ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1371/2013

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 54/F din 08 aprilie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 449/44/2013, s-a admis contestația la executare formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Curții de Apel Galați.

În baza art. 112 alin. (1) din Legea 302/2004 și art. 24 parag. 1 din Decizia Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate T.C., în prezent aflat în arestul I.P.J. Galați, dispusă prin sentința penală nr. 52/F din 01 aprilie 2013 a Curții de Apel Galați (Dosar nr. 401/44/2013), până la data punerii în libertate a acesteia de sub puterea mandatului de executare din 02 aprilie 2013 emis în baza sentinței penale nr. 253 din 15 februarie 2013 a Judecătoriei Galați, definitivă la data de 01 aprilie 2013.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că, la data de 08 aprilie 2013, pe rolul Curții de Apel Galați a fost înregistrată contestația la executare formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Curții de Apel Galați cu privire la incidentul ivit în cursul executării sentinței penale nr. 52/F din 16 aprilie 2013 pronunțată în Dosarul nr. 401/44/2013, definitivă la 01 aprilie 2013.

În motivarea cererii, s-a arătat că, prin sentința penală nr. 52/F din 01 aprilie 2013 a Curții de Apel Galați a fost admisă cererea autorităților judiciare italiene și s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 07 februarie 2013 de Tribunalul Gorizia - Italia, în Dosarul cu număr de referință nr. 3178/12/RGNR - 2529/12/RG/JEEP, pe numele persoanei solicitate T.C.

În temeiul art. 13 din Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului U.E. privind mandatul european de arestare și procedura de predare între statele membre ale U.E. și art. 103 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, s-a luat act de consimțământul persoanei solicitate T.C., de a fi predată autorităților judiciare italiene.

În baza art. 12 din Decizia - Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului U.E. și art. 103 alin. (6) și art. 97 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate T.C., pe o durată 24 de zile, cu începere de la data de 02 aprilie 2013 și până la data de 25 aprilie 2013, inclusiv, și predarea acesteia către autoritățile judiciare italiene.

În baza art. 151 C. proc. pen., s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare pe numele persoanei solicitate T.C..

S-a luat act că persoana solicitată T.C. nu a renunțat la regula specialității.

În cauză a fost emis mandatul de arestare provizorie din 01 aprilie 2013, privind pe T.C.

Cu adresa din 02 aprilie 2013, C.R.A.P. din cadrul I.P.J. Galați a comunicat instanței de executare că situația juridică a numitului T.C. s-a modificat ca urmare a emiterii pe numele acestuia, la data de 02 aprilie 2013, a mandatului de executare a pedepsei închisorii din 02 aprilie 2013, cu privire la o pedeapsă de 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 253 din 15 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Galați în Dosarul nr. 19518/233/2012, rămasă definitivă la data de 01 aprilie 2013.

S-a confirmat punerea în executare a mandatului de executare a pedepsei închisorii din 02 aprilie 2013, începând cu data de 02 aprilie 2013.

Având în vedere că, pe de o parte, prin sentința penală nr. 52/F din 01 aprilie 2013 a Curții de Apel Galați s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate T.C. pe o perioadă de 24 de zile, cu începere de la data de 02 aprilie 2013 și până la data de 25 aprilie 2013, inclusiv, și predarea acesteia către autoritățile judiciare italiene, iar pe de altă parte, că pe numele aceleiași persoane, ulterior pronunțării sentinței penale nr. 52/F din 01 aprilie 2013 a Curții de Apel Galați, a fost emis mandatul de executare a pedepsei închisorii din 02 aprilie 2013, în baza sentinței penale nr. 253 din 15 februarie 2013 a Judecătoriei Galați, prin contestația la executare formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Curții de Apel Galați s-a solicitat a se aprecia cu privire la acest incident ivit în cursul executării.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 460 C. proc. pen. și art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., cu referire la art. 112 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Deliberând asupra contestației la executare cu care a fost învestită, instanța de fond a apreciat că aceasta este fondată.

Astfel, s-a reținut că, potrivit art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, "Când persoana urmărită este urmărită penal sau judecată de autoritățile judiciare române pentru o faptă diferită de cea care motivează mandatul european de arestare, autoritatea judiciară de executare română, chiar dacă s-a dispus executarea mandatului, va putea amâna predarea până la terminarea judecății sau până la executarea pedepsei."

O dispoziție similară este prevăzută și în art. 24 paragraf 1 din Decizia Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului U.E. care stabilește că "Autoritatea judiciară de executare poate, după ce a decis executarea mandatului european de arestare, să amâne predarea persoanei căutate, pentru ca aceasta să poată fi urmărită penal în statul membru de executare sau, în cazul în care a fost deja condamnată, pentru a putea executa, pe teritoriul acestuia, o pedeapsă primită pe baza unei alte fapte decât cea prevăzută de mandatul european de arestare".

Instanța de fond a reținut că, amânarea predării persoanei solicitate reprezintă o posibilitate oferită statului ce pune în executare un mandat european de arestare, atunci când după luarea unei decizii privind predarea, se constată că prezența persoanei este necesară în continuare pe teritoriul statului respectiv pentru derularea unor proceduri judiciare ori pentru executarea unei pedepse.

În speță, prin sentința penală nr. 52/F din 01 aprilie 2013 a Curții de Apel Galați, s-a dispus predarea persoanei solicitate T.C. pentru ca autoritățile italiene să efectueze urmărirea penală sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 648 și 110 C. pen. italian, constând în aceea că, la data de 13 noiembrie 2012 aceasta a cumpărat sau primit mai multe bunuri ce proveneau din furturi, faptă ce este prevăzută și în legea penală română în art. 221 C. pen. ca infracțiunea de „tăinuire".

Pe de altă parte, la data de 01 aprilie 2013 a rămas definitivă sentința penală nr. 253 din 15 februarie 2013 a Judecătoriei Galați prin care persoana solicitată a fost condamnată la o pedeapsă de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, iar în urma revocării suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1918 din 20 noiembrie 2009 a Judecătoriei Galați, s-a aplicat persoanei solicitate pedeapsa de 2 ani închisoare.

Din adresa din 02 aprilie 2013 a I.P.J. Galați - C.R.A.P. (fila 4 dosar) rezultă că persoana solicitată a început executarea acestei pedepse la data de 02 aprilie 2013.

În aceste condiții, ținând seama de data recentă a faptei de săvârșirea căreia este acuzată persoana solicitată în Italia, de gravitatea relativ redusă a acesteia, precum și de necesitatea asigurării continuității executării pedepsei începute în România, în vederea atingerii scopului preventiv-educativ al sancțiunii,, instanța de fond a apreciat că în cauză este oportună amânarea predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare italiene până la punerea în libertate de sub puterea mandatului de executare a pedepsei de 2 ani închisoare.

Totodată, instanța de fond a avut în vedere că autoritățile judiciare italiene pot uza și de alte mijloace de cooperare judiciară, dacă ancheta penală în desfășurare o impune, respectiv de audierea prin videoconferință, conform art. 178 din Legea nr. 302/2004 ori de predarea temporară, în condițiile art. 112 alin. (2) din Legea nr. 302/2004.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs contestatorul T.C., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea contestației la executare, întrucât dorește să fie predat către autoritățile italiene.

Analizând cauza, sub aspectele criticii invocate precum și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, conform prevederilor art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele următoare:

Dispozițiile art. 112 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală și ale art. 24 parag. 1 din Decizia Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului U.E. prevăd posibilitatea autorității judiciare de executare a mandatului european de executare, de a amâna predarea persoanei solicitate, în situația în care aceasta este urmărită penal sau judecată de autoritățile judiciare române pentru o faptă diferită de cea care mandatul european de arestare, autoritatea judiciară de executare română, chiar dacă s-a dispus executarea mandatului, va putea amâna predarea până la terminarea judecății sau până la executarea pedepsei.

Constatând aplicabile prevederile menționate, instanța de fond a admis contestația la executare formulată de Biroul Executări Penale din cadrul Curții de Apel Galați și a amânat predarea persoanei solicitate T.C. către autoritățile judiciare italiene - dispusă prin sentința penală nr. 52/F din 1 aprilie 2013 a Curții de Apel Galați pronunțată în Dosarul nr. 401/44/2013 - până la data punerii acesteia în libertate de sub puterea mandatului de executare din 2 aprilie 2013 emis în baza sentinței penale nr. 253 din 15 februarie 2013 a Judecătoriei Galați, definitivă la data de 1 aprilie 2013, prin care i-a aplicată pedeapsa de 2 ani închisoare.

Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța de fond a apreciat că trebuie acordată prioritate executării pedepsei aplicate de instanța română, pentru ca aceasta să-și atingă scopul preventiv - educativ, iar amânarea predării persoanei solicitate nu periclitează efectuarea urmăririi penale de către autoritățile judiciare italiene, întrucât acestea au posibilitatea de a uza și de alte mijloace de cooperare judiciară prevăzute de Legea nr. 302/2004, fapta de a cărei săvârșire este acuzată persoana solicitată în Italia având o gravitate relativ redusă.

Pentru aceste considerente, constatând că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică, Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul T.C. împotriva sentinței penale nr. 54/F din 08 aprilie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 449/44/2013.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul contestator va fi obligat la plata sumei de 300 lei, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de contestatorul T.C. împotriva sentinței penale nr. 54/F din 08 aprilie 2013 a Curții de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 449/44/2013.

Obligă recurentul contestator la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 aprilie 2013.