ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3039/2003

Asupra recursurilor de față;

Din actele dosarului, constată

următoarele:

Tribunalul Brașov, prin sentința

penală nr. 393 din 27 noiembrie 2002, a condamnat pe inculpații G.V.Șt. și P.O.M.

la:

a) câte 12 ani de închisoare, pentru

infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen.;

b) câte un an de închisoare, pentru

infracțiunea de corupție sexuală, prevăzută de art. 202 C. pen.;

c) câte 7 ani de închisoare, pentru

infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin.

(2) C. pen.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen.,

pedepsele au fost contopite în cea mai grea, inculpații urmând să execute câte

12 ani de închisoare, cu aplicarea art. 71 din același cod.

Din durata pedepselor aplicate

inculpaților, li s-a dedus detenția preventivă. Ei au fost menținuți în stare

de arest și obligați la câte 4.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.

De asemenea, inculpații au fost

obligați, în solidar, la 15.000.000 lei daune morale victimei și 482.100 lei

cheltuieli de spitalizare a acesteia.

Instanța a reținut că, în noaptea de

21 februarie 2002, împreună, inculpații au acostat pe minorul I.V.S. (13 ani), cu

care, prin constrângerea acestuia, au avut relații sexuale nefirești, apoi au

urinat pe partea vătămată.

Parchetul și inculpații au declarat

apel.

Parchetul a susținut că:

a) instanța a omis să aplice

inculpaților pedeapsa complimentară, conform art. 197 alin. (3) C. pen.;

b) daunele morale, cuvenite părții

civile, sunt de 30 milioane lei.

Inculpații au cerut achitarea de

orice penalitate, motivând că sunt nevinovați.

Curtea de Apel Brașov, prin decizia

penală nr. 92 din 8 aprilie 2003, a admis apelul parchetului, a desființat în

parte sentința și, în rejudecare, a aplicat inculpaților pedeapsa complimentară

a interzicerii unor drepturi, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

perioadă de 4 ani.

În baza art. 33, art. 34 și art. 35 C.

pen., pedepsele au fost contopite, inculpații urmând să execute câte 12 ani de

închisoare și câte 4 ani interzicerea unor drepturi.

Inculpații au fost obligați, în

solidar, la 30 milioane lei daune morale părții vătămate.

Celelalte dispoziții ale sentinței

au fost menținute.

Inculpații au fost menținuți în

stare de arest, iar din durata pedepsei li s-a dedus detenția preventivă.

Apelurile inculpaților au fost

respinse, ca nefondate.

Apelanții au fost obligați la câte

500.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Prin recursurile de față; inculpații

critică decizia, cerând, în principal, achitarea de orice penalitate, deoarece

nu au comis faptele imputate, iar în subsidiar, reducerea pedepselor.

Critica este întemeiată, dar pentru

un alt motiv decât acelea invocate de recurenți.

Prima instanță a reținut corect

situația de fapt, pe care a calificat-o corespunzător și a dozat just pedepsele

privative de libertate aplicate inculpaților, având în vedere:

a) declarațiile, constante, ale

părții vătămate;

b) declarația martorului N.S., taximetristul

care a transportat părțile și căruia victima i s-a plâns că a fost agresată,

sexual, de către inculpați, plângere verosimilă, minorul fiind, vizibil, lezat

și pătat de sânge, fecale și lichid seminal;

c) declarația martorului C.V., medic

de gardă la Spitalul de Pediatrie Brașov, care l-a examinat pe minor în

dimineața zilei de 22 februarie 2002, când a constatat că acesta din urmă

prezintă leziuni corporale, un orificiu anal dilatat;

d) procesul-verbal de constatare,

întocmit la locul faptei, unde, în prezența martorilor asistenți, T.D. și N.F.,

inculpații au indicat împrejurările în care au lipsit de libertate victima, pe

care au agresat-o sexual;

e) raportul de constatare

medico-legală, care atestă că victima a fost agresată, la data reclamată;

f) declarația inculpatului G.V.Șt.,

care recunoaște că minorul a fost agresat sexual;

g) declarația inculpatului P.O.M. că,

în adevăr, au avut raporturi sexuale cu minorul.

Nu sunt temeiuri pentru redozarea

pedepselor aplicate inculpaților. Faptele lor sunt grave.

Din oficiu, se constată, însă, că,

prin efectul aplicării Legii nr. 543/2002, privind grațierea unor pedepse,

pedepsele aplicate inculpaților pentru infracțiunea de corupție sexuală sunt

grațiate, integral și condiționat.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., recursurile vor fi admise, conform dispozitivului

deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

inculpații G.V.Șt. și P.O.M. împotriva deciziei penale nr. 92/ Ap din 8 aprilie

2003 a Curții de Apel Brașov.

Casează decizia penală

sus-menționată și sentința penală nr. 393 din 27 noiembrie 2002 a Tribunalului

Brașov, numai cu privire la incidența dispozițiilor Legii nr. 543/2002, privind

grațierea unor pedepse.

Înlătură prevederile art. 34 lit. b)

C. pen. și descontopește pedeapsa rezultantă în pedepsele componente:

- în baza art. 197 alin. (3), cu

aplicarea art. 13 C. pen., la pedepse de câte 12 ani închisoare fiecare, pentru

infracțiunea de viol;

- în baza art. 202 alin. (1), cu

aplicarea art. 13 C. pen., la pedepse de câte un an închisoare fiecare, pentru

infracțiuni de corupție;

- în baza art. 189 alin. (2), cu

aplicarea art. 13 C. pen., la pedepse de câte 7 ani închisoare fiecare, pentru

infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002,

grațiază integral și condiționat pedepsele de câte un an închisoare, aplicată

fiecărui inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de corupție potrivit art. 202

alin. (1), cu aplicarea art. 13 C. pen.

Face aplicarea prevederilor art. 7

din Legea nr. 543/2002.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., contopește pedepsele aplicate fiecărui inculpat, urmând ca în final

inculpații G.V.Șt. și P.O.M. să execute, fiecare, pedeapsa de câte 12 ani

închisoare

Compută din pedeapsa aplicată

fiecărui inculpat, perioada arestării preventive de la 19 martie 2002, la 25

iunie 2003.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a inculpatului P.O.M., în sumă de 300.000 lei, se va plăti din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 25

iunie 2003.