ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4729/2005

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4729/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursurilor de față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 132

din 6 aprilie 2005 a Tribunalului Ialomița a fost pronunțată, față de

inculpații M.E., D.C. și D.G., următoarea sentință penală:

În baza art. 334 C. proc.

pen., s-a schimbat încadrarea juridică privind faptele comise de inculpatul

M.E., în data de 19 ianuarie

2005, dintr-o singură infracțiune, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1)

și (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art.

99 și urm. C. pen., în două infracțiuni dintre care, una prevăzută și pedepsită

de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2

4

) lit. a) și c), cu

aplicarea art. 99 și urm. C. pen., iar cealaltă, prevăzută și pedepsită de art.

192 alin. (2), cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

În baza art. 211 alin. (1) și

(2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c), cu aplicarea art. 99 și

urm. și art. 74, art. 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul M.E., la pedeapsa

de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 192 alin. (2),

cu aplicarea art. 99 și urm., 74 și art. 76 C. pen., același inculpat a fost

condamnat la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

violare de domiciliu.

În baza art. 334 C. proc.

pen., s-a schimbat încadrarea juridică, privind faptele comise de inculpatul M.E.,

în data de 20 ianuarie 2005, dintr-o singură infracțiune, prevăzută și

pedepsită de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2

1

)

lit. a) și c), cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., în două infracțiuni,

dintre care una prevăzută și pedepsită de art. 20, raportat la art. 211 alin.

(1 și (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c), cu aplicarea art. 99

și urm. C. pen., iar cealaltă, prevăzută și pedepsită de art. 192 alin. (2), cu

aplicarea art. 99 și urm. C. pen.

În baza art. 20, raportat la

art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c), cu

aplicarea art. 99 și urm., art. 74 și art. 76 C. pen., a fost condamnat

inculpatul M.E. la pedeapsa de un an și 2 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de tentativă la tâlhărie.

În baza art. 192 alin. (2),

cu aplicarea art. 99 și urm., art. 74 și art. 76 C. pen., același inculpat a

fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

de violare de domiciliu.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., inculpatul M.E. va executa pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 86

4

cu referire la art. 83 C. pen., s-a revocat suspendarea executării sub

supraveghere a pedepsei de un an închisoare, aplicată inculpatului M.E., prin

sentința penală nr. 1824 din 6 octombrie 2004, pronunțată de Judecătoria

Slobozia, urmând ca prin cumulare aritmetică cu rezultanta de 2 ani închisoare,

inculpatul să execute 3 ani închisoare.

S-a aplicat art. 71 C. pen.

S-a menținut starea de arest

a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă timpul reținerii și arestării

preventive, de la data de 21 ianuarie 2005, la zi.

În baza art. 334 C. proc.

pen., s-a schimbat încadrarea juridică privind faptele comise de inculpata D.G.,

fiica din afara căsătoriei a lui V., dintr-o singură infracțiune, prevăzută și

pedepsită de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (1

1

) lit. a)

și c), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în două infracțiuni din care, una

prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2

1

)

lit. a) și c), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., iar cealaltă prevăzută și

pedepsită de art. 192 alin. (2), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen.

În baza art. 211 alin. (1)

și (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c), cu aplicarea art. 74, art.

76 și art. 75 lit. c) C. pen., a fost condamnată inculpata D.G. la pedeapsa de un

an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie.

În baza art. 192 alin. (2),

cu aplicarea art. 74, art. 76 și art. 75 lit. c) C. pen., a fost condamnată

aceeași inculpată la pedeapsa de 7 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de violare de domiciliu.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., inculpata D.G. va executa pedeapsa rezultantă, de un an și

6 luni, cu aplicarea art. 71 C. pen.

S-a dedus reținerea de 24 de

ore, din 21 ianuarie 2005.

În baza art. 334 C. proc.

pen., s-a schimbat încadrarea juridică privind faptele comise de inculpatul D.C.,

dintr-o singură infracțiune, prevăzută și pedepsită de art. 20, raportat la art.

211 alin. (2) și (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și b) C. pen., cu

aplicarea art. 37 lit. a) și art. 75 lit. a) C. pen., în două infracțiuni din

care una prevăzută și pedepsită de art. 20, raportat la art. 211 alin. (1) și (2)

lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c), cu aplicarea art. 37 lit. a) și

art. 75 lit. c) C. pen., iar cealaltă, prevăzută și pedepsită de art. 192 alin.

(2), cu aplicarea art. 75 și art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 20, raportat la

art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c), cu

aplicarea art. 37 lit. a) și art. 75 lit. c) C. pen., a fost condamnat

inculpatul D.C., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de tentativă la tâlhărie.

În baza art. 192 alin. (2),

cu aplicarea art. 37 lit. a) și art. 75 lit. c) C. pen., condamnă pe același

inculpat la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

violare de domiciliu.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., inculpatul D.C. va executa pedeapsa rezultantă de 2 ani

închisoare.

În baza art. 83 C. pen., s-a

revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 2 luni

închisoare, aplicată inculpatului D.C., prin sentința penală nr. 467 din 15

martie 2004, pronunțată de Judecătoria Slobozia, urmând ca inculpatul D.C. să

execute, în final, pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare, cu aplicarea art. 71

și art. 64 C. pen.

S-a menținut starea de arest

a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa de 3 ani și

2 luni închisoare, timpul reținerii și al arestării preventive de la 21

ianuarie 2005, la zi.

S-a luat act că părțile

vătămate D.G. și N.C. nu s-au constituit părți civile.

În baza art. 118 lit. d) C.

pen., s-a confiscat de la inculpatul M.E. suma de 100.000 lei și de la

inculpata D.G. suma de 130.000 lei, bani, care au servit la despăgubirea părții

vătămate D.G.

Inculpații au fost obligați

la câte 2.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care câte 400.000

lei, onorariile avocaților din oficiu, avansate din fondul Ministerului

Justiției.

Pentru a pronunța această

sentință, instanța a reținut:

Inculpatul minor M.E. din

comuna Gheorghe Lazăr, județul Ialomița a constatat că, în perioada 18 – 19

ianuarie 2005, se distribuie pensiile mai multor bătrâni, motiv pentru care au

luat hotărârea, împreună cu sora sa, inculpata D.G., ca prin mijloace ilicite,

să facă rost de bani.

În baza acestei rezoluții

infracționale, cei doi s-au deplasat seara, în jurul orei 20,30, în data de 19

ianuarie 2005, la domiciliul părții vătămate D.G., pensionar, în vârstă de 64

de ani, pentru a-i sustrage banii. Știind că acesta locuiește singur, au intrat

în curte și, apoi, în casă, ușa fiind deschisă.

Partea vătămată, aflat

singur într-o cameră, a fost lovit de inculpatul M.E., iar sora sa, inculpata D.G.,

controlându-l prin buzunare, i-a luat certificatul de naștere, carnetul de sănătate,

o rețetă, precum și suma de 230.000 lei. După sustragerea portofelului, au

părăsit locuința, mergând la D.G. acasă, unde au împărțit banii.

A doua zi, la 20 ianuarie

2005, inculpatul M.E. s-a întâlnit cu fratele său D.C. la domiciliul lui D.G.

și au discutat același lucru, posibilitatea de a face rost de bani, în aceeași

modalitate ca cea anterioară și, astfel au hotărât să meargă și să sustragă

banii de la N.M., în vârstă de 82 ani, despre care știau că are o pensie mare.

Astfel, seara, în jurul orelor 20,30, inculpații au sărit gardul de la locuința

lui N.M., au intrat în locuință, ușa fiind descuiată și au început să caute

bani și bunuri într-o cameră.

În acest timp, au fost

surprinși de fiul părții vătămate N.C. care l-a recunoscut pe inculpatul M.E.

și pentru a-l împiedica să iasă din casă, partea vătămată s-a așezat în ușă,

însă cei doi inculpați l-au îmbrâncit, l-au lovit, trântindu-l la pământ, după

care au fugit fără să-și însușească vreun bun sau bani. Ulterior, cele două

părți vătămate au formulat plângere la poliție și în urma cercetărilor penale

efectuate și a verificărilor reușind să stabilească faptul că autorii faptelor

prezentate mai sus sunt cei trei inculpați și anume: M.E., D.C. și D.G.

Împotriva acestei sentințe

au declarat apeluri Parchetul de pe lângă Tribunalul Ialomița și inculpații D.C.

și D.G.

Apelul parchetului se

întemeiază pe faptul că, în mod greșit, prima instanță a reținut în favoarea

inculpaților circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen.

Cei doi inculpați apelanți,

fiind prezenți la judecarea apelurilor, au învederat instanței că-și retrag

apelurile, solicitând să se ia act de acest lucru.

Curtea de Apel București, secția

a II–a penală și pentru cauze cu minori și familie, prin decizia penală nr. 524/

A din 24 iunie 2005, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă

Tribunalul Ialomița împotriva sentinței penale nr. 132 din 6 aprilie 2005, pronunțată

de Tribunalul Ialomița.

A desființat sentința penală

apelată și, rejudecând:

A înlăturat dispozițiile art.

334 C. proc. pen.

și (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea art.

99 și urm. C. pen., a condamnat pe inculpatul M.E. la 3 ani și 6 luni

închisoare.

În baza art. 20, raportat la

art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2

71

) lit. a) și c), cu

aplicarea art. 99 și urm. C. pen., l-a condamnat pe același inculpat, la

pedeapsa de un an și 9 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de

3 ani și 6 luni închisoare.

A menținut măsura revocării

suspendării sub supraveghere a pedepsei de un an închisoare, aplicată

inculpatului M.E., prin sentința penală nr. 1824 din 16 octombrie 2004 a

Judecătoriei Slobozia și a cumulat-o cu rezultanta de 3 ani și 6 luni

închisoare, urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă de 4 ani și 6 luni

închisoare.

(1) și (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen., cu aplicarea

art. 75 lit. c) C. pen., condamnă pe inculpata D.G. la pedeapsa de 7 luni

închisoare.

la art. 211 alin. (1) și (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c), cu

aplicarea art. 75 lit. c) și art. 37 lit. a) C. pen., prin schimbarea de

încadrare juridică, condamnă pe inculpatul D.C. la 4 ani închisoare.

În baza art. 83 C. pen.,

revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 2 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 467 din 15 martie 2004 a

Judecătoriei Slobozia, urmând ca acest inculpat să execute 5 ani și 2 luni

închisoare.

Face aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen., pe timpul executării pedepsei.

A menținut starea de arest a

inculpaților M.E. și D.C. și a computat prevenția de la 21 ianuarie 2005 la zi,

pentru ambii inculpați.

Pentru inculpata D.G. a computat

reținerea de 24 ore din 21 ianuarie 2005.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței.

A luat act de retragerea

apelurilor declarate de inculpații D.C. și D.G. împotriva aceleiași sentințe.

Apelanții au fost obligați

la câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care câte 400.000 lei

onorariul pentru avocat din oficiu.

Instanța de control judiciar

a reținut că prima instanță a reținut bine situația de fapt, dar, față de

activitatea infracțională a celor trei inculpați, a greșit reținând, în

favoarea acestora, circumstanțele atenuante prevăzute de art. 74 și art. 76 C.

pen., care trebuie înlăturate.

Față de gravitatea faptelor,

de modalitatea săvârșirii acestora, instanța trebuia să observe că aceștia nu

pot beneficia de circumstanțele atenuante, în condițiile în care au premeditat

și și-au „aranjat”, în detaliu, modul de acțiune, prevăzând și acceptând

rezultatul faptei lor.

Pe de altă parte, instanța

trebuia să observe că părțile vătămate sunt persoane în vârstă, fără posibilitatea

de a se apăra fizic, în caz de agresiune, ceea ce s-a și întâmplat, de altfel.

Or, a reține valoarea modică

a prejudiciului și faptul că unui dintre inculpați este minor, nu poate

justifica în nici un mod, acordarea de circumstanțe atenuante, care, în acest

caz, urmează a fi înlăturate.

Nu, în ultimul rând, trebuia

să se țină seama că inculpatul D.C. este recidivist în incidență cu art. 37 lit.

a) C. pen., iar inculpatul M.E. este cunoscut cu antecedente penale, în

minoritate.

Avându-se în vedere practica

judiciară, Curtea consideră că, în cauză, nu pot fi reținute două infracțiuni

distincte și anume cea de violare de domiciliu alături de tâlhărie, fiind

necesar să se revină la încadrarea juridică din rechizitor.

Pentru aceste considerente,

rejudecând, în fond cauza, va condamna pe inculpați pentru săvârșirea

infracțiunii de tâlhărie, în forma reținută de dispozițiile art. 211 alin. (1)

și (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și c) C. pen. și, respectiv, de

tentativă, la această infracțiune.

Având în vedere natura infracțiunii,

gravitatea și pericolul social al acesteia se va aprecia că reeducarea

inculpaților nu se poate realiza decât prin privare de libertate.

Individualizarea pedepselor

se va reforma ținându-se seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

La cererea apelanților, se

va lua act de declarațiile acestora de retragere a apelurilor.

Se va menține starea de

arest a inculpaților și se va computa detenția, la zi.

Vor fi menținute celelalte

dispoziții ale sentinței.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal au declarat recursuri inculpații M.E. și D.C., criticând-o

pentru netemeinicie, constând în aplicarea unor pedepse prea mari, în raport de

împrejurările în care s-au comis faptele.

Recursurile sunt nefondate.

Analiza pedepselor aplicate

inculpaților în raport de faptele comise, criteriile de individualizare,

prevăzute de art. 72 C. pen. și de scopul pe care trebuie să-l îndeplinească

orice pedeapsă judiciară, conform art. 52 C. pen., arată că, în speță, s-a

făcut o judicioasă aplicare a legii, instanțele ținând seama de toate

elementele, cu relevanță, într-o corectă stabilire și aplicare a pedepsei.

Cuantumurile pedepselor

aplicate, contrar susținerilor recurenților, nu sunt mari, ci corespunzătoare

activității infracționale a acestora, îndreptate împotriva unei persoane în

vârstă, în neputință a se apăra. Ele corespund și persoanelor inculpaților,

care nu au fost la prima încălcare a legii penale, anterior, suferind și alte

condamnări iar inculpatul D.C., fiind și recidivist.

În raport cu cele arătate, Curtea

va trebui să privească recursurile declarate de M.E. și D.C., ca nefondate, și

să le respingă, ca atare, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., menținând, astfel, hotărârea atacată.

Se va deduce din pedepsele

aplicate, perioada reținerii și arestării preventive la zi, pentru ambii

inculpați.

Văzând și reglementarea

plății cheltuielilor judiciare către stat și a plății apărării din oficiu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de inculpații M.E. și D.C. împotriva deciziei penale nr. 524/

A din 24 iunie 2005 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și familie.

Deduce din pedepsele

aplicate, perioada reținerii și arestării preventive de la 21 ianuarie 2005 la

22 august 2005, pentru ambii inculpați.

Obligă recurenții inculpați

la plata sumei de câte 160 lei (1.600.000 lei) cu titlu de cheltuieli judiciare

către stat din care, suma de câte 40 lei (400.000 lei), reprezentând onorariul

apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 22 august 2005.