ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3971/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea nr. 12/ F din 18 mai

2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a dispus arestarea

condamnatului A.K., în vederea extrădării pentru executarea pedepsei de 4 ani

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 304/2003 a Tribunalului Giurgiu,

rămasă definitivă prin decizia penală nr. 132 din 24 februarie 2004 a Curții de

Apel București.

Din verificările efectuate, a

rezultat că condamnatul a părăsit teritoriul României la 25 octombrie 2003. La

solicitarea Inspectoratului de Poliție Giurgiu, Biroul Național Interpol, a

condiționat punerea în urmărire internațională a condamnatului de obținerea

acordului Curții de Apel București, în conformitate cu dispoziția art. 41 din

Legea nr. 296/2001, privind extrădarea.

Împotriva acestei hotărâri,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a declarat recurs, întrucât în

mod greșit s-a dispus arestarea provizorie a condamnatului A.K., în vederea

extrădării.

Recursul declarat este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 41, din secțiunea

a II-a a Legii 296/2001, privind extrădarea activă, solicitarea extrădării se

face de către Statul Român unui stat străin, în faza de punere în executare la

propunerea motivată a președintelui instanței competente, iar în cazul în care

curtea de apel competentă, pe baza mandatului de executare dat în urmărire

generală, consideră că extrădarea se impune în condiții de urgență, solicită

prin Inspectoratul General al Poliției Române, Biroul Național Interpol sau pe

altă cale legală, arestarea provizorie a urmăritului, înștiințând de îndată

despre aceasta Ministerul Justiției.

Prevederile art. 33 din legea

sus-menționată, se aplică corespunzător.

Potrivit dispozițiilor acestui din

urmă articol, în caz de urgență, autoritățile competente ale statului

solicitant pot cere arestarea provizorie a persoanei urmărite, chiar înainte de

formularea cererii de extrădare.

Prin urmare, curtea de apel, pe baza

mandatului de executare dat în urmărire generală, în cazul în care a considerat

că extrădarea se impunea în condiții de urgență, trebuia să solicite prin Biroul

Național Interpol, arestarea provizorie a condamnatului înștiințând de îndată

Ministerul Justiției, iar nu să dispună arestarea provizorie, așa cum greșit

s-a procedat, întrucât, pe de o parte, pe numele urmăritului există deja un

mandat de executare a pedepsei, iar pe de altă parte, această măsură procesuală

nu putea fi pusă în executare pe teritoriul altui stat.

Totodată, instanța trebuia să

verifice, în prealabil, dacă sunt îndeplinite condițiile cu privire la

extrădare, iar solicitarea trebuia să cuprindă informații despre infracțiunea,

pentru care se solicită extrădarea și o copie a mandatului de executare a

pedepsei.

Potrivit dispozițiilor art. 33 din

legea indicată, în caz de urgență, autoritățile competente ale statului

solicitant pot cere arestarea provizorie a persoanei urmărite, chiar înainte de

formularea cererii de extrădare.

Prin urmare, curtea de apel, pe baza

mandatului de executare dat în urmărire generală, în cazul în care a considerat

că extrădarea se impune în condiții de urgență, trebuia să solicite prin Biroul

Național Interpol arestarea provizorie a condamnatului, înștiințând, de îndată,

Ministerul Justiției, iar nu să dispună arestarea provizorie așa cum greșit a

procedat.

Așadar, încheierea pronunțată de

Curtea de Apel București este contrară legii, ceea ce constituie cazul de

recurs, prevăzut de art. 385 pct. 9 alin. (1), pct. 17

1

C. proc.

pen.

Pentru aceste considerente, recursul

declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este fondat și

urmează ca în baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a se

admite ca atare, a se casa încheierea atacată și a se trimite cauza la Curtea

de Apel București, spre rejudecare, pentru a se conforma dispozițiile legale

referitoare la extrădarea activă.

Cu ocazia rejudecării, instanța va

analiza și celelalte motive înscrise în recursul Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel București.

Totodată se va anula mandatul de arestare

emis.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, împotriva încheierii nr. 12/ F

din 8 mai 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în

dosarul nr. 1651/2004, privind pe inculpatul A.K.

Casează încheierea atacată și

trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București.

Anulează mandatul de arestare

preventivă emis.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

20 iulie 2004.