ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 735/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 479 din 4 septembrie 2003, Tribunalul Cluj a condamnat pe inculpatul M.M.S. la:

- câte un an închisoare, pentru săvârșirea a opt infracțiuni de corupție sexuală prevăzută de art. 202 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., art. 33 C. pen., în dauna părților vătămate G.M., C.V.C., T.I., R.M., R.P., G.M., G.I., T.S.B., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de corupție sexuală în formă continuată, prevăzută de art. 202 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

În temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002 modificată prin O.U. nr. 18/2003 s-a constatat că pedepsele aplicate inculpatului pentru infracțiunile de corupție sexuală prevăzută de art. 202 alin. (1) și (13) C. pen., sunt grațiate.

În temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., inculpatul A.M.M.S. a fost achitat de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii de corupție sexuală prevăzută de art. 202 alin. (1) C. pen., în dauna părții vătămate F.L.

Același inculpat a fost condamnat la 10 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și e) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de viol prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen., în dauna părții vătămate P.A.

S-au interzis inculpatului dreptului prevăzută de art. 64 C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., s-a prelungit măsura arestării preventive a inculpatului cu o durată de 30 zile începând cu data de 4 septembrie 2003 până la 3 octombrie 2003.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestului preventiv din 2 decembrie 2002 la zi.

În baza art. 14 și art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile reprezentând daune morale după cum urmează:

- 10.000.000 lei în favoarea părții civile G.I.;

- 10.000.000 lei în favoarea părții civile C.V.C.;

- 6.000.000 lei în favoarea părții civile T.I.;

- 15.000.000 lei în favoarea părții civile R.P.

- 10.000.000 lei în favoarea părții civile G.M..

S-a constatat că părțile vătămate G.M., R.M., P.A., T.S.B. și F.L. nu au formulat pretenții civile în cauză.

În temeiul art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 4.000.000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj din 19 decembrie 2002, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, pentru săvârșirea infracțiunii de corupție sexuală prevăzută de art. 2002 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și trimiterea în judecată a inculpatului A.M.M.S., pentru săvârșirea infracțiunilor de viol, prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen. și corupție sexuală prevăzută de art. 202 C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen.

S-a reținut în sarcina inculpatului că în vara anului 2001, prin amenințare și violență, l-a obligat pe partea vătămată P.A. în vârstă de 14 ani, să întrețină raport sexual oral.

De asemenea, s-a reținut că, în baza unei rezoluții infracționale unice, în perioada 1999 – 2002, a săvârșit acte cu caracter obscen în prezența sau asupra minorilor F.L., G.M., C.V.C., T.I., R.M., R.P., G.M.O., G.I.C., T.S.B.

Inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa.

În cauză s-au constituit părții civile, minorii G.I., C.V.C., G.M. cu câte 10 milioane lei daune morale, T.I. cu suma de 6 milioane lei și R.P. cu suma de 15 milioane lei.

Pe baza probelor administrate în cauză, instanța a reținut următoarele:

Inculpatul A.M.M.S., în vârstă de 54 de ani este divorțat de mai mulți ani și locuiește singur într-un apartament din Cluj-Napoca, str. Izlazului. Acesta a fost angajat la un magazin specializat în vânzarea unor animale de companie și creștea astfel de animale și la domiciliu, în timp ce lucra la magazin, inculpatul a cunoscut mai mulți tineri și copii.

Astfel, în cursul anului 1995, inculpatul l-a cunoscut pe partea vătămată F.L., iar în cursul anului 2000, pe martorul P.A. și pe partea vătămată G.M. Inițial inculpatul le-a solicitat martorului și părții vătămate G.M. să îi aducă săptămânal saci cu talaș pentru animale, în schimbul cărora aceștia primeau diverse sume de bani. După mai multe vizite, inculpatul a început să le facă avansuri cu caracter sexual, să îi pipăie în zona organelor sexuale și să le propună să facă baie împreună și să întrețină relații sexuale. Astfel, potrivit declarației părții vătămate F.L., în cursul anului 2000, în timp ce se afla în magazinul la care lucra inculpatul, acesta și-a scos penisul din pantaloni și i-a cerut să întrețină relații sexuale orale, însă partea vătămată nu a fost de acord.

De asemenea, în cursul lunii februarie 2002, în timp ce partea vătămată G.M. se afla în magazin, inculpatul i-a șoptit cuvinte cu caracter obscen și i-a propus să întrețină relații sexuale fiind însă refuzat. Declarațiile celor două părți vătămate sunt susținute și de declarațiile martorului P.A., la acea dată în vârstă de 18 ani, care a precizat că inculpatul i-a făcut astfel de propuneri de a întreține relații sexuale în repetate rânduri.

Părțile vătămate F.L. și G.M. nu au formulat pretenții civile în cauză.

În toamna anului 2001, martorul P.A., însoțit de partea vătămată F.L. și partea vătămată P.A., s-au deplasat la domiciliul inculpatului, întrucât martorul P.A. și partea vătămată F.L. s-au deplasat după mâncare la un magazin din apropiere, profitând de faptul că a rămas singur împreună cu partea vătămată P.A., în vârstă de 14 ani, inculpatul s-a apropiat de partea vătămată, l-a determinat să se dezbrace și a întreținut relații sexuale orale cu acesta. Partea vătămată a precizat că nu a fost de acord însă nu s-a putut apăra de inculpat. La scurt timp după consumarea actului sexual, martorul și partea vătămată F.L. s-au întors, sesizând că partea era în stare de puternică tulburare, iar după părăsirea locuinței partea vătămată le-a relatat celor doi că a fost obligat să întrețină raport sexual oral cu inculpatul.

În cauză a fost efectuată o evaluare psihologică a părții vătămate P.A. concluzionându-se, în ceea ce privește caracterul veridic al celor reclamante de victimă că acesta se susține prin faptul că este capabil să relateze actul sexual în mod coerent și logic, cu detalii realistice, descrierea fiind însoțită de expresii ale feței și reacții vegetative, roșeață, tremur, caracteristice unor evenimente neplăcute. Fiind un eveniment singular, petrecut cu mult timp în urmă, nu se evidențiază simptome de stres postraumatic.

Partea vătămată P.A. nu a formulat pretenții civile în cauză.

În cursul lunii noiembrie – decembrie 2001, partea vătămată C.V.C., împreună cu martorii M.A.C. și D.C.A. l-au cunoscut pe inculpat într-un parc din apropierea locuinței acestuia. După ce inculpatul i-a invitat la locuința sa pentru a vedea animalele pe care le creștea, iar partea vătămată și martorii au acceptat, în timp ce se aflau în locuință, inculpatul i-a pipăit pe partea vătămată C.V.C. și pe martorul D.C. în zona organelor genitale, aceștia părăsind imediat locuința.

Partea vătămată C.V.C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10 milioane lei.

În cursul anului 2001, partea vătămată T.I. s-a deplasat la domiciliul inculpatului, fiind vecin cu acesta. Este de menționat că partea vătămată fusese și anterior în locuința inculpatului însoțit de mama și de sora sa pentru a achiziționa pești. După ce a ajuns în locuința inculpatului, acesta i-a propus părții vătămate să doarmă împreună încă partea vătămată, speriat de propunerea inculpatului și profitând de absența acestuia din încăpere, a părăsit locuința relatându-i mamei sale cele întâmplate.

Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 6 milioane lei.

Părțile vătămate R.M. și R.P. l-au cunoscut pe inculpat la magazinul la care lucra, magazin la care părțile vătămate se deplasau pentru a achiziționa animale. Ulterior, părțile vătămate s-au deplasat împreună și la domiciliu inculpatului, iar cu prilejul uneia dintre vizite, inculpatul a exercitat acte cu caracter obscen asupra celor doi minori. Speriați de cele petrecute, cei doi minori au încetat să-l mai viziteze pe inculpat.

Partea vătămată R.M. nu s-a constituit parte civilă în cauză, iar partea vătămată R.P. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 15 milioane lei daune morale.

În cursul anului 2002, partea vătămată G.M.O. în vârstă de 17 ani suferind de epilepsie și retard psihic ușor, l-a cunoscut pe inculpat prin intermediul unei persoane al cărui nume nu și-l amintește. Partea vătămată a frecventat locuința inculpatului, iar cu prilejul unei vizite pe care a făcut-o în cursul lunii noiembrie 2002, inculpatul a exercitat acte cu caracter obscen asupra părții vătămate. De asemenea, în data de 2 decembrie 2002, partea vătămată se afla la domiciliul inculpatului, când acesta a fost căutat de organele de poliție pentru a fi audiat în prezenta cauză astfel că, atunci când a părăsit locuința inculpatului a fost condus la sediul poliției pentru a fi audiat.

Partea vătămată G.M.O. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10 milioane lei daune morale.

În cursul anilor 1996 – 1997, partea vătămată G.I.C. l-a cunoscut pe inculpat, frecventând locuința acestuia însoțit de martorul C.A. ori de D.H. Cu prilejul uneia din vizitele făcute de partea vătămată la domiciliul inculpatului, acesta i-a arătat părții vătămate mai multe reviste porno după care, a încercat să-l determine să întrețină raporturi sexuale orale. Partea vătămată a refuzat și, însoțit de martorul D.H. a părăsit locuința inculpatului pe care a încetat să o mai frecventeze.

Partea vătămată G.I.C. s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 10 milioane lei.

În cursul anului 1998, partea vătămată T.S.B. s-a deplasat la domiciliu inculpatului însoțit de martorii B.R., S.C. și S.C., în prezența și asupra părții vătămate minore, inculpatul a exercitat acte cu caracter obscen, astfel cum rezultă din declarația părții vătămate în cursul urmăririi penale. De asemenea, în cursul urmăririi penale partea vătămată a fost supusă unei evaluări psihologice concluzionându-se că partea vătămată suferă de tulburări ale percepției privind rolurile sexuale, dispoziție disforică, într-o versiune cu tendință de izolare, semne specifice persoanelor ce au suferit un abuz sexual.

Starea de fapt expusă rezultă din plângerile și declarațiile părților vătămate audiate în cauză, declarațiile martorilor, proces-verbal de cercetare la fața locului, rapoartele de examinare psihologică.

Inculpatul, audiat în cursul urmăririi penale și al judecății a precizat că nu recunoaște săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina sa, precizând că faptele reținute în cuprinsul actului de sesizare al instanței nu există, în consecință, inculpatul, prin apărătorii săi a solicitat achitarea sa de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 201 alin. (2) și (4) C. pen., și aplicarea unei pedepse orientate spre minimul prevăzut de lege, pedeapsă a cărei grațiere să fie constatată în baza Legii nr. 543/2002, în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 202 alin. (1) C. pen., în principal s-a solicitat achitarea fundamentată pe dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., cu excepția infracțiunii reținute ca fiind săvârșită în dauna părții vătămate F.L. unde s-a susținut că temeiul achitării îl constituie dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar s-a solicitat condamnarea la o pedeapsă orientată spre minimul prevăzut de lege, iar ulterior să se constate că aceasta este grațiată în baza Legii nr. 543/2002.

Instanța a reținut însă că ansamblul probelor administrate în cauză respectiv declarațiile părților vătămate, coroborate cu declarațiile martorilor audiați și rapoartele de evaluare psihologică infirmă susținerile făcute în apărare, în sensul că în cauză se impune o soluție de achitare fundamentată pe dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., sub aspectul infracțiunilor prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen. și art. 201 C. pen.

În cauză s-a solicitat de către inculpat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 201 alin. (2) și (4) C. pen., însă instanța a apreciat că pe baza probelor administrate în cauză și din interpretarea textelor legale în materie nu se impune o atare soluție. Astfel, sub aspectul laturii obiective infracțiunea de viol presupune înainte de toate, un act sexual de orice natură, practic fiind incluse orice manifestare care au ca scop satisfacerea apetitului sexual. Mai mult, actul sexual trebuie realizat prin constrângerea sau profitând de imposibilitatea victimei de a se apăra sau de a-și exprima voința, fiind încălcate astfel libertatea și inviolabilitatea sexuală a persoanei. Ori, raportat la vârsta părții vătămate la data consumării actului sexual, la experiența acesteia nu se poate considera că aceasta și-a exprimat în mod liber voința consimțind la practicarea unor acte sexuale.

De asemenea, instanța a pus în discuție eventualitatea schimbării încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de art. 202 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în nouă infracțiuni prevăzută de art. 202 alin. (1) C. pen., cu reținerea art. 33 C. pen., întrucât nu se poate discuta despre existența unei unice rezoluții infracționale în baza căreia inculpatul a acționat.

La individualizarea judiciară a pedepselor instanța a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, gradul de pericol social al infracțiunilor, dar și persoana inculpatului, apreciind că o pedeapsă de câte un an închisoare va fi de natură să asigure reeducarea inculpatului.

În temeiul art. 1 din Legea nr. 543/2002 modificată prin O.U.G. nr. 18/2003 instanța a constatat că pedepsele aplicate sunt grațiate.

În ceea ce privește infracțiunea reținută ca fiind săvârșită în dauna părții vătămate F.L., instanța a reținut că partea vătămată era majoră la data săvârșirii faptei, lipsind astfel din elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 202 C. pen., și anume latura obiectivă, întrucât infracțiunea se realizează, sub aceste aspecte, prin săvârșirea unor acte cu caracter obscen asupra sau în prezența unui minor, în consecință, instanța a apreciat că în cauză se impune achitarea inculpatului de sub învinuirea săvârșirii infracțiunii în dauna părții F.L., soluție fundamentată pe dispozițiile art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.

La individualizarea judiciară a pedepsei, raportat la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea săvârșită, de la 10 la 20 de ani, la gravitatea infracțiunii săvârșite, precum și la persoana inculpatului instanța s-a orientat spre limita minimă prevăzută de lege, apreciind că o pedeapsă de 10 ani închisoare cu executare în regim de detenție și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) și e) C. pen., va fi de natură să asigure reeducarea inculpatului.

În ceea ce privește soluționarea laturii civile a cauzei, instanța a reținut că s-au constituit părți civile în cauză părțile vătămate G.I., C.V.C., T.I., R.P. și G.M. Având în vedere că prin faptele inculpatului părțile vătămate au suferit un prejudiciu susceptibil de a fi reparat sub forma acordării daunelor morale, instanța a admis cererea formulată și l-a obligat pe inculpat la plata daunelor morale în sumă de 10 milioane lei în favoarea părților civile G.I., C.V.C., G.M., 15 milioane lei în favoarea părții civile R.P. și 6 milioane lei în favoarea părții civile T.I.

Împotriva hotărârii instanței de fond a formulat apel inculpatul solicitând desființarea sentinței penale atacate ca fiind nelegală și netemeinică, cerând schimbarea calificării juridice din infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen., în infracțiunea de perversiuni sexuale prevăzută de art. 201 alin. (2) și (4) C. pen. Apoi a solicitat achitarea în principal, iar în subsidiar, aplicarea unei pedepse orientate spre minimul și apoi constatarea grațierii acesteia.

Curtea de Apel Cluj prin decizia penală nr. 245 din 23 octombrie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A.M.M.S. deținut în Penitenciarul Gherla, împotriva sentinței penale nr. 479 din 4 septembrie 2003 a Tribunalului Cluj.

S-a menținut starea de arest și a prelungit-o cu 30 zile.

S-a dedus timpul arestării preventive de la 2 decembrie 2002 la zi.

Inculpatul nemulțumit și de această hotărâre, în termenul legal a declarat recursul de față și prin care a reluat toate motivele invocate în apel.

Recursul este nefondat.

Examinându-se probatoriul administrat de la urmărirea penală, precum și cel din timpul anchetei judecătorești, Curtea reține că a fost evaluat corect, iar situația de fapt corespunde activității infracționale efectiv desfășurată de făptuitor pe parcursul mai multor ani de zile.

Astfel instanța de fond a ajuns să constate că, trimiterea în judecată a inculpatului numai pentru infracțiunea comisă în dauna părții vătămate F.L., s-a făcut eronat, motiv pentru care a și fost achitat în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., lipsind unul din elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 202 C. pen.

În consecință, despre această infracțiune nu se mai poate discuta și nici nu există temeiuri nici în fapt și nici în drept, pentru a se putea primi restul apărărilor recurentului cu privire la celelalte opt părți vătămate, copii minori.

Cum, faptele abominabile săvârșite față de cei opt minori, în parte și indirect recunoscute și de inculpat și care încă de prin anii 1995 – 1996 era cunoscut cu un comportament sexual deviat, în sensul săvârșirii de perversiuni sexuale asupra minorilor, cererile de achitare și de schimbarea încadrării juridice formulată de către recurent, urmează a fi înlăturate ca lipsite de orice temei.

Rapoartele de evaluare psihologică făcute asupra făptuitorului sunt alte probe ce nu pot fi omise și prin coroborarea acestora cu declarațiile părților vătămate și ale martorilor audiați, conduc la aceeași concluzie și anume, de înlăturare a apărărilor inculpatului, nesusținute fiind de probe, iar vinovăția penală a acestuia a fost stabilită fără dubii pentru infracțiunile reținute.

Pentru aceleași considerente și motivul formulat în subsidiar și care vizează reducerea pedepselor, urmează a fi respins ca nefondat.

Sancțiunea penală finală și pe care o are de executat (după aplicarea Legii de grațierii nr. 543/2002, cu modificarea adusă prin O.U. nr. 18/2003) de 10 ani închisoare, nu poate fi apreciată ca excesivă, față de cele analizate, precum și în raport de pericolul social sporit ce-l reprezintă făptuitorul.

În consecință, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) recursul inculpatului va fi respins ca nefondat.

Se vor aplica și prevederile art. 381 și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A.M.M.S. împotriva deciziei penale nr. 245 din 23 octombrie  2003 a Curții de Apel Cluj.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 2 decembrie 2002 la 6 februarie 2004.

Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6 februarie 2004.