ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3873/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Constată că prin sesizarea înregistrată

la 12 septembrie 2003, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, a solicitat

instanței să se pronunțe asupra legalității luării măsurii arestării

provizorii, în vederea extrădării, luată la data de 10 septembrie 2003 de către

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, la

solicitarea autorităților judiciare din Austria, față de cetățeanul maghiar

H.P.

Examinând actele și lucrările

dosarului, Curtea de Apel Oradea a constatat că autoritățile judiciare

austriece, în reprezentarea statului solicitant, au sesizat statul român, în

calitate de stat solicitat, în vederea reținerii persoanei reclamate H.P.,

pentru îndeplinirea procedurilor de extrădare, în favoarea statului solicitant,

ca urmare a săvârșirii de către acesta a infracțiunii de înșelare a organelor

financiare austriece; prin tăinuirea impozitelor conform art. 37 alin. (1) lit.

a) și b), art. 38 alin. (1) din Legea penală financiară austriacă,

învederându-se faptul că sunt motive verosimile de a bănui că acesta a săvârșit

faptele pentru care este urmărit și că încearcă să se sustragă urmăririi

penale, precum și că încearcă să ascundă probele ce ar face dovada comiterii

faptei pentru care este cercetat.

De asemenea, împotriva persoanei

reclamate autoritățile austriece au emis un ordin de arestare în lipsă, ce este

supus căii de atac ce revine în competența de soluționare a Curții Supreme a

Landului Graz.

Totodată, din actele depuse la

dosar, rezultă că doamna dr. judecător G., magistrat, în cadrul Judecătoriei

din Leoben, după reținerea persoanei reclamate, va trimite în termen util,

documentele de extrădare, aceasta cu atât mai mult cu cât în cazul de față este

vorba despre o acțiune internațională, pentru investigarea unui caz de trafic

organizat cu țigări, ceea ce justifică necesitatea reținerii și arestării

persoanei reclamate.

Având în vedere faptele penale,

astfel cum sunt reglementate de legea penală austriacă, imputate persoanei

reclamate, precum și valoarea evaziunii fiscale, estimată la suma de 31.000.000

Euro, instanța apreciază că, în conformitate cu dispozițiile art. 32 și urm.

din Legea nr. 296/2001, se impune luarea măsurii arestării provizorii a

acesteia, până la îndeplinirea procedurilor legale în vederea extrădării.

În raport cu cele precedente,

instanța a considerat întemeiată sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Oradea și, prin Încheierea penală nr. 28/Î/P/2003, dată în Camera de

consiliu din 12 septembrie 2003, a Curții de Apel Oradea, secția penală, în

baza art. 32 din Legea nr. 296/2001, combinat cu art. 149, art. 149

1

și art. 151 C. proc. pen., a dispus arestarea provizorie, în vederea

extrădării, a persoanei reclamate H.P., pe o durată de 30 de zile.

Conform art. 146 alin. (1

1

),

art. 149

1

alin. (1

3

) C. proc. pen., durata de 30 de zile,

include arestarea provizorie pe timp de 3 zile, de la 10 septembrie 2003 până

la 12 septembrie 2003, măsură luată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Oradea, prin ordonanța din 10 septembrie 2003, pe baza căreia s-a emis mandatul

de arestare provizorie în vederea extrădării nr. 16 din 10 septembrie 2003.

S-a dispus ca împotriva persoanei

reclamate să se emită mandat de arestare provizorie în vederea extrădării cu

începere de la 13 septembrie 2003 până la 9 octombrie 2003, inclusiv. De

asemenea, conform art. 137

1

alin. (2) C. proc. pen., despre

arestarea persoanei reclamate va fi înștiințată numita B.A., prin Ambasada

Republicii Ungare.

Împotriva acestei Încheieri, în

termen legal, a declarat recurs inculpatul H.P.

În recursul său, H.P. a solicitat

instanței de recurs să caseze încheierea atacată și să respingă sesizarea

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, anulând mandatul de arestare

preventivă emis în baza Încheierii și să dispună punerea în libertate a

persoanei arestate.

A motivat, în sensul că, măsura

luată de Poliția din Oradea, la 9 septembrie 2003, de a-l reține în baza unui

mandat de arestare emis de reprezentanții Statului Austriac și transmis

organelor competente din Oradea, prin intermediul Biroului Național Interpol

București, este nelegală, ca și Încheierea Curții de Apel Oradea nr. 28 din 12

septembrie 2003 prin care, s-a admis, în parte, cererea procurorului și s-a

dispus emiterea mandatului de arestare preventivă, în vederea extrădării, pe 30

de zile, cu începere din 13 septembrie a.c., până la 9 octombrie a.c.,

inclusiv.

Măsura luată de poliție, ca și

hotărârea instanței sunt nelegale, cel puțin, pentru următoarele motive:

Legea aplicată de Curtea de Apel în

materie este Legea nr. 296/2001 privind extrădarea. Aceeași lege este invocată și

prin sesizarea Parchetului.

Prin actele transmise de Statul

solicitant, acesta din urmă solicită doar arestarea preventivă a unui cetățean

ungar (deci nu al propriului său cetățean) în vederea extrădării. Actele nu

sunt cele necesare extrădării cerute de Legea nr. 296/2001 și nu cuprind nici

elementele necesare prevăzute de Legea națională, necesare în cazul emiterii

unui mandat de arestare.

Astfel, despre pretinsa culpă a

inculpatului, se notează textual că nu a plătit impozit și sunt motive

verosimile de a bănui că a săvârșit fapta. Apoi, se menționează că Legea

austriacă sancționează pretinsa faptă cu 3 ani închisoare sau amendă.

Pe baza acestor elemente și în lipsa

actelor necesare extrădării, arestarea cetățeanului ungar este total nelegală.

Recursul este nefondat.

Măsura luată de poliție, ca și

hotărârea instanței nu sunt nelegale, cum se pretinde de către apărarea

inculpatului ci își au temeiul în solicitarea autorităților competente ale

Austriei, de arestare, a acestuia, în vederea extrădării. Statul austriac este

membru al Consiliului Europei și semnatar ca și statul român al Convenției

Europene de Extrădare, adoptată la 13 decembrie 1957 la Paris și intrată în

vigoare la 18 aprilie 1960, Convenție, ratificată de România, prin Legea nr. 80

din 9 mai 1997, publicată (M. Of. nr. 89/14.05.1997), având astfel obligația

cooperării, în situația îndeplinirii condițiilor de formă, în vederea

realizării extrădării persoanei reclamate, fapt ce justifică luarea măsurii

arestării preventive, provizorii, a acesteia, Convenția Europeană de Extrădare,

coroborându-se și completându-se cu normele generale interne, în materie,

respectiv, Legea nr. 296/2001, invocată și ea, în luarea măsurii.

În aceste condiții, recursul

declarat de H.P., împotriva Încheierii nr. 28/I/ P din 12 septembrie 2003 a

Curții de Apel Oradea, apare ca nefondat și va trebui respins, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și reglementarea referitoare

la plata cheltuielilor judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de H.P. împotriva încheierii nr. 28/I/ P din 12 septembrie 2003 a

Curții de Apel Oradea, pronunțată în dosarul nr. 3234/2003.

Obligă petiționarul la plata sumei

de 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi

19 septembrie 2003.