ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1123/2003

Deliberând asupra recursului penal

de față, constată:

Prin sentința penală nr. 1041 din 11

noiembrie 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, s-a

respins ca neîntemeiată cererea formulată de condamnatul P.T. privind

întreruperea executării pedepsei de 12 ani închisoare aplicată prin sentința

penală nr. 89 din 29 noiembrie 1996 a Tribunalului Teleorman.

S-a reținut că întrucât boala de

care suferă condamnatul nu îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa nu

sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru admiterea cererii.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 808/ A din 6 decembrie 2002, a respins ca

nefondat apelul condamnatului reținând că hotărârea primei instanțe este legală

și temeinică.

Condamnatul a declarat recurs în

motivarea căruia a arătat că suferă de pareză stângă, cardiopatie ischemică

dureroasă, hipotensiune arterială și oligofrenie, astfel încât, nu poate

continua executarea pedepsei.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 455 raportat la art.

453 lit. a) C. proc. pen., în care își găsește temeiul cererea formulată de

condamnat, executarea pedepsei poate fi întreruptă când se constată pe baza

unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în

imposibilitate de a executa pedeapsa.

În

speță, expertiza medico-legală a concluzionat că cel condamnat prezintă

diagnosticul hemipareză stângă, retard mintal (debilitate grad I) și angiom

plan, congenital, hemifață dreaptă, boli pentru care asistența medicală poate

fi asigurată în cadrul rețelei sanitare a Direcției Generale a Penitenciarelor.

Așa fiind, nu sunt întrunite

condițiile legale pentru întreruperea executării pedepsei, iar soluția primei

instanțe menținută de instanța de apel este legală și temeinică.

În consecință, recursul va fi

respins ca nefondat conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., condamnatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul P.T. împotriva deciziei penale nr. 808/ A din 6

decembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe recurent la plata sumei de

650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată, în ședință publică, azi

5 martie 2003.