ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3971/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 12/ F din 18 mai 2004, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a dispus arestarea condamnatului A.K., în vederea extrădării pentru executarea pedepsei de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 304/2003 a Tribunalului Giurgiu, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 132 din 24 februarie 2004 a Curții de Apel București. Din verificările efectuate, a rezultat că condamnatul a părăsit teritoriul României la 25 octombrie 2003. La solicitarea Inspectoratului de Poliție Giurgiu, Biroul Național Interpol, a condiționat punerea în urmărire internațională a condamnatului de obținerea acordului Curții de Apel București, în conformitate cu dispoziția art. 41 din Legea nr. 296/2001, privind extrădarea.

Împotriva acestei hotărâri, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a declarat recurs, întrucât în mod greșit s-a dispus arestarea provizorie a condamnatului A.K., în vederea extrădării. Recursul declarat este fondat. Potrivit dispozițiilor art. 41, din secțiunea a II-a a Legii 296/2001, privind extrădarea activă, solicitarea extrădării se face de către Statul Român unui stat străin, în faza de punere în executare la propunerea motivată a președintelui instanței competente, iar în cazul în care curtea de apel competentă, pe baza mandatului de executare dat în urmărire generală, consideră că extrădarea se impune în condiții de urgență, solicită prin Inspectoratul General al Poliției Române, Biroul Național Interpol sau pe altă cale legală, arestarea provizorie a urmăritului, înștiințând de îndată despre aceasta Ministerul Justiției.

Prevederile art. 33 din legea sus-menționată, se aplică corespunzător. Potrivit dispozițiilor acestui din urmă articol, în caz de urgență, autoritățile competente ale statului solicitant pot cere arestarea provizorie a persoanei urmărite, chiar înainte de formularea cererii de extrădare. Prin urmare, curtea de apel, pe baza mandatului de executare dat în urmărire generală, în cazul în care a considerat că extrădarea se impunea în condiții de urgență, trebuia să solicite prin Biroul Național Interpol, arestarea provizorie a condamnatului înștiințând de îndată Ministerul Justiției, iar nu să dispună arestarea provizorie, așa cum greșit s-a procedat, întrucât, pe de o parte, pe numele urmăritului există deja un mandat de executare a pedepsei, iar pe de altă parte, această măsură procesuală nu putea fi pusă în executare pe teritoriul altui stat.

Totodată, instanța trebuia să verifice, în prealabil, dacă sunt îndeplinite condițiile cu privire la extrădare, iar solicitarea trebuia să cuprindă informații despre infracțiunea, pentru care se solicită extrădarea și o copie a mandatului de executare a pedepsei. Potrivit dispozițiilor art. 33 din legea indicată, în caz de urgență, autoritățile competente ale statului solicitant pot cere arestarea provizorie a persoanei urmărite, chiar înainte de formularea cererii de extrădare. Prin urmare, curtea de apel, pe baza mandatului de executare dat în urmărire generală, în cazul în care a considerat că extrădarea se impune în condiții de urgență, trebuia să solicite prin Biroul Național Interpol arestarea provizorie a condamnatului, înștiințând, de îndată, Ministerul Justiției, iar nu să dispună arestarea provizorie așa cum greșit a procedat.

Așadar, încheierea pronunțată de Curtea de Apel București este contrară legii, ceea ce constituie cazul de recurs, prevăzut de art. 385 pct. 9 alin. (1), pct. 17 1 C. proc. pen. Pentru aceste considerente, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București este fondat și urmează ca în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., a se admite ca atare, a se casa încheierea atacată și a se trimite cauza la Curtea de Apel București, spre rejudecare, pentru a se conforma dispozițiile legale referitoare la extrădarea activă. Cu ocazia rejudecării, instanța va analiza și celelalte motive înscrise în recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Totodată se va anula mandatul de arestare emis.

Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, împotriva încheierii nr. 12/ F din 8 mai 2004 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. 1651/2004, privind pe inculpatul A.K. Casează încheierea atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel București. Anulează mandatul de arestare preventivă emis. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 20 iulie 2004.