ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2024/2007

Asupra recursului de

față:

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin rechizitoriul nr. 3178/P/2006

Parchetul de pe lângă Tribunalul București a dispus trimiterea în

judecată în stare de arest pentru inculpatul minor B.M.G. pentru

săvârșirea infracțiunii de;

- tâlhărie

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. c) și alin. (2

1

)

lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen.:

- furt calificat în

formă continuată prevăzut de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin.

(1) lit. e), cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 99 C. pen., ambele cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

Tribunalul București, secția

I penală, prin sentința penală nr. 884 din 12 iulie 2006, a

dispus în baza art. 10 alin. (1) lit. d) C. pen., coroborat cu art. 104 C. pen.,

și a luat față de inculpat măsura educativă a

internării într-un centru de reeducare până la împlinirea vârstei de

18 ani pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie și a

unei infracțiuni de furt calificat.

Potrivit art. 350 alin. (1)

și (3) lit. d) C. proc. pen., a revocat măsura arestării

preventive a inculpatului și a dispus, de îndată punerea în

libertate, dacă nu este arestat în altă cauză.

S-a constatat totodată

că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv la 7 iunie

2006 până la punerea efectivă în libertate.

Potrivit art. 490 C. proc.

pen., a dispus punerea sa în libertate.

A mai constatat prejudiciile

cauzate părților vătămate P.A. și B.M.A. acoperite

integral prin restituire.

Potrivit art. 17 C. proc.

pen., coroborat cu art. 14 și 346 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat

în solidar cu partea responsabilă civilmente Z.V. la plata sumei de 700

RON către partea vătămată S.L.C.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța de fond a reținut că, în 29

mai 2006, în jurul orei 12,00, în timp ce se afla pe bulevardul Dacia,

inculpatul împreună cu o persoană neidentificată, a deposedat-o

prin amenințare pe partea vătămată S.L.C. de un telefon

mobil marca Samsung x 100.

La data de 6 iunie 2006, în

jurul orelor18,00, în timp ce se afla pe strada Icoanei, sector 2

București, inculpatul în baza aceleași rezoluții

infracționale a sustras părții vătămate P.A. (în

vârsta de 13 ani) un telefon mobil marca Siemens A 65 și părții

vătămate B.M.A. (în vârstă de 12 ani) un telefon Sony Ericsson K

300.

Împotriva sentinței

pronunțate de instanța de fond au formulat apel Parchetul de pe

lângă Tribunalul București și inculpatul.

Prin apelul formulat,

parchetul a criticat soluția instanței de fond pentru greșita

aplicare a măsurii educative a internării într-un centru de

reeducare, având în vedere antecedentele personale.

S-a invocat și lipsa

rolului activ al instanței având în vedere neaudierea martorului în

cauză, motiv nesusținut în fața instanței solicitându-se

casarea hotărârii atacate și condamnarea inculpatului la o

pedeapsă cu închisoare în regim de detenție.

Inculpatul prin

apărător a solicitat admiterea apelului inculpatului în sensul

menținerii soluției instanței de fond.

Curtea de Apel

București, secția II-a penală și pentru cauze cu minori

și de familie, prin decizia penală nr. 849/ A din 30 noiembrie 2006,

a admis apelul parchetului, a casat sentința penală atacată

și rejudecând în fond, în baza art. 83 C. pen., a revocat suspendarea

condiționată a executării pedepsei de 6 luni închisoare aplicată

acestuia prin sentința penală nr. 814 din 7 iulie 2006 a

Judecătoriei Sector 2 București, precum și a pedepsei de 3 ani

închisoare aplicată aceluiași inculpat prin sentința penală

nr. 254 din 2 martie 2006 de Tribunalul București, secția a II-a penală.

S-a constatat că

faptele sunt concurente și conform art. 33 – art. 34 C. pen., a dispus executarea

în regim de detenție a pedepsei de 3 ani închisoare, înlăturându-se

măsura internării.

În baza art. 211 alin. (2) lit.

c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) și a art. 99 și următoarele C. pen., l-a condamnat pe

același inculpat la 2 ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a) – art.

34 lit. b) C. pen., inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani și

6 luni închisoare făcându-se aplicarea art. 71 – art. 64 lit. a) și b)

C. pen.

Potrivit art. 83 C. pen.,

inculpatul având de executat pedeapsa rezultantă revocată de 3 ani

închisoare alături de pedepsele aplicate în prezenta cauză, în final

având de executat 6 ani și 6 luni închisoare.

Împotriva acestei

hotărâri Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a formulat

recurs invocându-se dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 10

teza a III-a C. proc. pen., motivat de faptul că instanța nu s-a

pronunțat asupra unor cereri  esențiale pentru părți, de

natură să garanteze drepturile lor și să influențeze

soluția procesului penal, în speță în sensul

nepronunțării instanței asupra apelului inculpatului.

Inculpatul, prin recursul

declarat, a solicitat casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre

rejudecare în vederea pronunțării instanței și asupra

apelului său.

Recursurile Parchetului de

pe lângă Curtea de Apel București și al inculpatului sunt

fondate pentru considerentele ce se vor detalia.

Potrivit dispozițiilor art.

6 C. proc. pen., în cursul procesului penal organele judiciare sunt obligate

să asigure părților deplina exercitare a drepturilor procesuale

în condițiile prevăzute de lege.

Art. 289 C. proc. pen.,

prevede că, judecata cauzei se face în fața instanței

constituită potrivit legii și se desfășoară în

ședință oral, nemijlocit și în contradictoriu.

Raportând cauzei aceste

dispoziții, se reține că, instanța de control judiciar a

fost sesizată cu soluționarea apelului parchetului dar și cel al

inculpatului.

Or, instanța de apel nu

a făcut referire nici în minuta dar nici în dispozitivul deciziei

pronunțate, între care, potrivit dispozițiilor art. 309 alin. (1)

teza 1 C. proc. pen., trebuie să existe concordanță.

De altfel, în motivarea

deciziei apare o mențiune privind apelul inculpatului, arătându-se

că este nefondat și urmează a fi respins mențiune care nu

acoperă nelegalitatea arătată.

Practica judiciară de

altfel, a apreciat că o hotărâre judecătorească prin care

nu a fost soluționată calea de atac (apelul) promovată de o

parte este lovită de nulitate absolută iar vătămarea

produsă nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârii

și trimiterea cauzei spre rejudecare.

De altfel, într-o astfel de

situație, instanța de recurs nu poate soluționa apelul, ceea ce ar

conduce la lipsirea părții respective de un grad de jurisdicție.

Astfel, se reține

că instanța de control judiciar nu s-a pronunțat pe apelul

inculpatului motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., recursurile vor fi admise și se va proceda corespunzător

dispozitivului deciziei.

Cu ocazia rejudecării

cauzei, instanța de apel va verifica și celelalte motive de

nelegalitate sau netemeinicie susținute de recurent.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București și de inculpatul

B.M.G. împotriva deciziei penale nr. 849/ A din 30 noiembrie 2006 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu

minori și de familie.

Casează decizia

sus-menționată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de

Apel București.

Constată că inculpatul

este arestat în altă cauză.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 17 aprilie 2007.