ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4941/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4941/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Deliberând asupra cauzei penale de

față,

Din actele dosarului rezultă

următoarele:

Prin sentința penală nr. 116/ S

pronunțată la data de 25 aprilie 2002, în dosarul penal nr. 2053/2001,

Tribunalul Brașov, secția penală, hotărăște:

- în baza art. 189 alin. (2) C.

pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpata D.E.Ș., la

pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de

libertate în mod ilegal.

- în baza art. 211 alin. (1) și alin.

(2) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat pe aceeași

inculpată la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

de tâlhărie.

- în baza art. 26 C. pen., raportat

la art. 197 lit. a) C. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 5

ani închisoare, pentru săvârșirea de complicitate la infracțiunea de viol.

- în baza art. 31 alin. (2) C. pen.,

raportat la art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., a condamnat pe aceeași

inculpată la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru participație improprie la

săvârșirea infracțiunii de viol.

- în baza art. 180 alin. (2) C.

pen., a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de lovire.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatei

pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni

închisoare, astfel încât în final pedeapsa rezultantă pe care urma s-o aibă de

executat să fie de 6 ani închisoare.

În baza art. 189 alin. (1) și (2) C.

pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpatul C.N.D., la

pedeapsa de 5 ani, închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de

libertate în mod ilegal.

În baza art. 197 alin. (2) C. pen.,

a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de viol.

În baza art. 221 alin. (1) C. pen.,

a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de un an și 10 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire.

În baza art. 33 lit. a) C. pen. și

art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite și a aplicat

inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6

luni închisoare, astfel încât în final inculpatul urma să execute o pedeapsă

rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 357 C. proc. pen., a

interzis ambilor inculpați drepturile, prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata

înscrisă în art. 71 C. pen.

În baza art. 197 alin. (2) C. pen.,

raportat la art. 64 C. pen., a aplicat inculpaților D.E.Ș. și C.N.D. pedeapsa

complimentară a interzicerii drepturilor, a) de a alege și de a fi ales în

autoritățile publice sau în funcții elective publice și b) de a ocupa o funcție

implicând exercițiul autorității de stat, pe o durată de 3 ani după executarea

pedepsei principale.

În baza art. 88 C. pen., a dedus din

pedepsele aplicate inculpaților perioada prevenției începând cu data de 16

octombrie 2001, până la data de 25 aprilie 2002.

În baza art. 155 C. proc. pen.,

raportat la art. 23 alin. (4) din Constituția României a prelungit cu încă 30

de zile măsura arestării preventive a inculpaților D.E.Ș. și C.N.D., începând

cu data de 14 mai 2002, până la 12 iunie 2002 inclusiv.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a C.

proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpata D.E.Ș.

pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C.

pen.; a achitat pe inculpatul C.N.D. pentru săvârșirea de complicitate la

infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 26, raportat la art. 329 alin.

(1) C. pen.; a achitat pe inculpații A.C., T.P.G.M. și D.F.A., trimiși în

judecată prin rechizitoriul Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov pentru

săvârșirea infracțiunilor de viol, prevăzute de art. 197 alin. (2) lit. a) C.

pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în ceea ce-i privește pe inculpații

A.C. și T.P.G.M. și cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., în ceea ce-l

privește pe inculpatul D.F.A.

În baza art. 346 C. proc. pen.,

raportat la art. 998 C. civ., cu aplicarea art. 1003 C. civ., a obligat pe

inculpații D.E.Ș. și C.N.D. în solidar să plătească părții civile P.L.C. suma

de 50.000 lei cu titlu de despăgubiri civile materiale și suma de 30.000.000

lei cu titlu de daune morale.

În baza art. 346 C. proc. pen.,

raportat la art. 998 C. civ., a obligat pe inculpata D.E.Ș. să plătească

aceleiași părți civile suma de 380.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.

S-a respins restul pretențiilor

civile formulate de partea civilă.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a dispus confiscarea de la inculpata D.E.Ș. a sumei de 150.000 lei obținută

prin săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 31 alin. (2), raportat la art. 197

alin. (2) lit. a) C. pen.

În baza art. 109 C. proc. pen., s-a

dispus restituirea către inculpata D.E.Ș. a unui pantalon de pijama și a unei

pături aflate la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Brașov.

În baza art. 169 C. proc. pen., s-a

dispus restituirea către inculpata D.E.Ș. a unui pantalon de pijama și a unei

pături aflate la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Brașov.

În baza art. 169 C. proc. pen., s-a

dispus restituirea către partea vătămată P.L.C. a unei perechi de ciorapi de

damă din mătase, deteriorați aflați la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului

Brașov.

În baza art. 189 C. proc. pen., s-a

dispus să se suporte din fondurile Ministerului de Justiție și să se plătească

Baroului de Avocați Brașov suma de 900.000 lei, reprezentând onorarii

avocațiale.

În baza art. 191 C. proc. pen., au

fost obligați inculpații: C.N.D. la 1.238.600 lei, iar D.E.Ș. la 1.688.600 lei

cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 192 alin. (3) C. proc.

pen., s-a dispus ca restul cheltuielilor judiciare în cuantum de 4.215.800 lei

să rămână în sarcina statului.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

În ziua de 12 octombrie 2001, partea

vătămată P.L.C., în etate de 21 ani, s-a deplasat împreună cu martorul C.F. din

Brașov în Zărnești, unde au făcut o vizită familiei C.

La întoarcere, fiind târziu iar

martorul, în stare de ebrietate, cei doi au pierdut autobuzul.

Întorcându-se de la autogară, cu

intenția de a face autostopul, cei doi au întâlnit un grup de tineri, printre

care și inculpatul A.C. și T.P.G.M., cărora partea vătămată le-a cerut sprijin,

nemaiavând încredere în prietenul ei băut.

Inculpații A.C. și T.P.G.M. s-au

deplasat împreună cu partea vătămată la adresa locuinței inculpatului T.P.G.M.,

unde aceștia au rămas împreună (pe scara blocului și apoi în locuință) până

dimineața spre ora 5, când au plecat toți spre stația de autobuz. Cum nu

circula încă autobuzul și afară era foarte frig, iar scările de bloc nu ofereau

un adăpost călduros, inculpații i-au propus părții vătămate să meargă la niște

cunoștințe, respectiv D.E.Ș. și C.N.D.

Cei trei, respectiv partea vătămată P.L.C.

și inculpații A.C. și T.P.G.M. au fost găzduiți de D.E.Ș. și C.N.D., dar pe la

ora 7 dimineața când aceasta a dorit să iasă din casă, inculpații nu i-au

permis să plece.

Inculpata D.E.Ș. a luat poșeta

părții vătămate „la verificat” însușindu-și 420.000 lei, iar inculpatul C.N.D.

a pus-o pe partea vătămată să se dezbrace și să întrețină relații sexuale cu

inculpații A.C. și T.P.G.M., care însă au refuzat.

După ce i s-a permis părții vătămate

să se îmbrace, dar nu și să plece, inculpații A.C. și T.P.G.M., rugați de

aceasta să o ajute, i-au promis că vor încerca, deși le este frică de

coinculpații D.E.Ș. și C.N.D.

Inculpata D.E.Ș. a luat din poșeta

părții vătămate în afară de bani, acte și 2 numere de telefon, plecând în oraș

să „controleze” sinceritatea părții vătămate.

Inculpata D.E.Ș. a dat 50.000 lei

din cei însușiți, inculpatului C.N.D. care cunoștea proveniența acestora.

Imediat ce a plecat inculpata D.E.Ș.,

inculpatul C.N.D. a forțat-o pe partea vătămată să întrețină cu el relații

sexuale normale și anale.

Inculpata D.E.Ș. s-a întors și a

plecat din nou după ce i-a cerut inculpatului C.N.D. să nu o lase să plece pe

partea vătămată.

Rămânând singură cu inculpatul A.C.

și convinsă că acesta o va ajuta, partea vătămată a întreținut relații sexuale

cu el, fără a fi forțată fizic sau prin amenințare.

Același lucru s-a întâmplat apoi,

după ce și-a făcut toaleta, cu inculpatul T.P.G.M. și, în aceleași condiții.

În după-amiaza aceleiași zile,

inculpata D.E.Ș. s-a întors cu inculpatul minor D.F.A., căruia inculpatul C.N.D.

i-a propus să întrețină relații sexuale cu partea vătămată, fapt de ambii

acceptat și consumat.

Peste noapte inculpata D.E.Ș. lipsind,

iar la întoarcere, inculpatul C.N.D. mărturisindu-i (concubinei), inculpata D.E.Ș.,

că personal a întreținut relații sexuale cu partea vătămată, aceasta a lovit-o pe

partea vătămată, apoi a obligat-o să practice sex oral cu inculpatul C.N.D.,

după care a întreținut un raport sexual cu acesta, în prezența părții vătămate.

În după, amiaza aceleiași zile,

constrânsă de inculpații C.N.D. și D.E.Ș., sub paza acesteia, partea vătămată a

fost dusă la locuința martorilor V.N. și T.M., pentru a întreține relații

sexuale contra sumei de 50.000 lei și respectiv 100.000 lei.

Partea vătămată le-a mărturisit că

este privată de libertate și le-a solicitat s-o ajute să plece.

În aceste condiții, partea vătămată

a refuzat să plece cu inculpata D.E.Ș., situație în care aceasta a lovit-o,

moment în care martorul T.M. a lovit-o la rândul său pe inculpată.

Martorul a însoțit-o apoi la

locuința inculpaților, de unde partea vătămată și-a recuperat geanta și a fost

ajutată să plece din Zărnești.

Expertul medico-legal a constatat

leziuni de violență ce au necesitat pentru vindecare 6, 7 zile de îngrijiri

medicale.

Situația de fapt și vinovăția

inculpaților au fost reținute din analiza probelor administrate și anume:

plângerea părții vătămate și declarația acesteia, declarațiile inculpaților,

raportul constatator medico-legal, acte, proces-verbal de constatare la fața

locului, declarațiile martorilor C.F., C.C., M.B., R.C., H.G., F.I., H.I.E., H.T.,

P.D., V.N., T.M., V.I., P.M.F.

Față de situația reținută, instanța

de fond a constatat ca fiind întrunite elementele constitutive ale următoarelor

infracțiuni:

- în sarcina inculpatei D.E.Ș.:

lipsire de libertate în mod ilegal, tâlhărie, complicitate la infracțiunea de

viol, viol în participație și lovire.

- în ceea ce îl privește pe

inculpatul C.N.D.: lipsire de libertate în mod ilegal, viol și tăinuire.

- inculpații T.P.G.M., A.C. și D.F.A.

au întreținut relații sexuale cu partea vătămată fără constrângere, fără

intenția de a viola, pentru aceste considerente, fiind achitați.

De asemenea instanța de fond a

achitat pe inculpații D.E.Ș. și C.N.D., pentru infracțiunea de proxenetism,

aceasta fiind legată de practicarea prostituției ceea ce în cauza de față nu

există, partea vătămată neacționând de bunăvoie și cu scopul obținerii

mijloacelor de trai.

Curtea de Apel Brașov prin decizia

penală 133, pronunțată la data de 28 iunie 2002 în dosarul penal nr. 664/P/2002,

a decis:

A admis apelurile declarate de

inculpații D.E.Ș. și C.N.D., împotriva sentinței penale nr. 116 din 25 aprilie

2002 a Tribunalului Brașov, pe care a desființat-o cu privire la latura penală

și civilă referitor la cei doi inculpați și rejudecând în aceste limite:

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpații:

lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.;

complicitate la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 26, raportat la art. 197

alin. (2) lit. a) C. pen.; participație improprie la infracțiunea de viol,

prevăzută de art. 31 alin. (2), raportat la art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen.;

lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C.

pen.; viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen. și tăinuire,

prevăzută de art. 221 alin. (1) C. pen.

În baza art. 208 alin. (1) C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunii de furt prin schimbarea încadrării juridice din

infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. f) C.

pen., a condamnat pe inculpata D.E.Ș., la pedeapsa de un an închisoare.

În baza art. 180 alin. (2) C. pen.,

pentru infracțiunea de lovire, a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de

4 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite și a aplicat pedeapsa cea mai grea,

de un an închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei de mai sus, stabilind un termen

de încercare de 3 ani, atrăgând atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 C.

pen.

A înlăturat pedepsele accesorii și

complimentare aplicate ambilor inculpați.

A dispus punerea de îndată în

libertate a inculpaților, dacă nu sunt arestați în altă cauză.

A constatat că aceștia erau arestați

preventiv din data de 16 octombrie 2001.

A obligat pe inculpata D.E.Ș. să

plătească părții civile P.L.C. suma de 430.000 lei despăgubiri civile,

respingând celelalte pretenții privind daunele morale.

A respins apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva aceleiași sentințe, menținând

celelalte dispoziții.

A înlăturat obligarea inculpatului C.N.D.

la plata cheltuielilor judiciare în primă instanță.

S-a dispus să rămână în sarcina

statului cheltuielile judiciare în care erau incluse și onorariile pentru

apărătorii din oficiu, de câte 450.000 lei pentru inculpații A.C., T.P.G.M., D.F.A.

și D.E.Ș.

Instanța de apel i-a achitat pentru

infracțiunile de privare de libertate și viol pe inculpații D.E.Ș. și C.N.D.,

considerând că din unele amănunte cuprinse în declarațiile martorilor și chiar

a părții vătămate, a rezultat direct sau prin deducție logică (prezumția

penală) o altă situație de fapt decât aceea reținută de actul de acuzare și de

către instanța de fond și anume că partea vătămată nu a fost privată de

posibilitatea de a se deplasa și de a acționa, în raport cu propria voință.

Tot ceea ce s-a petrecut a

reprezentat libera manifestare de voință a părții vătămate.

Infracțiunile care au subzistat în

opinia instanței de apel au fost furtul și lovirea, comise de inculpata D.E.Ș.,

infracțiuni cu un grad redus de pericol social față de cele pentru care a fost

trimisă în judecată.

Acesta a și fost motivul pentru care

instanța de apel condamnând-o pe inculpata D.E.Ș., a dispus totodată

suspendarea condiționată a executării pedepsei, prevăzute de art. 81 C. pen.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov.

În motivele scrise de recurs s-au

criticat hotărârile pentru greșita încadrare juridică dată infracțiunii de

tâlhărie săvârșită de inculpata D.E.Ș. și greșita achitare a tuturor

inculpaților, pentru infracțiunile de lipsire de libertate, viol și pentru D.E.Ș.

și C.N.D. și pentru proxenetism, motiv de casare înscris în dispozițiile art. 385

9

alin. (1), pct. 17

1

C. proc. pen.

S-a solicitat casarea hotărârilor și

condamnarea inculpaților pentru toate infracțiunile pentru care așa cum au fost

trimiși în judecată prin rechizitoriu.

Curtea examinând hotărârea atacată

și sentința de fond în raport de criticile aduse prin recurs și cu ocazia

apelului constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:

Ambele instanțe au apreciat greșit

probele administrate, reținând, instanța de fond: că acceptarea relațiilor

sexuale cu inculpații: A.C., T.P.G.M. și D.F.A., de către partea vătămată, a

reprezentat voința ei valabilă, liber exprimată, iar instanța de apel, că întreaga

activitate s-a desfășurat sub semnul acceptării, de bună voie, de către partea

vătămată, excepție făcând infracțiunile constate, de furt și lovire.

Ori, anumite atitudini ale părții

vătămate (efectuare de duș, masaj, manichiură, acceptarea mâncării, adoptarea

unor poziții sexuale care denotau implicarea voită etc.), constatate de

instanță, trebuiau înțelese ca încercări ale părții vătămate de a-și proteja

propria persoană, și de a nu stârni bănuieli pentru a-și putea asigura

scăparea, nicidecum ca voință de a sta în acea locuință și de a întreține

relații sexuale.

Încercarea acesteia, de a se

elibera, imediat ce a avut o posibilitate a demonstrat reala voință a părții

vătămate.

Acuzarea a reținut corect, din

probele administrate, că inculpații D.E.Ș. și C.N.D. au comis acte de natură să

împiedice partea vătămată să părăsească locuința în care fusese sechestrată (D.E.Ș.

s-a opus plecării părții vătămate, a agresat-o în numeroase rânduri, și-a

însușit banii ei, a constrâns-o prin violență și amenințare să aibă relații

sexuale cu inculpatul C.N.D., a silit-o să practice relații sexuale și a

obținut foloase materiale pe seama ei; inculpatul C.N.D. recunoaște aceste

aspecte și se apără în sensul că s-a temut de inculpata D.E.Ș.?!)

În privința violurilor săvârșite de inculpați

s-a arătat că au avut acceptul părții vătămate.

În realitate partea vătămată expres

sau tacit s-a opus relațiilor sexuale cu fiecare inculpat în parte, iar când nu

a făcut-o expres, este evident că voința îi era viciată prin însăși privarea de

libertate la care fusese supusă.

Desigur circumstanțele în care s-au

săvârșit faptele sunt deosebite, existând diferențe privind gradul de

periculozitate socială, între violul comis de C.N.D., prin violență și

amenințare și cel comis de inculpații A.C. și T.P.G.M., care au profitat de

situația în care partea vătămată fusese adusă (imposibilitatea exprimării

libere a dorințelor) sau cel al inculpatului D.F.A., minor și adus de inculpata

D.E.Ș., când se desfășuraseră deja o parte din actele materiale infracționale,

fără să fi fost cunoscute sau acceptate de acesta.

Aceste aspecte urmează să

influențeze individualizarea pedepsei, iar nu existența infracțiunilor.

În ceea ce privește infracțiunea de

proxenetism greșit instanțele au constatat că nu sunt întrunite elementele

constitutive ale acestei infracțiuni, deoarece îndemnul la prostituție

presupune prostituarea, iar prostituția este fapta persoanei care-și procură

cele mai importante mijloace de existență, prin întreținerea unor relații

sexuale (plătite), ceea ce nu s-a dovedit în cauza de față, partea vătămată

fiind o persoană care-și câștiga veniturile din muncă, iar relațiile sexuale întreținându-le

peste voia ei și fără intenția proprie de a avea un câștig material.

Considerentele expuse de instanțele

de fond și apel sunt juste, dar sunt valabile doar în ceea ce o privește pe

partea vătămată, căreia nu i se poate reține comiterea infracțiunii de

prostituție, lipsind latura subiectivă.

În ceea ce îi privește pe inculpații

D.E.Ș. ca autor și pe C.N.D. ca și complice la săvârșirea infracțiunii de

proxenetism argumentele exprimate nu conduc la înlăturarea răspunderii penale,

deoarece faptele lor întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de

proxenetism.

Cei doi inculpați, cu bun știință au

determinat-o pe partea vătămată să întrețină relații sexuale contra cost, cu

mai multe persoane pentru a-și crea prin aceasta un profit material, fiind

evidentă așadar activitatea de proxenetism, pentru care urmează a fi

condamnați.

Pentru aceste considerente recursul

urmează a fi admis, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

, pct.

2, lit. d) C. proc. pen., cu consecința casării totale a deciziei de apel și

sub anumite aspecte ale sentinței.

Inculpații urmează să fie condamnați

pentru infracțiunile comise în concurs cu respectarea criteriilor, prevăzute de

art. 72 C. pen., iar în ce îi privește pe inculpații A.C. și T.P.G.M. și cu

reținerea de circumstanțe atenuante, conform art. 74 și art. 76 C. pen.

Se va grația pedeapsa aplicată

pentru art. 180 alin. (2) C. pen.

Prin aplicarea art. 88 C. pen., se

va deduce prevenția la zi.

Se vor menține celelalte dispoziții

ale sentinței.

Cheltuielile judiciare către stat

vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, împotriva deciziei penale nr. 133

din 28 iunie 2002 a Curții de Apel Brașov, privind pe intimații inculpați D.E.Ș.,

D.F.A., C.N.D., A.C. și T.P.G.M.

Casează în totalitate decizia penală

nr. 133 din 38 iunie 2002 a Curții de Apel Brașov și în parte sentința penală nr.

116 din 25 aprilie 2001, cu privire la achitarea inculpatei D.E.Ș. pentru infracțiunea

prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. și grațierea unei pedepse; cu privire

la achitarea inculpatului C.N.D., pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat

la art. 329 alin. (1) C. pen. și pentru achitarea inculpaților A.C., T.P.G.M.

și D.F.A. pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. 2 lit. a) C.

pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

Înlătură aplicarea art. 34 lit. b) C.

pen. și repune pedepsele în individualitatea lor.

În baza art. 329 alin. (1) C. pen.,

cu art. 13 C. pen., condamnă pe inculpată la 3 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., contopește pedeapsa aplicată în cauză cu pedepsele aplicate

inculpatei de instanța de fond (mai puțin pedeapsa de 6 luni închisoare,

aplicată pentru infracțiunea, prevăzută de 180 alin. (2) C. pen.) urmând ca

inculpata să execute pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, pe care o sporește

cu 6 luni închisoare, astfel că inculpata va executa pedeapsa de 6 ani

închisoare cu interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64, în condițiile art.

71 C. pen.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002

grațiază pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută

de art. 180 alin. 2 C. pen.

Deduce din pedeapsă arestarea

preventivă începând cu 16 octombrie 2001, până la punerea în libertate

efectivă.

Înlătură aplicarea art. 34 lit. b) C.

pen. și repune pedepsele în individualitatea lor.

În baza art. 26, raportat la art. 329

alin. (1) C. pen., cu art. 13 C. pen., condamnă inculpatul la 3 ani închisoare.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b), contopește pedeapsa aplicată în cauză cu pedepsele aplicate de instanța de

fond (mai puțin pedeapsa de un an închisoare, aplicată pentru infracțiunea,

prevăzută de art. 221 C. pen.), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 6

ani închisoare, pe care o sporește cu 6 luni închisoare, astfel că inculpatul

va executa 6 ani și 6 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de

art. 64, în condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002

grațiază pedeapsa de un an și 10 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea,

prevăzută de art. 221 C. pen.

Deduce arestarea preventivă de la 16

octombrie 2001, până la punerea în libertate efectivă.

pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 74 și art. 76 C. pen. și art.

13 C. pen., condamnă pe inculpații A.C. și T.P.G.M., la câte un an închisoare

cu interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 în condițiile art. 71 C. pen.

Deduce din pedepsele aplicate

arestarea preventivă de la 20 octombrie 2001, până la punerea în libertate

efectivă (măsură dispusă prin încheierea instanței de fond din 14 februarie

2002).

În baza art. 197 alin. (2) lit. a) C.

pen. și art. 13 C. pen., art. 99 C. pen. și art. 74 și art. 76 C. pen.,

condamnă pe inculpatul D.F.A. la 6 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor

prevăzute de art. 64, în condițiile art. 71 C. pen.

Deduce din pedeapsă arestarea

preventivă de la 20 octombrie 2001, până la punerea efectivă în libertate

(măsură dispusă prin încheierea din 14 februarie 2002 a instanței de fond).

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei pentru fiecare inculpat, se va

plăti din fondurile Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

noiembrie 2003.