ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 852/2025

Ședința publică din data de 02 decembrie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 93/F din data de 22.07.2025, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, contestația la executare formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 48/F/25.04.2025 a Curții de Apel Galați (dosar nr. x/2025).

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea a reținut că cererea de executare a mandatului european de arestare a fost soluționată printr-o hotărâre definitivă, în care se menționează motivul amânării predării, iar apariția unui alt motiv de amânare a predării decât acela avut deja în vedere de instanță nu determină o nouă amânare a punerii în executare a mandatului european de arestare

Împrejurarea că, în procedura de executare a sentinței penale nr. 48/F/25.04.2025, persoana solicitată invocă dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., respectiv un caz de împiedicare a punerii în executare a sentinței menționate, ce se referă la existența unui alt dosar penal în care aceasta este cercetată de autoritățile judiciare din România, nu atrage incidența dispozițiilor art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (2)-(5) și (7) din Legea nr. 302/2004 republicată.

De asemenea, Curtea a opinat că amânarea predării este facultativă, fiind lăsată la aprecierea instanței în funcție de particularitățile celor două cauze (străină, în care se cere predarea și națională, care ar justifica o eventuală amânare). Comparând natura infracțiunilor pentru care A. mai este cercetat în România și în Italia, Curtea a observat că gravitatea faptelor comise în străinătate (furt calificat în formă continuată, prevăzută de art. 228 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 229 alin. (1) lit. b), c) și d) și alin. (2) lit. b) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 77 lit. a) din C. pen., constând în aceea că a sustras metale prețioase în valoare totală de aproximativ 160.000 de euro, împreună cu alți cinci conaționali, toți travestiți - dosar x/2025) este vădit superioară față de gravitatea celor comise pe teritoriul României (conducere fără permis, la data de 08.12.2022, neexistând riscul de a se prescrie răspunderea penală - dosar x/2024), astfel încât se impune efectuarea cu prioritate a anchetei penale din Italia.

Împotriva acestei sentințe condamnatul A. a formulat contestație.

Contestatorul a solicitat admiterea contestației formulate împotriva sentinței penale nr. 93/F din data de 22.07.2025 pronunțată de Curtea de Apel Galați și să se dispună amânarea predării către autoritățile italiene până la soluționarea definitivă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 aflat pe rolul Judecătoriei Galați, precizând totodată că acest dosar, aflat pe rolul Judecătoriei Galați, a avut prim termen de judecată la data de 04.12.2024, anterior pronunțării sentinței penale nr. 48/F/25.04.2025, prin care a fost admisă cererea autorităților judiciare italiene și s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 18 martie 2025 de către Tribunalul din Arezzo, Italia.

Examinând contestația formulată de contestatorul A. în temeiul art. 599 din C. proc. pen., Înalta Curte constată că este nefondată, pentru următoarele considerente:

Contestația la executare reprezintă o procedură jurisdicțională de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârii definitive, pe această cale putându-se invoca numai aspecte care privesc exclusiv executarea hotărârilor. Nu se pot pune în discuție, pe calea contestației la executare, legalitatea și temeinicia hotărârilor în baza cărora se face executarea și nu se poate ajunge la modificarea hotărârilor rămase definitive.

Scopul acestui mijloc procesual este asigurarea punerii în executare a hotărârii penale definitive în conformitate cu legea, prin aplicarea acelor dispoziții de drept penal și de drept procesual penal care se referă la executarea unei condamnări penale.

Potrivit art. 598 alin. (1) din C. proc. pen., contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;

b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare;

c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei.

Înalta Curte constată că persoana condamnată și-a întemeiat cererea de contestație la executare pe prevederile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., referitor la existența unei împiedicări la executare, constând în apariția unui nou caz de amânare a predării, prevăzut de art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, respectiv dosarul nr. x/2024 înregistrat pe rolul Judecătoriei Galați, în care are calitatea de inculpat.

Prin sentința penală nr. 48/F/25.04.2025, s-a luat act de consimțământul persoanei solicitate A. de a fi predată autorităților judiciare din Italia; a fost admisă cererea autorității judiciare italiene și s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 18.03.2025 de judecătorul de cercetări preliminare din cadrul Tribunalului din Arezzo, Italia, în dosarul de referință nr. x/2024 R.G.N.R. (în baza ordonanței de arestare preventivă din data de 18.03.2025), față de persoana solicitată A.; în baza art. 114 alin. (1) în referire la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată și la art. 24 paragraf 1 din Decizia-cadru 2002/584/JAI din 13.06.2002, s-a dispus amânarea predării persoanei solicitate A. până la data soluționării definitive a cauzei penale ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 aflat pe rolul Curții de Apel Galați, iar în cazul aplicării față de persoana solicitată a unei pedepse privative de libertate, până la data punerii sale în libertate (condiționată sau la termen) din executarea pedepsei astfel aplicate; în baza art. 104 alin. (6) și (10) din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 12 din Decizia-cadru 2002/584/JAI din 13.06.2002, s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate A., pe o durată de 30 de zile; în baza art. 104 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 230 din C. proc. pen., s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare provizorie pe numele persoanei solicitate A., acesta urmând a fi pus în executare conform art. 109 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu începere de la data încetării cauzei de amânare a predării, respectiv de la data soluționării definitive a cauzei penale ce formează obiectul dosarului nr. x/2024 aflat pe rolul Curții de Apel Galați, iar în cazul aplicării față de persoana solicitată a unei pedepse privative de libertate, până la data punerii sale în libertate (condiționată sau la termen) din executarea pedepsei astfel aplicate; s-a constatat că persoana solicitată A. a fost reținută în perioada 24.04.2025, ora 13:40 - 25.04.2025, ora 13:40 (în baza ordonanței nr. 14/24.04.2025 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați); s-a luat act că persoana solicitată A. nu a renunțat la regula specialității; s-a solicitat autorității judiciare italiene respectarea garanțiilor prevăzute în art. 5 din Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13.06.2002, precum și în art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Înalta Curte constată că în dosarul nr. x/2024 al Curții de Apel Galați, care a constituit motivul amânării predării contestatorului, prin decizia penală nr. 747/A/30.06.2025 a fost respins, ca fiind nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Galați împotriva sentinței penale nr. 303 din data de 21.02.2025 pronunțată de Judecătoria Galați prin care a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 (doi) ani și 6 (șase) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 205 alin. (1) și alin. (3) lit. b) din C. pen. și prin care, în temeiul art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe un termen de supraveghere de 3 (trei) ani conform dispozițiilor art. 92 din C. pen.

Din înscrisurile de la dosar, se reține că, la data de 14.07.2025, contestatorul a fost arestat în baza mandatului de atestare nr. 22/E/25.04.2025, emis în baza sentinței penale nr. 48/F/25.04.2025 a Curții de Apel Galați, pronunțată în dosarul nr. x/2025, în vederea predării autorităților judiciare italiene.

Totodată, potrivit adresei emisă de Biroul Național SIRENE, se constată că persoana condamnată A. a fost predată autorităților judiciare din Italia la data de 30.07.2025.

Înalta Curte constată că prin impediment la executare se poate înțelege omisiunea instanței de a dispune arestarea persoanei extrădate în vederea predării sau situația în care se analizează legalitatea privării de libertate dacă în cursul procesului penal organele judiciare nu s-au pronunțat cu privire la aceasta ori când o persoană care a săvârșit o infracțiune, uzând în mod fraudulos de identitatea altei persoane sa a unei persoane inexistente, a fost condamnată sub o identitate nereală, etc.

Astfel, impedimentul la predare a persoanei solicitate prevăzut de art. 114 alin. (1) raportat la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, invocat în procedura de executare a sentinței penale nr. 48/F/25.04.2025 pronunțată de Curtea de Apel Galați, referitor la existența unui alt dosar penal în care aceasta este cercetată de autoritățile judiciare din România, nu atrage incidența acestor dispoziții și nu se circumscrie cazului de contestație la executare reglementat în art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a din C. proc. pen.

Prin urmare, Înalta Curte reține că, ulterior rămânerii definitive a hotărârii de predare a contestatorului autorităților judiciare solicitante, nu mai este posibilă reanalizarea unui nou motiv de amânare a predării de către autoritatea română de executare a mandatului european de arestare, o atare situație putând fi evaluată doar în procedura inițială de punere în executare a mandatului european de arestare în condițiile Legii nr. 302/2004 republicată.

Față de considerentele expuse anterior, în temeiul art. 599 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 93/F din data de 22 iulie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2025.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 377 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 93/F din data de 22 iulie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2025.

Obligă contestatorul la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 377 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02 decembrie 2025.