ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4080/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La 3 aprilie 2002 G.M. a contestat

în fața Tribunalului București decizia nr. 2316 din 13 martie 2002 emisă de

Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București prin care

s-a respins notificarea acesteia care viza despăgubirea pentru terenul situat

în comuna Belciugatele, județul Călărași aflat în administrarea Fermei

Didactice Belciugatele.

A susținut contestatoarea că au fost

încălcate dispozițiile art. 23 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, nefiind

invitată pentru a-și susține cererea și în mod greșit i s-a respins notificarea

cu motivarea că terenul ar intra sub incidența Legii fondului funciar.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat

excepția lipsei calității procesual active a petentei, care nu ar avea

calitatea de „persoană îndreptățită” în sensul art. 3 și art. 4 din Legea nr.

10/2001; de asemeni, a invocat lipsa calității sale procesual pasive, terenul

aparținând domeniului public al statului și aflat numai în administrarea sa; a

invocat de asemeni inadmisibilitatea acțiunii.

Totodată, conform art. 64 și art. 65

C. proc. civ., a formulat cerere de arătare a titularului dreptului, solicitând

judecarea în contradictoriu cu Ministerul Finanțelor Publice, ca reprezentant

al statului, cu Ministerul Educației și Cercetării, Agenția Domeniilor Statului

și Guvernul României.

Prin sentința civilă nr. 1675 din 18

noiembrie 2002, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a respins primele

două excepții, și a admis-o pe ultima, respingând acțiunea ca inadmisibilă, cu

motivarea că sunt aplicabile dispozițiile art. 8 din Legea nr. 10/2001 și ale

art. 7 lit. b) din Normele metodologice față de natura agricolă a terenului

pretins.

Această sentință a fost anulată în

parte prin decizia civilă nr. 202 din 4 aprilie 2003 a Curții de Apel

București, secția a III-a civilă, care admițând apelul reclamantei a respins

excepția inadmisibilității contestației, pe care a respins-o însă pe fond.

În motivarea acestei decizii,

instanța de apel a reținut că terenul „baltă cu stuf” intră sub incidența Legii

fondului funciar, fiind exceptat conform art. 8 din Legea nr. 10/2001 de la

măsurile reparatorii consacrate prin această lege specială.

Împotriva acestei decizii în termen

legal a declarat recurs reclamanta, care a invocat motivele de casare prevăzute

de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

S-a susținut în dezvoltarea

motivelor de recurs că instanța a aplicat greșit legea, cu încălcarea

dispozițiilor art. 2 și art. 3 din Legea nr. 10/2001 și cu ignorarea faptului

că deși a formulat cerere și potrivit Legii nr. 18/1991 terenul nu a putut fi

retrocedat, „având o situație juridică aparte”. Susține că acesta este și

motivul pentru care a solicitat despăgubiri în cuantum de 500 milioane lei.

Recursul nu este fondat, urmând a fi

respins, pentru următoarele considerente.

Prin decizia nr. 2316 din 13 martie

2002 Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București a

respins notificarea adresată de G.M., constatând că terenul pentru care se

solicită despăgubiri intră sub incidența art. 8 din Legea nr. 10/2001, potrivit

cu care terenuri de natura celui solicitat nu intră sub incidența acestei legi,

fiind teren agricol.

Această soluție a fost supusă

controlului judecătoresc al Tribunalului București și al Curții de Apel

București care, cu argumente solide și corecte au motivat de ce plângerea

formulată de petenta G.M. nu este fondată.

Curtea constată că ambele instanțe

au pronunțat hotărâri legale și temeinice.

După 1989, în România s-au adoptat o

serie de legi reparatorii pentru înlăturarea efectelor negative ale aplicării

unor acte normative emise în perioada 1945-1989. Prima dintre acestea,

referitoare la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor

agricole a fost Legea nr. 18/1991.

Reclamanta însăși a arătat că s-a

adresat organelor însărcinate cu aplicarea Legii fondului funciar, dar nu a

depus nici o dovadă a modului de soluționare a eventualei sale cereri.

Cum Legea nr. 10/2001 privind

regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie –

22 decembrie 1989 este o lege cu caracter reparator generală, urmează a observa

că legiuitorul a dorit să excludă din domeniul de aplicare al acestei legi

terenurile al căror regim juridic este reglementat prin Legea fondului funciar

nr. 18/1991 republicată și prin Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea

dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere

(solicitate potrivit Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr.

169/1997. Este ceea ce prevede în mod expres art. 8 alin. (1) din Legea nr.

10/2001.

Cum în cauză obiectul cererii de

restituire îl constituie tocmai un teren agricol de natura celor enumerate în

art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, apare cu evidență că soluțiile instanțelor

care s-au pronunțat în cauză sunt legale și temeinice, urmând a fi menținute.

Pentru aceste considerente, recursul

va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de contestatoarea

G.M. împotriva deciziei civile nr. 202 din 4 aprilie 2003 a Curții de Apel

București, secția a III-a civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 mai 2004.