ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 609/2018

Asupra contestației de față;

În baza actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 77/F din 11 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 15 din Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, privind mandatul european de arestare și procedura de predare între statele membre ale Uniunii Europene, și art. 107 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, a fost admisă cererea autorității judiciare din Luxemburg și s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 16 mai 2018 de Tribunalul arondismentului Luxemburg, în dosarul de referință nr. x/16/CD, față de persoana solicitată A.

În baza art. 112 alin. (1) în referire la art. 58 alin. (1) din Legea 302/2004, și art. 24 paragraf 1 din Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. până la finalizarea executării pedepsei de 2 ani și 10 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 114 din 13 octombrie 2017 a Curții de Apel Bacău, definitivă prin neapelare la 28 noiembrie 2017, ori până la liberarea condiționată din această pedeapsă.

În baza art. 12 din Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, art. 103 alin. (6) și (10), art. 107 alin. (3) și la art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 300/2013, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A., pe o durată 30 de zile, cu începere de la data încetării cauzei pentru care s-a dispus amânarea predării, și predarea acestei persoane către autoritățile judiciare din Luxemburg.

S-a luat act că persoana solicitată A. nu a renunțat la regula specialității.

S-a dispus ca Administrația Națională a Penitenciarelor să predea persoana solicitată A. către Arestul IPJ Brăila, în vederea punerii în executare a mandatului european de arestare și predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Luxemburg, după eliberarea acesteia din executarea pedepsei arătate mai sus.

S-a solicitat autorităților judiciare din Luxemburg respectarea garanțiilor prevăzute de art. 5 din Decizia Cadru a Consiliului Uniunii Europene nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, precum și art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 300/2013.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, la data de 7 iunie 2018, a fost înregistrată sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Tribunalul arondismentului Luxemburg, Cabinetul de instrucție, în dosarul de referință nr. x/16/CD, față de cetățeanul român A.

Persoana solicitată, A., se află în Penitenciarul Brăila, fiind în executarea pedepsei de 2 ani și 10 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 114 din 13 octombrie 2017 a Curții de Apel Bacău, definitivă prin neapelare la 28 noiembrie 2017, prin care s-a recunoscut această pedeapsă, aplicată prin Sentința penală nr. 300 17 97 din 29 iunie 2017 de Tribunalul Cantonului Basel - Elveția, și executarea ei în România.

Prezentă în instanță, persoana solicitată A. a precizat că nu este de acord cu predarea sa autorităților judiciare din Luxemburg, astfel că s-a procedat la audierea sa, aceasta precizând că nu a comis faptele pentru care s-a emis mandatul european de arestare, însă aceasta nu constituie un motiv pentru a se refuza predarea.

De asemenea, persoana solicitată nu a prezentat vreun motiv, obligatoriu sau opțional, prevăzut de art. 98 din Legea nr. 302/2004, care să atragă respingerea cererii autorităților din Luxemburg de a se executa mandatul european de arestare.

Examinând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut că, la data de 16 mai 2018, autoritățile judiciare din Luxemburg, respectiv, Tribunalul arondismentului Luxemburg, Cabinetul de instrucție, au emis pe numele persoanei solicitate A. mandatul european de arestare în dosarul având număr de referință: x/16/CD, având la bază mandatul național de arestare în Dosarul nr. x/16/CD, emis de Tribunalul arondismentului Luxemburg, Cabinetul de instrucție - la data de 16 mai 2018, prin care persoana solicitată este cercetată pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt calificat prin efracție, escaladare sau cu chei false, prevăzute de art. 461 și art. 467 C. pen. din Luxemburg, sancționate cu pedeapsa închisorii de maxim 15 ani.

În fapt, s-a reținut pe de o parte că, în perioada 23 octombrie 2016 - 24 octombrie 2016, în arondismentul judiciar Luxemburg la Bergem, 48, Grand-Rue, a sustras fraudulos de la B., un lanț cu pandantiv marca Swarowski, o brățară de argint cu un lanț de argint, un lanț de aur cu pandantiv cu piatră neagră, furtul fiind comis prin escaladarea grilajului exterior al grădinii și forțarea ferestrelor imobilului, iar, pe de altă parte, că, între 26 octombrie 2016 și 27 octombrie 2016, în arondismentul judiciar Luxemburg, la Luxemburg, 19, Montee St. Crepin, a sustras fraudulos de la C., D., și E., o cutie conținând 300 euro, un inel cu sigiliu de 18 K cu inscripția "JC", 2 perechi de cercei lungi subțiri de aur, 1 colier la baza gâtului, 1 brățară de aur alb, 2 inele de aur galben poansonate, 1 pereche de cercei mici aur galben și briliant formă inimă, 1 pereche de cercei mici aur galben și alb, 1 geantă L., 1 geantă G., cercei din argint, 1 inel G., 1 ceas T., 1 inel S., bijuterii A., bijuterii B., bijuterii de argint, ceasuri S., 1 ceas de oțel, 1 aparat foto R., o sumă nedeterminată în numerar, 1 brățară din argint fin, 1 verighetă cu inscripția "C.", 1 colier fin cu pandantiv cruce din aur de 18 K, ceasuri L., ceasuri C.K., ceasuri R., ceasuri Y., 1 tabletă As. , 1 ceas negru, 1 cameră G.S., 1 laptop As. , 1 curea Gu. , 1 pandantiv în formă de pește, obiecte descrise mai amplu în raportul complementar nr. x/2016 de la 18 decembrie 2016 al poliției Marelui Ducat de Luxemburg, CIP Luxemburg, autorul spărgând geamul ușii glisante a terasei imobilului.

Verificând mandatul european de arestare, Curtea a constatat că acesta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 302/2004, în sensul că a fost emis de o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, respectiv Tribunalul arondismentului Luxemburg, Cabinetul de instrucție, precum și condițiile de conținut și formă prevăzute de art. 86 din aceeași lege.

De asemenea, s-a constatat că infracțiunea reținută în sarcina persoanei solicitate este prevăzută în art. 96 din Legea nr. 302/2004, fiind faptă care dă loc. la predare, indiferent de denumirea pe care o are în legislația statului emitent, precum și că aceasta este incriminată și în legislația penală română, respectiv: infracțiunea de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 228 - 229 alin. (1) lit. b), d) și alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., pedepsită cu închisoare de la 2 la 10 ani.

Din actele dosarului rezultă că nu există nici un motiv de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzut de art. 98 din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 300/2013, neexistând date că persoana solicitată ar fi fost judecată definitiv pentru aceeași faptă în alt stat membru, în România ori într-un stat terț, infracțiunea nu este acoperită de amnistie, persoana solicitată răspunde penal din punct de vedere al vârstei (are 29 de ani), fapta nu este comisă pe teritoriul României iar legea națională permite urmărirea acesteia, răspunderea penală nu s-a prescris, nu există date că autoritățile judiciare române ar fi decis o soluție de neurmărire penală, și, prin urmare, cererea formulată de autoritățile judiciare din Luxemburg, de punere în executare a mandatului european de arestare, este pe deplin justificată.

De asemenea, persoana solicitată a precizat că nu renunță la regula specialității prevăzută în art. 115 din Legea nr. 302/2004, situație în care predarea persoanei solicitate către autoritățile din Luxemburg va fi condiționată de faptul că acesta nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării.

Din actele dosarului a rezultat că, în prezent, persoana solicitată A. se află în executarea pedepsei de 2 ani și 10 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 114 din 13 octombrie 2017 a Curții de Apel Bacău, definitivă prin neapelare la 28 noiembrie 2017, prin care s-a recunoscut această pedeapsă, aplicată prin Sentința penală nr. 300 17 97 din 29 iunie 2017 de Tribunalul Cantonului Basel - Elveția, pedeapsă ce a început să fie executată la data de 27 noiembrie 2016 și se va împlini la data de 26 septembrie 2019.

Față de această situație, în baza art. 112 alin. (1) în referire la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și art. 24 paragraf 1 din Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. până la finalizarea executării pedepsei de 2 ani și 10 luni închisoare, arătată mai sus ori până la liberarea condiționată din această pedeapsă.

Cu privire la arestarea provizorie s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 223 alin. (2) C. proc. pen., în sensul că pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina persoanei solicitate este de 5 ani închisoare și, având în vedere natura și urmările faptei reținute în sarcina acesteia, privarea de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări pericol pentru ordinea publică și pentru a se asigura predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Luxemburg.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, persoana solicitată A. a formulat contestație, solicitând admiterea căii de atac, desființarea încheierii atacate și respingerea sesizării formulate de parchet, având în vedere că nu dorește să fie predată autorităților judiciare din Elveția, că nu recunoaște faptele de care este acuzat, în condițiile în care la data săvârșirii acestora (octombrie 2016) se află pe teritoriul Germania, în custodia autorităților judiciare germane.

Înalta Curte, verificând cauza atât sub aspectul criticilor invocate, cât și din oficiu, conform art. 4251 C. proc. pen., apreciază contestația formulată de persoana solicitată A. ca fiind nefondată, pentru următoarele considerente:

Prin sesizarea înregistrată la Curtea de Apel Galați la data de 7 iunie 2018, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a formulat sesizarea privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Tribunalul arondismentului Luxemburg, Cabinetul de instrucție, în dosarul de referință nr. x/16/CD, față de cetățeanul român A.

Înalta Curte constată că persoana solicitată, A., se află în Penitenciarul Brăila, fiind în executarea pedepsei de 2 ani și 10 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 114 din 13 octombrie 2017 a Curții de Apel Bacău, definitivă prin neapelare la 28 noiembrie 2017, prin care s-a recunoscut această pedeapsă, aplicată prin Sentința penală nr. 300 17 97 din 29 iunie 2017 de Tribunalul Cantonului Basel - Elveția, și executarea ei în România.

Se mai constată că pe numele persoanei solicitate a fost emis, la data de 16 mai 2018, mandatul european de arestare de Tribunalul arondismentului Luxemburg, Cabinetul de instrucție, în dosarul de referință nr. x/16/CD, pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt calificat prin efracție, escaladare sau cu chei false, prevăzute de art. 461 și art. 467 C. pen. din Luxemburg, sancționate cu pedeapsa închisorii de maxim 15 ani.

În fapt s-a reținut, în esență, că faptele pentru care s-a emis, la data de 16 mai 2018, mandatul de arestare de către Tribunalul arondismentului Luxemburg, Cabinetul de instrucție, au constat în aceea că persoana solicitată, între 23 octombrie 2016 - 24 octombrie 2016, în arondismentul judiciar Luxemburg la Bergem, 48, Grand-Rue, a sustras fraudulos de la B., mai multe bijuterii, furtul fiind comis prin escaladarea grilajului exterior al grădinii și forțarea ferestrelor imobilului, iar, între 26 octombrie 2016 și 27 octombrie 2016, în arondismentul judiciar Luxemburg, la Luxemburg, 19, Montee St. Crepin, a sustras fraudulos de la C., D., și E., bijuterii, bani, ceasuri, genți, obiecte electronice, spărgând geamul ușii glisante a terasei imobilului.

La termenul de judecată din 11 iunie 2018 s-a procedat la ascultarea persoanei solicitate A. persoanei solicitate, ocazie cu care a precizat că nu este de acord cu predarea sa către autoritățile din Luxemburg, că se prevalează de regula specialității și că nu este vinovat de săvârșirea faptelor imputate.

Mandatul european de arestare este o decizie judiciară emisă de autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, în speță cea română, în vederea arestării și predării către un alt stat membru, respectiv Luxemburg, a unei persoane solicitate, în acest caz, în vederea cercetării pentru săvârșirea a două infracțiuni de furt calificat, care se execută în baza principiului recunoașterii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13iunie 2002, cât și cu respectarea drepturilor fundamentale ale omului, așa cum acestea sunt consacrate de art. 6 din Tratatul privind Uniunea Europeană.

În temeiul acestor principii, stipulate atât în norma internă cât și în cea europeană, este evident că executarea unei asemenea decizii judiciare în cadrul unei cooperări judiciare în materie penală presupune respectarea deplină a condițiilor de fond și formă, a domeniului de aplicare și a cadrului instituțional în care funcționează această procedură specială, pentru ca astfel să existe o deplină respectare a drepturilor și libertăților persoanei, așa cum acestea sunt prevăzute de Constituția României și de normele europene.

Conform Deciziei - cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 mandatul european de arestare este un act procesual cu putere obligatorie în vederea executării unui mandat de arestare, de executare a unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, numai atunci când, persoana împotriva căruia s-a emis mandatul se sustrage de la executare, refugiindu-se pe teritoriul unui alt stat membru.

În virtutea principiului recunoașterii și încrederii reciproce consacrat de Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, precum și raportat la dispozițiile art. 84 din Legea nr. 302/2004, care reglementează mandatul european de arestare, instanța română, ca autoritate judiciară de executare, nu are competența de a verifica temeinicia soluției dispuse de autoritatea judiciară emitentă dintr-un stat membru al Uniunii Europene, în baza căreia s-a emis mandatul european de arestare și nici asupra oportunității mandatului european de arestare.

În cadrul acestei proceduri, judecătorul hotărăște, asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existența dublei încriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situații ce se constituie în motive de refuz.

Astfel, se constată că infracțiunile pentru care s-a cerut predarea, respectiv cele de furt calificat prin efracție se regăsesc printre cele 32 de infracțiuni care permit predarea fără a fi necesară verificarea dublei incriminări, conform art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, fiind incriminate și în legislația penală română, respectiv: infracțiunea de furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 228 - 229 alin. (1) lit. b), d) și alin. (2) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., pedepsită cu închisoare de la 2 la 10 ani.

Potrivit art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care persoana solicitată nu consimte la predarea sa către autoritatea judiciară emitentă, procedura de executare a mandatului european de arestare continuă cu audierea acesteia cu privire exclusiv la poziția acesteia față de existența unuia dintre motivele obligatorii sau opționale de neexecutare, precum și la eventualele obiecții privind identitatea.

Astfel, Înalta Curte constată că persoana solicitată A., în declarația dată în fața primei instanțe la termenul din data de 11 iunie 2018 a precizat cu nu formulează obiecțiuni cu privire la identitatea sa.

Pe de altă parte, din conținutul mandatului european de arestare rezultă că nu este prescrisă executarea pedepsei pentru faptele pentru care s-a solicitat predarea persoanei solicitate.

Totodată, se constată că dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 prevăd că atunci când mandatul a fost emis în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, dacă persoana solicitată este cetățean român și declară că refuză să execute pedeapsa ori măsura de siguranță în statul membru emitent al mandatului european de arestare, instanța română poate refuza executarea acestuia.

Întrucât dispozițiile art. 98 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 302/2004 vizează exclusiv situația executării unei pedepse cu închisoare, respectiv cea a pronunțării unei hotărâri definitive de condamnare, iar mandatul european de arestare a fost emis în vederea efectuării urmăririi penale împotriva persoanei solicitate, Înalta Curte apreciază că aceste prevederi nu sunt aplicabile persoanei solicitate A.

Pe de altă parte, situațiile prevăzute de art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 constituie motive facultative de refuz pentru autoritatea judiciară română (legiuitorul utilizând expresia poate refuza) și nu motive obligatorii, astfel că instanța română poate dispune executarea mandatului european de arestare, chiar în lipsa acordului persoanei solicitate dacă apreciază că sunt îndeplinite toate condițiile pentru aceasta. Mai mult, motivele invocate de persoana solicitată pentru a justifica refuzul la predare (faptul că nu este vinovat de săvârșirea faptelor de care este acuzat, în condițiile în acea perioadă (octombrie 2016) se află pe teritoriul Germania, în custodia autorităților judiciare germane), nu se încadrează în niciuna dintre situațiile prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 98 din Legea nr. 302/2004, și, ca atare, criticile apărării cu privire la acest aspect nu pot fi primite.

În contextul celor expuse mai sus, fiind îndeplinite condițiile de formă și de fond reglementate de art. 86 alin. (1) lit. a)-e) din Legea nr. 302/2004, nefiind constatată incidența vreunui motiv de refuz obligatoriu sau opțional dintre cele prevăzută de art. 98 din Legea nr. 303/2004, Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, constată că cererea pentru executarea mandatului european de arestare este fondată.

Însă, predarea către statul solicitant nu poate avea loc de îndată, deoarece, în prezent, contestatorul A. se află în executarea pedepsei de 2 ani și 10 luni închisoare, aplicată prin Sentința penală nr. 114 din 13 octombrie 2017 a Curții de Apel Bacău, definitivă prin neapelare la 28 noiembrie 2017, prin care s-a recunoscut această pedeapsă, aplicată prin Sentința penală nr. 300 17 97 din 29 iunie 2017 de Tribunalul Cantonului Basel - Elveția, pedeapsă ce a început să fie executată la data de 27 noiembrie 2016 și se va împlini la data de 26 septembrie 2019, astfel încât, în mod corect, judecătorul fondului a apreciat că, în cauză, sunt incidente prevederile art. 112 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, și a dispus amânarea predării persoanei solicitate până la finalizarea executării pedepsei anterior menționate, ori până la liberarea condiționată din această pedeapsă.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 4251alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 77/F din 11 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2018 și, întrucât acesta se află în culpă procesuală, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., o va obliga la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat, onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400 lei, urmând a fi plătit din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 77/F din 11 iunie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori în Dosarul nr. x/2018.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 21 iunie 2018.

Procesat de GGC MM