribunalului Pordenone prin care s-a aplicat o pedeapsă de 3 ani, 3 luni și 25 zile închisoare și 1.400 euro amendă și Hotărârea nr. x/2016 RG-nr. x/2017 din data de 16.12.2017 a Tribunalului Pordenone prin care s-a aplicat o pedeapsă de 4 luni închisoare și 200 euro amendă.

Autoritățile judiciare italiene au solicitat predarea persoanei solicitate pentru executarea unui rest de pedeapsă de 2 ani, 3 luni și 25 zile de închisoare, amenda de 1.400 euro, așa cum s-a determinat prin măsura de cumul și ordinul de trimitere în închisoare din 7.05.2018 nr. x/2018.

În fapt, autoritățile judiciare italiene au reținut în sarcina persoanei solicitate A. că a fost condamnat întrucât:

- în complicitate cu alți doi infractori asociați, au furat unelte de tâmplărie metalică în valoare de 70.000 euro, de la o societate comercială, pătrunzând în spațiul societății prin forțarea gardului împrejmuitor;

- în complicitate cu alți doi infractori asociați, au sustras o dubă de la o societate comercială; în complicitate cu alți doi infractori asociați au furat unelte de tâmplărie metalică în valoare de 28.000 euro de la o societate comercială, pătrunzând în spațiul societății prin forțarea gardului împrejmuitor;

- în complicitate cu alți doi infractori asociați, au furat unelte de tâmplărie metalică în valoare de 30.000 euro de la o societate comercială, pătrunzând în spațiul societății prin forțarea ușii din spate;

- în complicitate cu alți doi infractori asociați, au furat unelte de tâmplărie metalică, de la o societate comercială, unelte ce au fost găsite în casa unui infractor asociat din România.

Verificând mandatul european de arestare, Curtea de Apel Galați a constatat că acesta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 302/2004 republicată, în sensul că mandatul european de arestare a fost emis de o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, respectiv Procuratura de pe lângă Tribunalul Pordenone precum și condițiile de conținut și formă prevăzute de art. 86 din aceeași lege.

De asemenea, s-a constatat că una din infracțiunile reținute în sarcina persoanei solicitate este prevăzută în art. 96 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 302/2004 republicată, respectiv o faptă care dă loc la predare, indiferent de denumirea pe care o are în legislația statului emitent, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de peste 3 ani respectiv infracțiunea de furt prev. și ped. de art. 228-229 din C. pen. român.

S-a mai reținut că nu există nici un motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, prev. de art. 98 din Legea nr. 302/2004 republicată.

Prezentă în instanță și asistată de avocat din oficiu, persoana solicitată A. a precizat că nu este de acord cu predarea sa autorităților judiciare italiene, că dorește să execute pedeapsa într-un penitenciar din România întrucât are probleme familiale, respectiv 2 copii minori în întreținere, solicitând luarea măsurii preventive a arestului la domiciliu până la terminarea procedurii.

Instanța a avut în vedere dispozițiile art. 84 din Legea nr. 302/2004 și totodată, a menționat că, din economia dispozițiilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 și urm. din Legea nr. 302/2004 - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la verificarea motivelor de refuz ale predării pe care aceasta le invocă.

Față de natura infracțiunilor menționate în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, având în vedere durata pedepsei privative de libertate care se poate aplica pentru infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea persoanei solicitate, prima instanță a apreciat că, punerea în executare a mandatului european de arestare cu consecința arestării și predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare italiene este pe deplin justificată, iar măsura arestării persoanei solicitate se impune pentru buna desfășurare a procedurii de executare și recunoaștere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-Cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L/190/1 din 18 iulie 2002.

În consecință, instanța de fond a constatat că mandatul european de arestare conține informațiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 300/2013, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, precum și că nu există în cauză niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2014.

Având în vedere ansamblul împrejurărilor obiective ale cauzei, astfel cum rezultă din conținutul mandatului, precum și datele personale ale persoanei solicitate care, așa cum rezultă din traducerea mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare italiene, pe perioada arestului la domiciliu acesta a evadat de la domiciliu în data de 23.09.2016, s-a apreciat că predarea este singura măsură de natură a asigura buna desfășurare a procedurii de executare a mandatului european de arestare.

Prin urmare, s-a considerat că, motivul opțional de refuz prev. de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea 302/2004 republicată, nu este aplicabil în prezenta cauză, persoana solicitată nefiind într-o situație specială, care ar impune refuzul predării, urmând a se lua în considerare rațiunile ce țin, preponderent, de asigurarea bunei desfășurări a procedurii și recunoașterea și încrederea reciprocă ce stau la baza executării mandatelor europene de arestare.

S-a mai arătat că, persoana solicitată a precizat că nu renunță la regula specialității prev. în art. 115 din Legea nr. 302/2004 republicată, situație în care predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare italiene va fi condiționată de faptul că aceasta nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării.

Concluzionând, Curtea de Apel Galați a precizat că sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă ale mandatului european de arestare emis de autoritățile italiene pe numele persoanei solicitate și că nu există nici un motiv de refuz al executării, motiv pentru care, a dispus admiterea cererii autorităților judiciare italiene și ținând cont de dispozițiile legale în ceea ce privește luarea măsurii arestării în vederea predării persoanei solicitate și de faptul că privarea sa de libertate este necesară pentru procedura de punere în executare a mandatului, a dispus arestarea în vederea predării, pe o durată de 30 zile, respectiv de la data de 05.06.2018 și până la data de 04.07.2018 inclusiv.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat contestație persoana solicitată A.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 11.06.2018, fiind stabilit termen de soluționare la data de 15.06.2018, ocazie cu care s-au luat concluziile apărării persoanei solicitate A. și ale reprezentantului Parchetului, astfel cum au fost expuse în practicaua prezentei decizii.

Examinând contestația formulată, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar și a motivelor invocate în argumentarea acesteia, Înalta Curte o constată întemeiată pentru următoarele considerente:

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 85 și următoarele din Legea nr. 302/2004, rezultă că, învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, identificarea persoanei solicitate, existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia și situațiile ce constituie motive de refuz la predare.

În consecință, în această procedură, instanței îi incumbă obligația verificării efective a motivelor de refuz la predare invocate de persoana solicitată, la evaluarea acestora, ca și a celorlalte condiții prevăzute de lege pentru punerea în executare a mandatului european de arestare, urmând a fi avute în vedere toate împrejurările cauzei, astfel cum impun dispozițiile art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004.

Astfel, în cauză, se constată că persoana solicitată A. nu a consimțit la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă a mandatului european de arestare, solicitând recunoașterea hotărârii pronunțată de autoritățile judiciare italiene în baza căreia a fost emis mandatul european, în vederea executării, în România, a restului din pedeapsa aplicată prin aceasta, (invocând motive familiale).

Prin sentința atacată, prima instanță a reținut că, motivul opțional de refuz prev. de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea 302/2004, republicată, nu este aplicabil în prezenta cauză, persoana solicitată nefiind într-o situație specială, care ar impune refuzul predării, urmând a se lua în considerare rațiunile ce țin, preponderent, de asigurarea bunei desfășurări a procedurii și recunoașterea și încrederea reciprocă ce stau la baza executării mandatelor europene de arestare.

Din interpretarea dispozițiilor art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 rezultă că acest motiv opțional de refuz al executării mandatului european de arestare emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, este incident, în cazul persoanei solicitate cetățean român, ca efect direct al refuzului acesteia de a executa pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent, nefiind condiționat de îndeplinirea vreunei alte cerințe suplimentare.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, "în situația în care, în cauză, este incident exclusiv cazul prevăzut la alin. (2) lit. c), anterior pronunțării hotărârii prevăzute la art. 107, autoritatea judiciară română de executare solicită autorității judiciare de emitere transmiterea unei copii certificate a hotărârii de condamnare, precum și orice alte informații necesare, informând autoritatea judiciară emitentă cu privire la scopul pentru care astfel de documente sunt solicitate. Recunoașterea hotărârii penale străine de condamnare se face, pe cale incidentală, de instanța de judecată în fața căreia procedura executării mandatului european de arestare este pendinte. În cazul în care autoritatea judiciară română de executare a recunoscut hotărârea penală străină de condamnare, mandatul de executare a pedepsei se emite la data pronunțării hotărârii prevăzute la art. 107."

Astfel, pronunțarea unei soluții de punere în executare a mandatului european de arestare în condițiile inexistenței unui evaluări efective a motivelor de refuz al executării invocate de către persoana solicitată, afectează legalitatea hotărârii, impunând, cu necesitate, desființarea ei.

Ca urmare, efectuarea verificărilor privind incidența în cauză a motivului opțional de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 și, pe cale de consecință, și a dispozițiilor corelative prev. de art. 98 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, dar și exigențele respectării principiului dublului grad de jurisdicție în materie penală, impun reluarea judecății în fața primei instanțe, respectiv Curtea de Apel Galați.

Pentru aceste considerente, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 2 din Protocolul nr. 7 la Convenție, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 74/F din data de 05 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Va desființa, în parte, sentința penală atacată, numai în ceea ce privește punerea în executare a mandatului european de arestare și predarea persoanei solicitate A. și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Totodată, va menține dispoziția sentinței atacate privind arestarea persoanei solicitate în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 05.06.2018 și până la data de 04.07.2018, inclusiv.

În acest sens, se constată că măsura arestării provizorii este singura măsură aptă să asigure buna desfășurare a procedurii, în condițiile în care, așa cum a reținut și instanța de fond, din traducerea mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare italiene, pe perioada arestului la domiciliu persoana solicitată a evadat de la domiciliu în data de 23.09.2016. Pe cale de consecință, solicitarea apărării de a se lua, în cauză, măsura preventivă a arestului la domiciliu nu poate fi primită.

De asemenea, în temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar potrivit alin. (6) al aceluiași articol, onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 74/F din data de 05 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Desființează, în parte, sentința penală atacată, numai în ceea ce privește punerea în executare a mandatului european de arestare și predarea persoanei solicitate A. și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Menține dispoziția sentinței atacate privind arestarea persoanei solicitate în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data de 05.06.2018 și până la data de 04.07.2018, inclusiv.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea prezentei contestații rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 100 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 iunie 2018.