ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 513/2018

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin Sentința nr. 61/F din 17 mai 2018 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 15 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul european de arestare și procedura de predare între statele membre ale Uniunii Europene și art. 107 alin. (1), ref. la art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, a fost admisă cererea autorităților judiciare din Croația și s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Judecătorul de la Tribunalul Districtual Osijek la data de 05.05.2018, în dosarul de referință nr. K-17/2006, pe numele persoanei solicitate A..

În baza art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a luat act că persoana solicitată A. nu a consimțit să fie predată autorităților judiciare croate.

În baza art. 12 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene și art. 103 alin. (6) și (7) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, s-a dispus arestarea persoanei solicitate A. pe o durată de 30 de zile, cu începere de la data de 21.05.2018 și până la data de 19.06.2018 inclusiv și predarea acesteia către autoritățile judiciare croate.

S-a dispus emiterea mandatului de arestare, în baza sentinței.

S-a constatat că persoana solicitată A. a fost reținută pentru 24 ore (începând cu data de 05.05.2018, ora 23:50, până la data de 06.05.2018, ora 23:50) și arestată provizoriu (în baza alertei introdusă în Sistemul Informatic Schengen emisă de autoritățile judiciare croate) pe o durată de 15 zile de la 06.05.2018 până la 20.05.2018, inclusiv.

S-a luat act că persoana solicitată A. nu a renunțat la regula specialității.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea cauzei au rămas în sarcina statului.

Suma de 840 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu a fost avansată către Baroul Galați din fondurile Ministerului Justiției.

PENTru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Galați a reținut următoarele:

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, prin adresa nr. 3874/II/5/2018 din data de 05.05.2018, a solicitat punerea în executare a mandatului european de arestare emis pe numele persoanei solicitate A. la data de 05.05.2018, în dosarul penal având număr de referință K-17/2006 și arestarea acestuia în vederea predării către autoritățile judiciare croate.

Examinând actele și lucrările dosarului Curtea de Apel Galați a reținut că autoritatea judiciară Judecătorul de la Tribunalul Districtual Osijek a emis un mandat european de arestare pe numele persoanei solicitate A. ce a avut la bază hotărârea de detenție a Tribunalului districtual Osijek cu nr. Kio-417/1996 - 4 de la 02 octombrie 1996, prin care persoana solicitată A. este solicitată în vederea cercetării pentru săvârșirea unei infracțiuni împotriva umanității și a dreptului internațional - "crime de război împotriva populației civile", prevăzută și pedepsită de art. 120 alin. (1) din C. pen. de bază al Republicii Croația (Monitorul Oficial nr. 31/93, 35/93, 108/95, 16/96 și 28/96, în cele ce urmează OKZ RH) - prevăzută cu o pedeapsă maximă de 20 (douăzeci) ani închisoare.

Autoritățile judiciare croate au solicitat predarea persoanei solicitate pentru efectuarea de cercetări în ceea ce privește infracțiunea menționată anterior.

În sarcina persoanei solicitate A. s-a reținut următoarea situație de fapt:

Între august 1991 și octombrie 1995, în satul Batina din Baranya cu populație preponderent croată și maghiară, ca membri ai rebeliunii armate a populației sârbe locale împotriva ordinului constituțional al Republicii Croația, după ce Baranya fusese ocupată de Armata Națională Iugoslavă și unitățile adiacente locale și paramilitare sârbe care fuseseră infiltrate în Serbia din a doua jumătate a lunii august 1991 în rebeliunea lor și atacul armat al Serbiei împotriva Republicii Croația, s-au alăturat forțelor și au preluat autoritatea în Batina formând un corp de autoritate locală, așa numit Cartierul General de Apărare Teritorială Batina, în care acuzatul și-a îndeplinit sarcina de membru punând sub controlul său întreaga viață din sat. În acord reciproc și cu intenția de a face imposibilă existența croaților și maghiarilor din zonă, să îi alunge pentru a transforma Batina într-un sat sârb curățat etnic în cadrul Cartierului general lua hotărâri și prin distribuția de sarcini se angajau în activități pentru a aplica aceste hotărâri cu scopul de a expune întreaga populație ne-B. la abuz zilnic fizic și psihologic prin:

- Limitarea libertății de mișcare prin impunerea unei ore de stingere asupra satului și interzicerea oricărei mișcări pe timp de noapte, prin introducerea unor permise de trecere pentru deplasare în afara satului ziua și interzicerea reuniunilor și adunărilor;

- Recrutarea forțată pentru așa-numita Apărare teritorială și forțarea colaborării cu Cartierul general amenințând cu vătămări și judecarea celor care se opuneau, printre care C., D., E. și F. care au suferit rele tratamente;

- Împușcând, lansând grenade și aruncând dispozitive explozive în locuințele croate și maghiare cu scopul de a intimida și elimina locuitorii și distrugându-le bunurile, suferind astfel rele tratamente G., H. și I.;

- Forțând executarea de muncă grea în agricultură, construcții în sat sau pentru scopuri militare ale Armatei de ocupație și unităților paramilitare fără nicio compensație;

- Privarea de libertate ilegală și nejustificată și ducerea la Cartierul general unde persoanele reținute erau insultate, interogate, bătute și primeau și alte rele tratamente fizice și psihologice sau erau duse în alte închisori din Baranya, suferind astfel rele tratamente J., K., L., M., N., O., P., Q., E., R., iar S. s-a sinucis de frica acestor rele tratamente;

- Declarând lucrători croați și maghiari angajați drept inepți politic; servind listele pentru concedierea angajaților care lucrau pentru societăți din Baranya;

- Răniri și amenințări explicite împotriva croaților și maghiarilor în casele acestora, pe străzi, la Cartierul general, pe câmpuri și alte locuri publice îndemnându-i să se mute;

- Amenințări pe ascuns sau omoruri făcute noaptea cu lăsarea de mesaje scrise pe casele populației croate și maghiare de către un grup terorist secret "mâna neagră" cu un ordin de a se muta în scurt timp și prin amenințări telefonice cerându-le să se mute astfel suferind rele tratamente F., T., P., I. și K.;

- Jefuirea caselor locuitorilor croați și maghiari din sat și luarea bunurilor de valoare cum ar fi casele lui U. și O.;

- Pătrunderea ilegală în casele locuitorilor croați și maghiari din sat și percheziții ilegale însoțite de insulte și atacuri, astfel suferind rele tratamente F., U., T. și V.;

- Privarea cu forța a populației croate și maghiare de îngrijire spirituală prin alungarea preotului catolic și devastarea rectoratului;

- Prin comiterea de acte contrar prevederilor art. 3 din Convenția de la Geneva (IV) privind protecția persoanelor civile pe timp de război de la 12 august 1949 și a art. 4, 5, 13 și 17 din Protocolul adițional la convențiile de la Geneva de la 12 august 1949 și cu privire la Protecția victimelor conflictelor armate neinternaționale (Protocol II), în care acuzatul a participat individual la realizarea hotărârilor luate în comun de membrii Cartierului general, a îndeplinit activitățile menționate și au comis individual următoarele infracțiuni:

Al doilea acuzat A. împreună cu alt membru al unităților paramilitare trăgea cu armele sale de foc la 9 septembrie 1991 și apoi a lansat o grenadă spre casa lui G.; apoi la 17 septembrie 1991 împreună cu al optulea acuzat W. și al cincilea acuzat X. l-au privat pe N. de libertate și l-au dus la Cartierul general pentru interogatoriu și apoi l-au bătut crunt mai multe ore acuzatul și al cincilea acuzat X. și alți 2 membri ai unităților paramilitare l-au dus prin sat plin de sânge și torturat pentru a intimida populația și chiar l-au arătat soției și copiilor în această stare, după care nu s-a mai știut nimic de N..

Fiind intimidată de această teroare, aproape jumătate din populația croată (în total 199 persoane) a trebuit să plece din Batina împreună cu aproape un sfert din populația maghiară (în total 167 persoane) părăsindu-și casele, bunurile mobile și imobile și a fost jefuită după expulzare; a trebuit să se îndrepte spre zona liberă din Republica Croată sau spre Republica Ungaria, ceea ce a schimbat compoziția etnică din satul Batina cu forța în modul descris.

Astfel, prin încălcarea regulilor de drept internațional pe timp de război, au tratat inuman populația civilă, producându-le răniri în integritatea corporală și bunăstare, dislocând populația prin comiterea unor acte de teroare și intimidare, privarea ilegală de libertate, jaf și distrugând cu intenție și ilegal bunurile populației.

Verificând mandatul european de arestare, Curtea de Apel Galați a constatat - contrar susținerilor persoanei solicitate - că acesta îndeplinește condițiile prevăzute de art. 84 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în sensul că mandatul european de arestare a fost emis de o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene, respectiv Judecătorul de la Tribunalul Districtual Osijek, precum și condițiile de conținut și formă prevăzute de art. 86 din aceeași lege. Astfel, în cuprinsul mandatului european de arestare se indică, în conformitate cu art. 86 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, existența unui mandat național de arestare - hotărârea de detenție a Tribunalului districtual Osijek cu nr. Kio-417/1996 - 4 de la 02 octombrie 1996.

Curtea de Apel Galați a apreciat ca fiind lipsită de relevanță împrejurarea că persoana solicitată este cetățean sârb, întrucât potrivit art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 în baza mandatului european de arestare se poate solicita arestarea și predarea de către un alt stat membru a oricărei persoane, indiferent de cetățenia acesteia.

De asemenea, s-a constatat că infracțiunea reținută în sarcina persoanei solicitate este prevăzută în art. 96 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, respectiv o faptă care dă loc la predare, indiferent de denumirea pe care o are în legislația statului emitent, fiind sancționată cu pedeapsa închisorii de peste 3 ani, nefiind supusă verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări.

Din actele dosarului a rezultat că nu există nici un motiv de refuz al executării mandatului european de arestare prev. de art. 98 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare și, prin urmare, cererea formulată de autoritățile judiciare croate, de punere în executare a mandatului european de arestare, este pe deplin justificată.

Prezentă în instanță și asistată de avocat desemnat din oficiu, persoana solicitată A., prin interpret autorizat de limbă sârbă, a precizat că nu este de acord cu predarea sa autorităților judiciare croate.

Fiind audiată în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (7) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, persoana solicitată a arătat că nu dorește să fie predată autorităților croate, deoarece nu a săvârșit faptele reținute în mandat, nu s-a aflat pe teritoriul Croației în perioada în care se reține că ar fi fost săvârșite faptele și, având în vedere natura faptelor descrise în mandat, precum și faptul că este cetățean sârb, consideră că nu ar avea parte de un proces corect în Croația.

Din economia dispozițiilor legale cuprinse în legea specială - art. 85 și următoarele din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la verificarea motivelor de refuz ale predării pe care aceasta le invocă.

Față de natura infracțiunii menționată în mandatul european de arestare emis pe numele persoanei solicitate, având în vedere durata pedepsei privative de libertate care se poate aplica pentru infracțiunea pentru care este cercetată persoana solicitată, Curtea de Apel Galați a apreciat că punerea în executare a mandatului european de arestare, cu consecința arestării și predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare croate, este pe deplin justificată, iar măsura arestării persoanei solicitate se impune pentru buna desfășurare a procedurii de executare și recunoaștere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Prin urmare, s-a constatat că mandatul european de arestare conține informațiile prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, precum și că nu există în cauză niciun motiv de refuz al executării mandatului european de arestare, dintre cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2014.

Întrucât persoana solicitată a declarat că nu este de acord cu predarea sa, instanța a procedat la audierea acesteia, după ce i-au fost aduse la cunoștință drepturile, însă aceasta nu a invocat vreun motiv din cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004, care să justifice refuzul punerii în executare a mandatului european. S-a reținut că aspectele invocate de persoana solicitată nu se circumscriu niciuneia dintre situațiile care pot constitui motive de neexecutare obligatorie sau facultativă a mandatului european de arestare prevăzute de art. 98 alin. (1) și (2) din Legea nr. 302/2014, respectiv de art. 3 și 4 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul european de arestare și procedura de predare între statele membre ale Uniunii Europene.

Curtea de Apel Galați nu a putut primi opinia apărătorului persoanei solicitate care a apreciat că, în cauză, executarea mandatului trebuie amânată până la obținerea de informații complementare privind condițiile generale de detenție în statul membru solicitant, întrucât nu există elemente/informații care atestă un risc real de tratament inuman sau degradant al persoanelor deținute în statul membru emitent.

Instanța a reținut că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, principiu enunțat și de art. 84 alin. (2) din legea specială internă.

Având în vedere ansamblul împrejurărilor obiective ale cauzei, astfel cum rezultă din conținutul mandatului, precum și datele personale ale persoanei solicitate, care este cetățean sârb, născut în R.S.F. Iugoslavia (pe teritoriul actualului stat Croația, țară în care a fost derulată activitatea infracțională), s-a apreciat că predarea este singura măsură de natură a asigura buna desfășurare a procedurii de executare a mandatului european de arestare.

De asemenea, persoana solicitată a precizat că nu renunță la regula specialității prev. în art. 115 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, situație în care predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare croate va fi condiționată de faptul că aceasta nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării.

În consecință, având în vedere că sunt îndeplinite condițiile de fond și de formă ale mandatului european de arestare emis de autoritățile croate pe numele persoanei solicitate și că nu există nici un motiv de refuz al executării, Curtea de Apel Galați, a admis cererea autorităților judiciare croate, respectiv Judecătorul de la Tribunalul Districtual Osijek și a dispus punerea în executare a mandatului de arestare emis pe numele persoanei solicitate.

Împotriva Sentinței penale nr. 61/F din 17 mai 2018 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2018 a formulat contestație persoana solicitată A..

În susținerea căii de atac, contestatorul persoană solicitată a arătat că punerea în executare a mandatului european de arestare îl expune, în țara solicitantă, unui proces inechitabil. În acest sens a solicitat ca statul croat să ofere garanții suplimentare, în legătură cu soluționarea procesului. A precizat că nu a fost în Croația în perioada în care se consideră că a săvârșit crime împotriva umanității. Totodată, a menționat contestatorul că este cetățean sârb și în țara de origine există în continuare disfuncționalități în relațiile dintre cele două state. În plus, în condițiile în care nu și-a exprimat acordul cu privire la transfer, consideră că nu sunt îndeplinite condițiile pentru a fi pus în executare mandatul european de arestare.

S-a solicitat înștiințarea Ambasadei Serbiei la București și, în baza relațiilor diplomatice, să se comunice care ar fi garanțiile procesuale care pot fi acordate referitor la desfășurarea procesului, având în vedere că persoana solicitată este cetățean sârb, iar procesul se va desfășura pe teritoriul statului croat.

În concluzie, s-a solicitat admiterea contestației și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Galați pentru completarea probatoriului sensul menționat.

Analizând hotărârea contestată, în raport cu conținutul actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Persoana solicitată A. este cercetată pentru săvârșirea unei infracțiuni împotriva umanității și a dreptului internațional - "crime de război împotriva populației civile", prevăzută și pedepsită de art. 120 alin. (1) din C. pen. de bază al Republicii Croația (Monitorul Oficial nr. 31/93, 35/93, 108/95, 16/96 și 28/96, în cele ce urmează OKZ RH) - prevăzută cu o pedeapsă maximă de 20 (douăzeci) ani închisoare.

Infracțiunea reținută în sarcina persoanei solicitate este prevăzută în art. 96 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fiind o infracțiune care, indiferent de denumirea pe care o are în legislația statului emitent, dacă este sancționată de legea statului emitent cu o pedeapsă sau cu o măsură de siguranță privativă de libertate a cărei durată maximă este de cel puțin 3 ani, nu mai este supusă verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări.

În fapt, s-a reținut în sarcina persoanei solicitate A. că:

Între august 1991 și octombrie 1995, în satul Batina din Baranya cu populație preponderent croată și maghiară, ca membri ai rebeliunii armate a populației sârbe locale împotriva ordinului constituțional al Republicii Croația, după ce Baranya fusese ocupată de Armata Națională Iugoslavă și unitățile adiacente locale și paramilitare sârbe care fuseseră infiltrate în Serbia din a doua jumătate a lunii august 1991 în rebeliunea lor și atacul armat al Serbiei împotriva Republicii Croația, s-au alăturat forțelor și au preluat autoritatea în Batina formând un corp de autoritate locală, așa numit Cartierul General de Apărare Teritorială Batina, în care acuzatul și-a îndeplinit sarcina de membru punând sub controlul său întreaga viață din sat. În acord reciproc și cu intenția de a face imposibilă existența croaților și maghiarilor din zonă, să îi alunge pentru a transforma Batina într-un sat sârb curățat etnic în cadrul Cartierului general lua hotărâri și prin distribuția de sarcini se angajau în activități pentru a aplica aceste hotărâri cu scopul de a expune întreaga populație ne-B. la abuz zilnic fizic și psihologic prin:

- Limitarea libertății de mișcare prin impunerea unei ore de stingere asupra satului și interzicerea oricărei mișcări pe timp de noapte, prin introducerea unor permise de trecere pentru deplasare în afara satului ziua și interzicerea reuniunilor și adunărilor;

- Recrutarea forțată pentru așa-numita Apărare teritorială și forțarea colaborării cu Cartierul general amenințând cu vătămări și judecarea celor care se opuneau, printre care C., D., E. și F. care au suferit rele tratamente;

- Împușcând, lansând grenade și aruncând dispozitive explozive în locuințele croate și maghiare cu scopul de a intimida și elimina locuitorii și distrugându-le bunurile, suferind astfel rele tratamente G., H. și I.;

- Forțând executarea de muncă grea în agricultură, construcții în sat sau pentru scopuri militare ale Armatei de ocupație și unităților paramilitare fără nicio compensație;

- Privarea de libertate ilegală și nejustificată și ducerea la Cartierul general unde persoanele reținute erau insultate, interogate, bătute și primeau și alte rele tratamente fizice și psihologice sau erau duse în alte închisori din Baranya, suferind astfel rele tratamente J., K., L., M., N., O., P., Q., E., R., iar S. s-a sinucis de frica acestor rele tratamente;

- Declarând lucrători croați și maghiari angajați drept inepți politic; servind listele pentru concedierea angajaților care lucrau pentru societăți din Baranya;

- Răniri și amenințări explicite împotriva croaților și maghiarilor în casele acestora, pe străzi, la Cartierul general, pe câmpuri și alte locuri publice îndemnându-i să se mute;

- Amenințări pe ascuns sau omoruri făcute noaptea cu lăsarea de mesaje scrise pe casele populației croate și maghiare de către un grup terorist secret "mâna neagră" cu un ordin de a se muta în scurt timp și prin amenințări telefonice cerându-le să se mute astfel suferind rele tratamente F., T., P., I. și K.;

- Jefuirea caselor locuitorilor croați și maghiari din sat și luarea bunurilor de valoare cum ar fi casele lui U. și O.;

- Pătrunderea ilegală în casele locuitorilor croați și maghiari din sat și percheziții ilegale însoțite de insulte și atacuri, astfel suferind rele tratamente F., U., T. și V.;

- Privarea cu forța a populației croate și maghiare de îngrijire spirituală prin alungarea preotului catolic și devastarea rectoratului;

- Prin comiterea de acte contrar prevederilor art. 3 din Convenția de la Geneva (IV) privind protecția persoanelor civile pe timp de război de la 12 august 1949 și a art. 4, 5, 13 și 17 din Protocolul adițional la convențiile de la Geneva de la 12 august 1949 și cu privire la Protecția victimelor conflictelor armate neinternaționale (Protocol II), în care acuzatul a participat individual la realizarea hotărârilor luate în comun de membrii Cartierului general, a îndeplinit activitățile menționate și au comis individual următoarele infracțiuni:

Al doilea acuzat A. împreună cu alt membru al unităților paramilitare trăgea cu armele sale de foc la 9 septembrie 1991 și apoi a lansat o grenadă spre casa lui G.; apoi la 17 septembrie 1991 împreună cu al optulea acuzat W. și al cincilea acuzat X. l-au privat pe N. de libertate și l-au dus la Cartierul general pentru interogatoriu și apoi l-au bătut crunt mai multe ore acuzatul și al cincilea acuzat X. și alți 2 membri ai unităților paramilitare l-au dus prin sat plin de sânge și torturat pentru a intimida populația și chiar l-au arătat soției și copiilor în această stare, după care nu s-a mai știut nimic de N..

Fiind intimidată de această teroare, aproape jumătate din populația croată (în total 199 persoane) a trebuit să plece din Batina împreună cu aproape un sfert din populația maghiară (în total 167 persoane) părăsindu-și casele, bunurile mobile și imobile și a fost jefuită după expulzare; a trebuit să se îndrepte spre zona liberă din Republica Croată sau spre Republica Ungaria, ceea ce a schimbat compoziția etnică din satul Batina cu forța în modul descris.

Astfel, prin încălcarea regulilor de drept internațional pe timp de război, au tratat inuman populația civilă, producându-le răniri în integritatea corporală și bunăstare, dislocând populația prin comiterea unor acte de teroare și intimidare, privarea ilegală de libertate, jaf și distrugând cu intenție și ilegal bunurile populației.

Conform dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate. În alin. (2) al aceluiași articol se prevede că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002.

Așa cum rezultă din prevederile legale cuprinse în legea specială - art. 85 și următoarele din Legea nr. 302/2004 - care reglementează executarea unui mandat european de arestare, rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la verificarea incidenței motivelor de refuz a predării.

Înalta Curte constată că mandatul european de arestare emis de Judecătorul de la Tribunalul Districtual Osijek la data de 05.05.2018, în dosarul de referință nr. K-17/2006 față de persoana solicitată A., are forma și conținutul prevăzute la art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și că persoana solicitată nu a ridicat obiecțiuni cu privire la identitatea sa, așa încât nu era necesar să se solicite informații suplimentare.

Dispozițiile art. 107 din Legea nr. 302/2004, prevăd că, în scopul luării unei hotărâri, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare.

Referitor la apărarea formulată de persoana solicitată, în sensul că nu a fost în Croația în perioada în care se consideră că a săvârșit crime împotriva umanității, Înalta Curte constată că aceste susțineri privesc fondul cauzei, urmând a fi lămurite de autoritățile croate.

În ceea ce privește motivul formulat de persoana solicitată, în sensul că nu și-a dat consimțământul la predare, Înalta Curte constată că instanța de fond a procedat la audierea acesteia, însă persoana solicitată nu a invocat vreun motiv din cele prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004, care să justifice refuzul punerii în executare a mandatului european.

O altă critică formulată de contestatorul persoană solicită a fost în sensul că se impune ca statul croat să ofere garanții suplimentare, în legătură cu soluționarea procesului, menționând că este cetățean sârb și în țara de origine există în continuare disfuncționalități în relațiile cu Croația.

Având în vedere că persoana solicitată nu a precizat ce garanții suplimentare solicită, în mod concret, iar Republica Croația este un stat membru al Uniunii Europene și nu există niciun element în cauză, care să conducă la concluzia că persoanei solicitate nu i-ar fi respectat dreptul la un proces echitabil, Înalta Curte constată că aspectele invocate de contestator nu se circumscriu niciuneia dintre situațiile care pot constitui motive de neexecutare obligatorie sau facultativă a mandatului european de arestare prevăzute de art. 98 alin. (1) și 2 din Legea nr. 302/2014, respectiv de art. 3 și 4 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene privind mandatul european de arestare și procedura de predare între statele membre ale Uniunii Europene.

Față de cele menționate, instanța reține că nu există niciun impediment privind punerea în executare și predarea către autoritățile croate a persoanei solicitate, neexistând niciunul dintre motivele de refuz obligatorii prevăzute de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 sau facultative enumerate la art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Față de considerentele expuse, Înalta Curte urmează să respingă, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 61/F din 17 mai 2018 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Conform dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 420 RON, va rămâne în sarcina statului, iar onorariul interpretului de limbă sârbă se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 61/F din 17 mai 2018 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 420 RON, rămâne în sarcina statului.

Onorariul interpretului de limbă sârbă se plătește din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 29 mai 2018.

Procesat de GGC - CL