ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2800/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința penală nr. 757 din 8 august 2002, a condamnat pe inculpatul G.A., la:

a) 6 ani închisoare, pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b) și b

1

) și alin. (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 și art. 76 C. pen.;

b) 11 luni închisoare, pentru infracțiunea de corupție sexuală, prevăzută de art. 202 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 74 și art. 76 C. pen.;

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., cele două pedepse au fost contopite în cea mai grea, inculpatul urmând să execute 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen.

Inculpatul a fost menținut în stare de arest, iar din durata pedepsei i s-a dedus detenția preventivă, de la 15 august 2001, până la zi.

De asemenea, inculpatul a fost obligat la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut, în esență, că, în perioada 1997 – 2001, inculpatul a avut raporturi sexuale cu minora A.B.G., față de care a săvârșit acte cu caracter obscen.

Parchetul de pe lângă aceeași instanță și inculpatul au declarat apel.

Parchetul a criticat sentința, susținând că activitatea infracțională a inculpatului, constituie numai infracțiunea de viol în formă continuată și că pedeapsa aplicată nu corespunde gradului, accentuat, de pericol social al faptelor și al făptuitorului.

La rândul său, inculpatul a susținut că în mod greșit a fost condamnat, pentru infracțiunea de viol, pe care nu a săvârșit-o.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 795/ A din 5 decembrie 2002, a admis apelul parchetului, a desființat în parte hotărârea atacată și rejudecând cauza:

a) a descontopit pedeapsa aplicată;

b) a condamnat pe inculpat, pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b) și b

1

) și alin. (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., prin înlăturarea art. 74 și art. 76 C. pen., la 10 ani închisoare;

c) în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpat pentru infracțiunea de corupție sexuală, prevăzută de art. 202 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

d) a înlăturat aplicarea art. 33, art. 34 și art. 35 C. pen.;

e) a menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

Prin aceeași decizie, instanța de apel a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, căruia i-a dedus, în continuare, detenția preventivă și pe care l-a obligat la 800.000 lei cheltuieli judiciare statului.

Curtea de apel a motivat că, față de modalitatea în care a comis faptele, atitudinea subiectivă a făptuitorului și scopul urmărit de acesta, activitatea sa infracțională constituie numai infracțiunea de viol în formă continuată.

Instanța de apel a mai argumentat că actele cu caracter obscen, săvârșite în încercarea de a avea raport sexual cu victima, nu constituie o infracțiunea autonomă, de corupție sexuală, ci acte pregătitoare ale infracțiunii de viol.

Parchetul de pe lângă aceeași instanță de apel și inculpatul au declarat recurs.

Parchetul a susținut că:

a) faptele săvârșite de inculpat se încadrează în art. 201 alin. (2) și (4) C. pen.;

b) în mod greșit, inculpatul a fost achitat pentru infracțiunea de corupție sexuală, prevăzută de art. 202 alin. (2) C. pen.;

c) pedeapsa aplicată inculpatului nu corespunde gravității faptelor săvârșite de acesta.

La rândul său, inculpatul a susținut că:

a) încadrarea juridică a faptelor ce i se impută este în art. 201 alin. (2) C. pen., în redactarea anterioară O.U.G. nr. 89/2001;

b) faptele de corupție sexuală, pentru care este judecat, se încadrează în art. 202 alin. (2) C. pen.;

c) pedeapsa aplicată este excesiv de severă.

Recursul parchetului este întemeiat.

Și prima și a doua instanță au reținut corect situația de fapt.

În adevăr, la 24 august 1997, inculpatul s-a căsătorit cu L.E.G., mama minorei A.B.G.

La 31 iulie 1998, inculpatul a adoptat minora.

La 29 iunie 2001, martora E.V., aflată în vizită la părinții minorei, a observat că aceasta din urmă mângâie sexul tatălui adoptiv, situație pe care a semnalat-o mamei copilului.

La rândul ei, mama minorei a observat că aceasta mângâie sexul minorului M.N.

Întrebată de ce face asta, minora i-a mărturisit mamei că așa a fost învățată de inculpat, care i-a arătat cum să-i mângâie penisul și să-l ia în gură.

Speriată, L.E.G., mama minorei, a dus-o la Spitalul „Gr. Alexandrescu”, apoi la Centrul de consiliere pentru copii și familie al Organizației „Salvați copiii”, unde psihologii D.Ș. și L.M. au constatat că A.B.G. a fost agresată sexual.

Expertizele medico-legale (două) au stabilit că, în adevăr, minora a fost victima unui abuz sexual.

Ascultată, în prezența mamei sale, minora a declarat, procurorului și instanței că, în adevăr, tatăl ei, inculpatul în cauză, a agresat-o sexual, în mod repetat.

L.E.G., mama copilului, confirmă că minora se comporta nefiresc cu tatăl ei și că i-a relatat cum inculpatul a agresat-o sexual.

S.I. și M.I., bunicii minorei, au declarat că au observat și ei că inculpatul are o comportare nefirească față de fiica sa adoptivă.

Martora E.V. confirmă că, în prezența ei, minora mângâia sexul inculpatului, situație pe care a semnalat-o mamei copilului.

În raport de O.G. nr. 89 din 21 iunie 2001, faptele inculpatului se încadrează în art. 201 alin. (2) și (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., texte de lege în baza cărora va fi condamnat, pentru infracțiunea de perversiune sexuală, prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b) și b

1

) și alin. (3), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și din infracțiunea de corupție sexuală, prevăzută de art. 202 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) din același cod.

Pentru aceleași motive, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul inculpatului va fi respins, ca nefondat, conform dispozitivului deciziei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, împotriva deciziei nr. 795/ A din 5 decembrie 2002, a Curții de Apel București, secția I penală, privind pe inculpatul G.A.

Casează decizia atacată și sentința penală nr. 757 din 8 august 2002, a Tribunalului București, secția a II-a penală, cu privire la încadrarea juridică a faptelor.

In baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptelor din infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. b) și b

1

) și alin. (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și infracțiunea de corupție sexuală, prevăzută de art. 202 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în infracțiunea de perversiune sexuală, prevăzută de art. 201 alin. (2) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., texte de lege în baza cărora condamnă pe inculpatul G.A. la pedeapsa de 8 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.A. împotriva deciziei sus-menționate.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și al arestării preventive de la 15 august 2001, la 11 iunie 2003.

Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 iunie 2003.