ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 330/2003

D E C

I Z I A  NR.330                                                                                                                             DOSAR

NR.4352/2002

S-au luat în examinare recursurile  declarate de inculpații N.I.,

M.M.M., N.O., D.G., D.V. și D.D. împotriva deciziei penale nr.386 din 7 august

2002 a Curții de Apel Galați.

S-au prezentat toți inculpații, aflați în stare de arest,

asistați de avocat B.D., apărător din oficiu.

A lipsit intimata parte vătămată F.A..

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Apărătorul a solicitat admiterea recursurilor declarate și

achitarea inculpaților N.I. și D.G. deoarece nu au luat parte la săvârșirea

faptelor și redozarea pedepselor aplicate celorlalți inculpați.

Procurorul a pus concluzii de respingere a recursurilor,

apreciind că nu este cazul achitării inculpaților N.I. și D.G., care au

participat la săvârșirea faptelor, și nici reducerii pedepselor aplicate

inculpaților, care s-au organizat pentru săvârșirea faptelor.

La ultimul cuvânt inculpații N.I., D.G. și D.D. au declarat că

nu au participat la săvârșirea faptelor, iar inculpații M.M.M., Nicolae Oniță

și D.V. au lăsat la aprecierea instanței soluționarea cauzei.

C U R T E A

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele :

Prin sentința penală nr.129 din 15 mai 2002, Tribunalul Vrancea

a condamnat pe inculpații:

D.V.,

N.O., M.M.M. și D.D.

la câte 6 ani închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de

art.189 alin.2 Cod penal și la câte 8 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,d și f Cod penal,

urmând ca, potrivit art.33 lit.a și art.34 lit.b Cod penal să execute pedeapsa

cea mai grea de câte 8 ani închisoare, iar pe inculpații D.G. și N.N.  la câte

7 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de furt calificat,

prevăzută de art.26 raportat la art.208 alin.1 – 209 lit.a, g și i Cod penal.

S-a menținut starea de arest și s-a dedus, din pedepsele

aplicate, perioada arestării preventive.

Inculpații au fost obligați să plătească, solidar, suma de

20.000.000 lei despăgubiri civile, către partea civilă F.A., cât și la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărâ astfel, instanța de fond a reținut că în noaptea

de 14/15 martie 2001, după o înțelegere prealabilă, inculpații D.V., N.O., M.M.M.

și D.D., ajutați de coinculpații D.G. și N.I. au pătruns în domiciliul numitei F.A.

din comuna Corbița, jud.Vrancea, pe care au amenințat-o cu un cuțit și au

imobilizat-o după care i-a sustras din locuință 12 litri vișinată, 40 kg.

fasole, 40 kg. carne conservată în untură, un ceas de perete, o căciulă din

blană sintetică, mai multe piese electronice, 20 kg. brânză, un borcan cu

cârnați conservați, 100 kg. carne afumată, 5 litri vin, o șuncă, 15 găini, 5

curci, o haină, o pereche de cisme și suma de 700.000 lei.

Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr.386 din 7 august

2002, a respins ca nefondate recursurile prin care inculpații D.G. și N.I.

solicitau să fie audiați, întrucât nu se fac vinovați de săvârșirea

infracțiunilor pentru care au fost condamnați, iar inculpații D.D., M.M.M., N.O.

și D.V., criticau sentința sub aspectul individualizării pedepsei.

Împotriva menționatelor hotărâri cei șase inculpați au declarat

recurs în temeiul art.385

9

pct.12 și 14 Cod procedură penală,

inculpații D.G. și N.I. solicitând, ca și în apel, achitarea pentru lipsa

vinovăției iar inculpații D.G., D.D., M.M.M., N.O. și D.V., reducerea

pedepselor, pe care le consideră prea severe în raport cu gravitatea faptelor

comise și de circumstanțele lor personale.

Examinând hotărârile

atacate, în raport de motivele de casare invocate în recurs, cât și din oficiu,

se constată că instanțele instanțele au reținut corect situația de fapt și

vinovăția  celor șase inculpați, încadrarea juridică a faptelor comise de D.G.

și N.I. în complicitate  la furt calificat prevăzută de art.26 raportat la

art.208 alin.1 – 209 lit.a,g și i Cod penal, iar a faptelor reținute, în

sarcina inculpaților D.G., D.D., M.M.M., N.O. și D.V. în infracțiunile  de

lipsire  de libertate în mod ilegal și tâlhărie, prevăzută de art.189 alin.2

Cod penal și art.211 alin.2 lit.a,d și f Cod penal, fiind corespunzătoare.

Din

probele administrate (procesele –verbale și planșele fotografice întocmite cu

ocazia cercetării locului faptei și a perchezițiilor efectuate la locuința

inculpaților, raportul de expertiză dactiloscopică, declarațiile constante ale

persoanei  vătămate și declarațiile martorilor coroborate cu recunoașterile

inculpaților în cursul urmăririi penale și parțial la instanță) care au fost

analizate în considerentele celor două hotărâri, rezultată, fără dubiu, că în

noaptea de 14/15 martie 2001, după o înțelegere prealabilă, cei șase inculpați

s-au deplasat la domiciliul părții vătămate F.A., despre care cunoșteau că

locuiește singură.

În

timp ce inculpații D.G. și N.I. asigurau paza, așteptând în apropiere, cu o

căruță, ceilalți patru inculpați au pătruns în domiciliul victimei, pe care au

amenințat-o cu cuțitul și au imobilizat-o, după care i-au sustras din locuință

alimente, obiecte de îmbrăcăminte și bani, provocându-i astfel un prejudiciu în

valoare totală de 20.000.000 lei.

De

menționat este faptul că o parte din bunurile sustrase au fost descoperite în

locuințele inculpaților cu ocazia perchezițiilor efectuate de poliție.

Referitor la pedepsele aplicate se constată că instanța de fond

a făcut o corectă individualizare a acestora, ținând seama de criteriile

stabilite de art.72 și 52 Cod penal, respectiv de gradul sporit de pericol

social al infracțiunilor, care au fost săvârșite de mai multe persoane împreună

pe timp de noapte și prin întrebuințare de violențe și asupra unei femei în

vârstă, cât și de conduita oscilantă pe care inculpații au adoptat-o în cursul

procesului.

Întrucât criticile formulate în recurs nu sunt fondate, iar din

examinarea actelor dosarului nu rezultă existența unor cazuri de casare din

cele prevăzute de art.385

9

alin.3 Cod procedură penală, care pot fi

luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art.385

15

pct.1

lit.b din același cod, urmează a respinge recursurile declarate de inculpați cu

obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Se va deduce din pedepsele aplicate, perioada arestării

preventive pentru N.I., N.O., D.G., D.V. de la 4 aprilie 2001 la zi, pentru M.M.M.

de la 11 aprilie 2001, la zi, iar pentru D.D. de la 13 aprilie 2002, la zi.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge,

ca nefondate, recursurile declarate de inculpații

N.I.

,

M.M.M.

,

N.O.

,

D.G.

,

D.V.

și

D.D.

împotriva deciziei penale

nr.386 din 7 august 2002 a Curții de Apel Galați.

Deduce

din pedeapsa aplicată inculpaților N.I., N.O., D.G. și D.V. timpul arestării

preventive de la 4 aprilie 2001 la 23 ianuarie 2003, pentru inculpatul M.M.M.

de la 11 aprilie 2001 la 23 ianuarie 2003, iar pentru inculpatul D.D. de la 13

aprilie 2002 la 23 ianuarie 2003.

Obligă recurenții inculpați să plătească statului suma de câte

1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care câte 300.000 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi 23 ianuarie 2003.