ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2226/2005

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Parchetul de pe lângă Tribunalul

Dolj, prin rechizitoriul din 11 iunie 2003 (dosar nr. 417/P/2003) trimite în

judecată pe inculpații:

- D.I.F.A. și

- B.F.M. ambii pentru

infracțiunile de:

a) violare de domiciliu,

prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen.;

b) tâlhărie, prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. a) și d) C. pen.;

c) viol, prevăzută de art. 197

alin. (2) lit. a), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

d) perversiuni sexuale,

prevăzută de art. 201, raportat la art. 200 alin. (3), cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen., toate aceste infracțiuni raportate și la art. 33 lit. a) din

același cod.

Actul de învinuire reține,

în esență, că, în noaptea de 18 octombrie 1998, împreună, inculpații pătrund,

prin efracție, în apartamentul M.S. (26 ani) din Cartierul Craiovița Nouă,

municipiul Craiova, studentă la Facultatea de Drept, cu care întrețin raporturi

sexuale, prin constrângerea acesteia.

Concomitent, inculpații

amenință victima cu cuțitul, somând-o să le arate unde ține banii (valuta).

Supărați că nu găsesc bani,

inculpații au agresat din nou victima, cu care au avut în mod repetat raporturi

sexuale firești și nefirești, și au ars-o cu țigara, cauzându-i leziuni

vindecabile în 7-8 zile tratament medical.

În continuare, inculpații au

căutat și și-au însușit, prin violență, suma de 200.000 lei, trei inele din

aur, un fier de călcat, un uscător de păr, un spray, alimente și cerceii din

urechi.

D.I.F.A. a propus lui B.F.M.

să omoare victima, pentru ca nu cumva aceasta să anunțe poliția, dar B.F.M. nu

a acceptat această propunere.

În schimb, inculpații au

legat victima la ochi, cu un prosop și au dus-o în baie, unde i-au cerut să

rămână până pleacă din apartament.

Tribunalul Dolj, prin

sentința penală nr. 327 din 16 aprilie 2004, condamnă pe inculpați la:

a) câte 4 ani închisoare,

pentru infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C.

pen.;

b) câte 18 ani închisoare,

pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) și d)

C. pen;

c) câte 15 ani închisoare,

pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a), cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

d) câte 10 ani închisoare,

pentru infracțiunea de perversiuni sexuale, prevăzută de art. 201 alin. (1) și (4)

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin schimbarea încadrării

acestei infracțiuni, dată prin rechizitoriu.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., pedepsele au fost contopite în cea mai grea, urmând ca

inculpații să execute câte 18 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 din același

cod.

Inculpații au fost menținuți

în stare de arest, iar din durata pedepselor li s-a dedus detenția preventivă,

de la 23 aprilie 2003 până la zi.

Ei au fost obligați să

plătească 4.700.000 lei daune părții vătămate și câte 3.000.000 lei cheltuieli

judiciare statului.

Parchetul de pe lângă

aceeași instanță și inculpații declară apel.

Parchetul critică sentința,

motivând că:

a) nu s-a aplicat pedeapsa

complementară pentru infracțiunea de perversiune sexuală;

b) pedepsele aplicate

inculpaților nu au fost contopite cu pedepsele aplicate inculpaților anterior

faptelor deduse, azi, judecății;

c) în mod greșit inculpații

au fost obligați în solidar, la plata cheltuielilor făcute cu examinarea

medico-legală a victimei;

d) este prea mic cuantumul

cheltuielilor judiciare la care au fost obligați inculpații.

La rândul lor, inculpații

cer achitarea de orice penalitate, deoarece nu au săvârșit faptele ce li se

impută.

Curtea de Apel Craiova, prin

decizia penală nr. 2 din 13 ianuarie 2005, admite apelurile parchetului și ale

inculpaților, desființează în parte sentința atacată, descontopește pedepsele,

reîncadrând faptele de violare de domiciliu și tâlhărie în art. 211 alin. (2) lit.

a), d) și f) C. pen., menținând pedepsele de câte 18 ani închisoare.

Prin aceeași decizie,

instanța de apel aplică inculpaților, pentru infracțiunea de perversiuni

sexuale, prevăzută de art. 201 alin. (1) și (4) C. pen., pedeapsa complementară

a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o

durată de 3 ani.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca fiecare inculpat să execute câte 18 ani

închisoare și câte 3 ani interzicerea unor drepturi.

Instanța înlătură obligarea solidară,

a inculpaților la plata sumei de 4.230.000 lei, către I.M.L. Craiova și

majorează, la câte 9.000.000 lei cheltuielile judiciare către stat, pe care

trebuie să le plătească fiecare inculpat.

Celelalte dispoziții ale

sentinței sunt menținute.

Detenția preventivă a

inculpaților este menținută și dedusă în continuare.

Prin recursurile de față,

inculpații critică decizia susținând că nu au comis faptele pentru care sunt

condamnați și că, în orice caz, li s-au aplicat pedepse excesive.

Recursurile sunt nefondate.

Instanțele au reținut corect

situația de fapt, având în vedere:

a) declarațiile constante ale

părții vătămate, că a fost agresată de inculpați, pe care i-a recunoscut la

cercetări;

b) recunoașterea

inculpaților, că partea vătămată i-a indicat ca ei fiind autorii agresiunii;

c) precizările inculpaților

că nu au obiecțiuni în legătură cu modul în care a avut loc recunoașterea lor

de către partea vătămată, dintr-un grup de mai multe persoane;

d) declarația părții

vătămate că unul dintre cei doi agresori avea, în penis, un implant cu bile,

implant găsit în penisul inculpatului D.I.F.A., cum și acesta din urmă recunoaște;

e) declarația părții

vătămate că, atunci când a fost sechestrată de către inculpați, unul dintre

aceștia a somat-o să-l conducă în bucătărie unde a pus mâna pe o sticlă cu apă

potabilă din care a băut, urmele papilare recoltate la cercetarea locului

faptei, examinate în laboratorul criminalistic, fiind identificate ca

aparținând inculpatului D.I.F.A.;

f) declarația părții

vătămate că, în cursul agresării ei de către cei doi inculpați, unul din ei a

mers și a cumpărat țigări marca VICEROY, declarație care se coroborează cu

aceea a martorului C.M.N., că el a vândut țigările și cu recunoașterea

inculpatului B.F.M. că el fumează astfel de țigări;

g) declarația martorului M.C.A.

care confirmă susținerile martorului C.M.N.;

h) declarația martorului G.C.M.

că, în noaptea de 18 octombrie 1998, inculpatul D.I.F.A. a venit în

apartamentul ei și a îndemnat-o să declare că în acea noapte nu a părăsit

apartamentul;

i) portretele robot

întocmite la indicațiile părții vătămate, imediat după agresarea acesteia,

portrete care se potrivesc frapant, cu figurile celor doi inculpați;

j) declarațiile martorului A.I.D.,

că cei doi inculpați se cunoșteau mai de mult și că erau chiar prieteni,

prietenie atestată și de participarea intensă la săvârșirea altor fapte de tâlhărie,

cum arată actele de la dosar;

k) procesul-verbal de

testare a sincerității inculpaților care conchide că aceștia sunt simulanți.

Nu sunt temeiuri ca

pedepsele aplicate inculpaților să fie reduse. Faptele lor sunt grave.

Ei au mai fost condamnați,

tot pentru infracțiunea de tâlhărie, la 8 ani și 5 ani de închisoare.

Din oficiu, nu se constată

motive de casare, care să fie luate în considerare.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., hotărârea atacată va fi menținută prin respingerea

recursului, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații B.F.M. și D.I.F.A. împotriva deciziei

penale nr. 2 din 13 ianuarie 2005 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedepsele

aplicate inculpaților, timpul arestării preventive de la 23 aprilie 2003, la 1

aprilie 2005.

Obligă recurentul inculpat B.F.M.

să plătească suma de 1.200.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Obligă recurentul inculpat D.I.F.A.

să plătească suma de 1.600.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 1 aprilie 2005.