ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4941/2003

Deliberând asupra cauzei penale de față, Din actele dosarului rezultă următoarele: Prin sentința penală nr. 116/ S pronunțată la data de 25 aprilie 2002, în dosarul penal nr. 2053/2001, Tribunalul Brașov, secția penală, hotărăște: - în baza art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpata D.E.Ș., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal. - în baza art. 211 alin. (1) și alin. (2) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. - în baza art. 26 C. pen., raportat la art. 197 lit. a) C. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea de complicitate la infracțiunea de viol.

- în baza art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru participație improprie la săvârșirea infracțiunii de viol. - în baza art. 180 alin. (2) C. pen., a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lovire. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite și s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 5 ani și 6 luni închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, astfel încât în final pedeapsa rezultantă pe care urma s-o aibă de executat să fie de 6 ani închisoare. În baza art. 189 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., a condamnat pe inculpatul C.N.D., la pedeapsa de 5 ani, închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.

În baza art. 197 alin. (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de viol. În baza art. 221 alin. (1) C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de un an și 10 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire. În baza art. 33 lit. a) C. pen. și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, astfel încât în final inculpatul urma să execute o pedeapsă rezultantă de 6 ani și 6 luni închisoare. În baza art. 357 C. proc. pen., a interzis ambilor inculpați drepturile, prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata înscrisă în art. 71 C. pen.

În baza art. 197 alin. (2) C. pen., raportat la art. 64 C. pen., a aplicat inculpaților D.E.Ș. și C.N.D. pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, a) de a alege și de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și b) de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen., a dedus din pedepsele aplicate inculpaților perioada prevenției începând cu data de 16 octombrie 2001, până la data de 25 aprilie 2002. În baza art. 155 C. proc. pen., raportat la art. 23 alin. (4) din Constituția României a prelungit cu încă 30 de zile măsura arestării preventive a inculpaților D.E.Ș. și C.N.D., începând cu data de 14 mai 2002, până la 12 iunie 2002 inclusiv.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpata D.E.Ș. pentru săvârșirea infracțiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen.; a achitat pe inculpatul C.N.D. pentru săvârșirea de complicitate la infracțiunea de proxenetism, prevăzută de art. 26, raportat la art. 329 alin. (1) C. pen.; a achitat pe inculpații A.C., T.P.G.M. și D.F.A., trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, prevăzute de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în ceea ce-i privește pe inculpații A.C. și T.P.G.M. și cu aplicarea art. 99 și următoarele C. pen., în ceea ce-l privește pe inculpatul D.F.A.

În baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., cu aplicarea art. 1003 C. civ., a obligat pe inculpații D.E.Ș. și C.N.D. în solidar să plătească părții civile P.L.C. suma de 50.000 lei cu titlu de despăgubiri civile materiale și suma de 30.000.000 lei cu titlu de daune morale. În baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a obligat pe inculpata D.E.Ș. să plătească aceleiași părți civile suma de 380.000 lei cu titlu de despăgubiri civile. S-a respins restul pretențiilor civile formulate de partea civilă. În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpata D.E.Ș. a sumei de 150.000 lei obținută prin săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 31 alin. (2), raportat la art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen.

În baza art. 109 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpata D.E.Ș. a unui pantalon de pijama și a unei pături aflate la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Brașov. În baza art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpata D.E.Ș. a unui pantalon de pijama și a unei pături aflate la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Brașov. În baza art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către partea vătămată P.L.C. a unei perechi de ciorapi de damă din mătase, deteriorați aflați la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Brașov. În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus să se suporte din fondurile Ministerului de Justiție și să se plătească Baroului de Avocați Brașov suma de 900.000 lei, reprezentând onorarii avocațiale.

În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligați inculpații: C.N.D. la 1.238.600 lei, iar D.E.Ș. la 1.688.600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus ca restul cheltuielilor judiciare în cuantum de 4.215.800 lei să rămână în sarcina statului. Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: În ziua de 12 octombrie 2001, partea vătămată P.L.C., în etate de 21 ani, s-a deplasat împreună cu martorul C.F. din Brașov în Zărnești, unde au făcut o vizită familiei C. La întoarcere, fiind târziu iar martorul, în stare de ebrietate, cei doi au pierdut autobuzul. Întorcându-se de la autogară, cu intenția de a face autostopul, cei doi au întâlnit un grup de tineri, printre care și inculpatul A.C.

și T.P.G.M., cărora partea vătămată le-a cerut sprijin, nemaiavând încredere în prietenul ei băut. Inculpații A.C. și T.P.G.M. s-au deplasat împreună cu partea vătămată la adresa locuinței inculpatului T.P.G.M., unde aceștia au rămas împreună (pe scara blocului și apoi în locuință) până dimineața spre ora 5, când au plecat toți spre stația de autobuz. Cum nu circula încă autobuzul și afară era foarte frig, iar scările de bloc nu ofereau un adăpost călduros, inculpații i-au propus părții vătămate să meargă la niște cunoștințe, respectiv D.E.Ș. și C.N.D. Cei trei, respectiv partea vătămată P.L.C. și inculpații A.C. și T.P.G.M. au fost găzduiți de D.E.Ș. și C.N.D., dar pe la ora 7 dimineața când aceasta a dorit să iasă din casă, inculpații nu i-au permis să plece.

Inculpata D.E.Ș. a luat poșeta părții vătămate „la verificat” însușindu-și 420.000 lei, iar inculpatul C.N.D. a pus-o pe partea vătămată să se dezbrace și să întrețină relații sexuale cu inculpații A.C. și T.P.G.M., care însă au refuzat. După ce i s-a permis părții vătămate să se îmbrace, dar nu și să plece, inculpații A.C. și T.P.G.M., rugați de aceasta să o ajute, i-au promis că vor încerca, deși le este frică de coinculpații D.E.Ș. și C.N.D. Inculpata D.E.Ș. a luat din poșeta părții vătămate în afară de bani, acte și 2 numere de telefon, plecând în oraș să „controleze” sinceritatea părții vătămate. Inculpata D.E.Ș. a dat 50.000 lei din cei însușiți, inculpatului C.N.D. care cunoștea proveniența acestora.

Imediat ce a plecat inculpata D.E.Ș., inculpatul C.N.D. a forțat-o pe partea vătămată să întrețină cu el relații sexuale normale și anale. Inculpata D.E.Ș. s-a întors și a plecat din nou după ce i-a cerut inculpatului C.N.D. să nu o lase să plece pe partea vătămată. Rămânând singură cu inculpatul A.C. și convinsă că acesta o va ajuta, partea vătămată a întreținut relații sexuale cu el, fără a fi forțată fizic sau prin amenințare. Același lucru s-a întâmplat apoi, după ce și-a făcut toaleta, cu inculpatul T.P.G.M. și, în aceleași condiții. În după-amiaza aceleiași zile, inculpata D.E.Ș. s-a întors cu inculpatul minor D.F.A., căruia inculpatul C.N.D. i-a propus să întrețină relații sexuale cu partea vătămată, fapt de ambii acceptat și consumat.

Peste noapte inculpata D.E.Ș. lipsind, iar la întoarcere, inculpatul C.N.D. mărturisindu-i (concubinei), inculpata D.E.Ș., că personal a întreținut relații sexuale cu partea vătămată, aceasta a lovit-o pe partea vătămată, apoi a obligat-o să practice sex oral cu inculpatul C.N.D., după care a întreținut un raport sexual cu acesta, în prezența părții vătămate. În după, amiaza aceleiași zile, constrânsă de inculpații C.N.D. și D.E.Ș., sub paza acesteia, partea vătămată a fost dusă la locuința martorilor V.N. și T.M., pentru a întreține relații sexuale contra sumei de 50.000 lei și respectiv 100.000 lei. Partea vătămată le-a mărturisit că este privată de libertate și le-a solicitat s-o ajute să plece.

În aceste condiții, partea vătămată a refuzat să plece cu inculpata D.E.Ș., situație în care aceasta a lovit-o, moment în care martorul T.M. a lovit-o la rândul său pe inculpată. Martorul a însoțit-o apoi la locuința inculpaților, de unde partea vătămată și-a recuperat geanta și a fost ajutată să plece din Zărnești. Expertul medico-legal a constatat leziuni de violență ce au necesitat pentru vindecare 6, 7 zile de îngrijiri medicale. Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost reținute din analiza probelor administrate și anume: plângerea părții vătămate și declarația acesteia, declarațiile inculpaților, raportul constatator medico-legal, acte, proces-verbal de constatare la fața locului, declarațiile martorilor C.F., C.C., M.B., R.C., H.G., F.I., H.I.E., H.T., P.D., V.N., T.M., V.I., P.M.F.

Față de situația reținută, instanța de fond a constatat ca fiind întrunite elementele constitutive ale următoarelor infracțiuni: - în sarcina inculpatei D.E.Ș.: lipsire de libertate în mod ilegal, tâlhărie, complicitate la infracțiunea de viol, viol în participație și lovire. - în ceea ce îl privește pe inculpatul C.N.D.: lipsire de libertate în mod ilegal, viol și tăinuire. - inculpații T.P.G.M., A.C. și D.F.A. au întreținut relații sexuale cu partea vătămată fără constrângere, fără intenția de a viola, pentru aceste considerente, fiind achitați. De asemenea instanța de fond a achitat pe inculpații D.E.Ș. și C.N.D., pentru infracțiunea de proxenetism, aceasta fiind legată de practicarea prostituției ceea ce în cauza de față nu există, partea vătămată neacționând de bunăvoie și cu scopul obținerii mijloacelor de trai.

Curtea de Apel Brașov prin decizia penală 133, pronunțată la data de 28 iunie 2002 în dosarul penal nr. 664/P/2002, a decis: A admis apelurile declarate de inculpații D.E.Ș. și C.N.D., împotriva sentinței penale nr. 116 din 25 aprilie 2002 a Tribunalului Brașov, pe care a desființat-o cu privire la latura penală și civilă referitor la cei doi inculpați și rejudecând în aceste limite: În baza art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpații: 1. D.E.Ș. pentru infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.; complicitate la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 26, raportat la art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen.; participație improprie la infracțiunea de viol, prevăzută de art. 31 alin. (2), raportat la art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen.; 2. C.N.D.

pentru infracțiunile de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) și (2) C. pen.; viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen. și tăinuire, prevăzută de art. 221 alin. (1) C. pen. În baza art. 208 alin. (1) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de furt prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. f) C. pen., a condamnat pe inculpata D.E.Ș., la pedeapsa de un an închisoare. În baza art. 180 alin. (2) C. pen., pentru infracțiunea de lovire, a condamnat pe aceeași inculpată la pedeapsa de 4 luni închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite și a aplicat pedeapsa cea mai grea, de un an închisoare.

În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei de mai sus, stabilind un termen de încercare de 3 ani, atrăgând atenția inculpatei asupra prevederilor art. 83 C. pen. A înlăturat pedepsele accesorii și complimentare aplicate ambilor inculpați. A dispus punerea de îndată în libertate a inculpaților, dacă nu sunt arestați în altă cauză. A constatat că aceștia erau arestați preventiv din data de 16 octombrie 2001. A obligat pe inculpata D.E.Ș. să plătească părții civile P.L.C. suma de 430.000 lei despăgubiri civile, respingând celelalte pretenții privind daunele morale. A respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva aceleiași sentințe, menținând celelalte dispoziții.

A înlăturat obligarea inculpatului C.N.D. la plata cheltuielilor judiciare în primă instanță. S-a dispus să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare în care erau incluse și onorariile pentru apărătorii din oficiu, de câte 450.000 lei pentru inculpații A.C., T.P.G.M., D.F.A. și D.E.Ș. Instanța de apel i-a achitat pentru infracțiunile de privare de libertate și viol pe inculpații D.E.Ș. și C.N.D., considerând că din unele amănunte cuprinse în declarațiile martorilor și chiar a părții vătămate, a rezultat direct sau prin deducție logică (prezumția penală) o altă situație de fapt decât aceea reținută de actul de acuzare și de către instanța de fond și anume că partea vătămată nu a fost privată de posibilitatea de a se deplasa și de a acționa, în raport cu propria voință.

Tot ceea ce s-a petrecut a reprezentat libera manifestare de voință a părții vătămate. Infracțiunile care au subzistat în opinia instanței de apel au fost furtul și lovirea, comise de inculpata D.E.Ș., infracțiuni cu un grad redus de pericol social față de cele pentru care a fost trimisă în judecată. Acesta a și fost motivul pentru care instanța de apel condamnând-o pe inculpata D.E.Ș., a dispus totodată suspendarea condiționată a executării pedepsei, prevăzute de art. 81 C. pen. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov. În motivele scrise de recurs s-au criticat hotărârile pentru greșita încadrare juridică dată infracțiunii de tâlhărie săvârșită de inculpata D.E.Ș.

și greșita achitare a tuturor inculpaților, pentru infracțiunile de lipsire de libertate, viol și pentru D.E.Ș. și C.N.D. și pentru proxenetism, motiv de casare înscris în dispozițiile art. 385 9 alin. (1), pct. 17 1 C. proc. pen. S-a solicitat casarea hotărârilor și condamnarea inculpaților pentru toate infracțiunile pentru care așa cum au fost trimiși în judecată prin rechizitoriu. Curtea examinând hotărârea atacată și sentința de fond în raport de criticile aduse prin recurs și cu ocazia apelului constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente: Ambele instanțe au apreciat greșit probele administrate, reținând, instanța de fond: că acceptarea relațiilor sexuale cu inculpații: A.C., T.P.G.M.

și D.F.A., de către partea vătămată, a reprezentat voința ei valabilă, liber exprimată, iar instanța de apel, că întreaga activitate s-a desfășurat sub semnul acceptării, de bună voie, de către partea vătămată, excepție făcând infracțiunile constate, de furt și lovire. Ori, anumite atitudini ale părții vătămate (efectuare de duș, masaj, manichiură, acceptarea mâncării, adoptarea unor poziții sexuale care denotau implicarea voită etc.), constatate de instanță, trebuiau înțelese ca încercări ale părții vătămate de a-și proteja propria persoană, și de a nu stârni bănuieli pentru a-și putea asigura scăparea, nicidecum ca voință de a sta în acea locuință și de a întreține relații sexuale. Încercarea acesteia, de a se elibera, imediat ce a avut o posibilitate a demonstrat reala voință a părții vătămate.

Acuzarea a reținut corect, din probele administrate, că inculpații D.E.Ș. și C.N.D. au comis acte de natură să împiedice partea vătămată să părăsească locuința în care fusese sechestrată (D.E.Ș. s-a opus plecării părții vătămate, a agresat-o în numeroase rânduri, și-a însușit banii ei, a constrâns-o prin violență și amenințare să aibă relații sexuale cu inculpatul C.N.D., a silit-o să practice relații sexuale și a obținut foloase materiale pe seama ei; inculpatul C.N.D. recunoaște aceste aspecte și se apără în sensul că s-a temut de inculpata D.E.Ș.?!) În privința violurilor săvârșite de inculpați s-a arătat că au avut acceptul părții vătămate. În realitate partea vătămată expres sau tacit s-a opus relațiilor sexuale cu fiecare inculpat în parte, iar când nu a făcut-o expres, este evident că voința îi era viciată prin însăși privarea de libertate la care fusese supusă.

Desigur circumstanțele în care s-au săvârșit faptele sunt deosebite, existând diferențe privind gradul de periculozitate socială, între violul comis de C.N.D., prin violență și amenințare și cel comis de inculpații A.C. și T.P.G.M., care au profitat de situația în care partea vătămată fusese adusă (imposibilitatea exprimării libere a dorințelor) sau cel al inculpatului D.F.A., minor și adus de inculpata D.E.Ș., când se desfășuraseră deja o parte din actele materiale infracționale, fără să fi fost cunoscute sau acceptate de acesta. Aceste aspecte urmează să influențeze individualizarea pedepsei, iar nu existența infracțiunilor.

În ceea ce privește infracțiunea de proxenetism greșit instanțele au constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, deoarece îndemnul la prostituție presupune prostituarea, iar prostituția este fapta persoanei care-și procură cele mai importante mijloace de existență, prin întreținerea unor relații sexuale (plătite), ceea ce nu s-a dovedit în cauza de față, partea vătămată fiind o persoană care-și câștiga veniturile din muncă, iar relațiile sexuale întreținându-le peste voia ei și fără intenția proprie de a avea un câștig material. Considerentele expuse de instanțele de fond și apel sunt juste, dar sunt valabile doar în ceea ce o privește pe partea vătămată, căreia nu i se poate reține comiterea infracțiunii de prostituție, lipsind latura subiectivă.

În ceea ce îi privește pe inculpații D.E.Ș. ca autor și pe C.N.D. ca și complice la săvârșirea infracțiunii de proxenetism argumentele exprimate nu conduc la înlăturarea răspunderii penale, deoarece faptele lor întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de proxenetism. Cei doi inculpați, cu bun știință au determinat-o pe partea vătămată să întrețină relații sexuale contra cost, cu mai multe persoane pentru a-și crea prin aceasta un profit material, fiind evidentă așadar activitatea de proxenetism, pentru care urmează a fi condamnați. Pentru aceste considerente recursul urmează a fi admis, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 , pct. 2, lit. d) C. proc. pen., cu consecința casării totale a deciziei de apel și sub anumite aspecte ale sentinței.

Inculpații urmează să fie condamnați pentru infracțiunile comise în concurs cu respectarea criteriilor, prevăzute de art. 72 C. pen., iar în ce îi privește pe inculpații A.C. și T.P.G.M. și cu reținerea de circumstanțe atenuante, conform art. 74 și art. 76 C. pen. Se va grația pedeapsa aplicată pentru art. 180 alin. (2) C. pen. Prin aplicarea art. 88 C. pen., se va deduce prevenția la zi. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței. Cheltuielile judiciare către stat vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov, împotriva deciziei penale nr. 133 din 28 iunie 2002 a Curții de Apel Brașov, privind pe intimații inculpați D.E.Ș., D.F.A., C.N.D., A.C. și T.P.G.M. Casează în totalitate decizia penală nr. 133 din 38 iunie 2002 a Curții de Apel Brașov și în parte sentința penală nr. 116 din 25 aprilie 2001, cu privire la achitarea inculpatei D.E.Ș. pentru infracțiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. și grațierea unei pedepse; cu privire la achitarea inculpatului C.N.D., pentru infracțiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 329 alin. (1) C. pen. și pentru achitarea inculpaților A.C., T.P.G.M. și D.F.A. pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. 2 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen.

1. Cu privire la inculpata D.E.Ș.: Înlătură aplicarea art. 34 lit. b) C. pen. și repune pedepsele în individualitatea lor. În baza art. 329 alin. (1) C. pen., cu art. 13 C. pen., condamnă pe inculpată la 3 ani închisoare. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedeapsa aplicată în cauză cu pedepsele aplicate inculpatei de instanța de fond (mai puțin pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea, prevăzută de 180 alin. (2) C. pen.) urmând ca inculpata să execute pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, pe care o sporește cu 6 luni închisoare, astfel că inculpata va executa pedeapsa de 6 ani închisoare cu interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64, în condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 grațiază pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. 2 C. pen. Deduce din pedeapsă arestarea preventivă începând cu 16 octombrie 2001, până la punerea în libertate efectivă. 2. Cu privire la inculpatul C.N.D.: Înlătură aplicarea art. 34 lit. b) C. pen. și repune pedepsele în individualitatea lor. În baza art. 26, raportat la art. 329 alin. (1) C. pen., cu art. 13 C. pen., condamnă inculpatul la 3 ani închisoare. Conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b), contopește pedeapsa aplicată în cauză cu pedepsele aplicate de instanța de fond (mai puțin pedeapsa de un an închisoare, aplicată pentru infracțiunea, prevăzută de art. 221 C. pen.), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani închisoare, pe care o sporește cu 6 luni închisoare, astfel că inculpatul va executa 6 ani și 6 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, în condițiile art. 71 C. pen.

În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 grațiază pedeapsa de un an și 10 luni închisoare, aplicată pentru infracțiunea, prevăzută de art. 221 C. pen. Deduce arestarea preventivă de la 16 octombrie 2001, până la punerea în libertate efectivă. 3. În baza art. 197 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. și art. 74 și art. 76 C. pen. și art. 13 C. pen., condamnă pe inculpații A.C. și T.P.G.M., la câte un an închisoare cu interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 în condițiile art. 71 C. pen. Deduce din pedepsele aplicate arestarea preventivă de la 20 octombrie 2001, până la punerea în libertate efectivă (măsură dispusă prin încheierea instanței de fond din 14 februarie 2002). În baza art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen.

și art. 13 C. pen., art. 99 C. pen. și art. 74 și art. 76 C. pen., condamnă pe inculpatul D.F.A. la 6 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, în condițiile art. 71 C. pen. Deduce din pedeapsă arestarea preventivă de la 20 octombrie 2001, până la punerea efectivă în libertate (măsură dispusă prin încheierea din 14 februarie 2002 a instanței de fond). Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei pentru fiecare inculpat, se va plăti din fondurile Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 noiembrie 2003.