ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1871/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 472 din 16

mai 2002, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, s-au dispus

următoarele:

În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr.

143/2000, cu aplicarea art. 74 și art. 76 lit. a) C. pen., a fost condamnat

inculpatul U.S.G. la 5 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.,

precum și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a dedus prevenția de la 1 octombrie 2001 la zi.

În baza art. 4 din Legea nr. 143/2000,

a fost condamnat inculpatul S.A., la 2 ani închisoare.

În baza art. 86

1

și art. 86

2

C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe un

termen de încercare de 4 ani și s-au pus în vedere inculpatului dispozițiile art.

86

3

C. pen.

În baza art. 86

3

alin.

(3) C. pen., a fost obligat inculpatul să desfășoare o activitate sau să urmeze

un curs de calificare profesională.

S-a atras atenția inculpatului

asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000,

s-a confiscat de la inculpatul U.S.G. suma de 100.000 lei și s-a luat act că

doza de heroină a fost consumată în procesul de laborator.

Au fost obligați inculpații la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

fond a reținut în fapt următoarea situație:

La data de 1 octombrie 2001 S.V. și

inculpatul S.A. s-au întâlnit pentru a-și cumpăra o doză de heroină, pe care

intenționau să o consume împreună. În acest scop, cei doi s-au deplasat pe str.

Sebastian, iar inculpatul S.A. a intrat în curtea imobilului, unde l-a

contactat pe inculpatul U.S.G., căruia i-a solicitat o doză de heroină, achitându-i

suma de 100.000 lei.

În acest timp, S.V. l-a așteptat pe

inculpatul S.A. în fața imobilului din str. Sebastian.

După ce s-a întors inculpatul S.A.,

cu doza de heroină cumpărată, cei doi s-au îndreptat spre Piața Rahova, fiind

însă opriți de către organele de poliție, iar în urma unei percheziții

corporale, în buzunarul de la treningul ce-l purta inculpatul S.A., s-a găsit o

punguță ce conținea o substanță purvelurentă de culoare bej.

În urma analizelor de laborator, s-a

constatat că această substanță este heroină.

Situația de fapt, astfel cum a fost

prezentată și vinovăția inculpaților au fost stabilite de instanța de fond, pe

baza mijloacelor de probă administrate în cauză.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpatul U.S.G.

Parchetul critică sentința instanței

de fond, pentru netemeinicie față de greșita aplicare a dispozițiilor art. 72 C.

pen., atât cu privire la cuantumurile pedepselor aplicate, prea mici în raport

de gravitatea faptei și de persoana inculpaților, cât și cu privire la

modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatului S.A.

Mai arată parchetul că instanța de

fond în mod greșit a reținut aplicarea dispozițiilor art. 74 și art. 76 lit. a)

C. pen., în favoarea inculpatului U.S.G., omițând a face referire la

dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., inculpatul aflându-se în starea de

recidivă postexecutorie, astfel că s-a solicitat aplicarea unei pedepse cu un

cuantum sporit, pentru acest inculpat.

Se arată că un alt motiv de

desființare al hotărârii instanței de fond îl constituie nerespectarea

dispozițiilor art. 88 C. pen., cu privire la deducerea reținerii de la 1

octombrie la 2 octombrie 2001, pentru inculpatul S.A.

Apărătorul apelantului-inculpat U.S.G.,

solicită desființarea sentinței și pe fond pronunțarea unei hotărâri de

achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. c) C. proc.

pen., din probele existente la dosar nerezultând vinovăția inculpatului.

În subsidiar, s-a solicitat

redozarea pedepsei aplicate, în sensul orientării acesteia spre minimul

prevăzut de lege.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 594 din 2 octombrie 2002, a admis apelul

declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București, împotriva sentinței

penale nr. 472 din 16 mai 2002 a Tribunalului București, secția a II-a penală,

pe care o desființează în parte și rejudecând:

Înlătură prevederile art. 74 și art.

76 lit. a) C. pen., privind pedeapsa aplicată inculpatului U.S.G.

Majorează pedeapsa aplicată

inculpatului de la 5 ani închisoare la 10 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000 cu aplicarea art.

37 lit. b) C. pen.

Face aplicarea art. 71 și art. 64 C.

pen.

Deduce prevenția inculpatului de la

1 octombrie 2001 la zi.

Înlătură art. 86

1

, art.

86

2

și art. 86

3

C. pen., privind pe inculpatul S.A.

Face aplicarea art. 71 și art. 64 C.

pen., pentru același inculpat.

În baza art. 88 C. pen., deduce

reținerea inculpatului S.A. de la 1 octombrie la 2 octombrie 2001.

Menține celelalte dispoziții ale

sentinței penale apelate.

Respinge ca nefondat apelul declarat

de inculpatul U.S.G.

Nemulțumiți și de această hotărâre,

în termenul legal, inculpații S.A. și U.S.G. au declarat recurs și prin care au

solicitat fie menținerea sentinței penale în special primul recurent, fie

reducerea pedepsei aplicate, cel de al doilea inculpat.

Recursurile sunt nefondate.

Verificându-se actele și probele

administrate, în raport de criticile formulate precum și din oficiu, se reține

că atât situația de fapt și vinovăția inculpaților sunt în deplină concordanță

cu acestea.

Încadrarea juridică de asemenea este

cea legală, așa încât nici sub acest aspect nu se impun modificări.

În raport de împrejurările concrete

în care s-a comis fapta, de urmările deosebit de grave în special a faptei

săvârșită de inculpatul U.S.G., precum și datele ce caracterizează persoana

acestuia, recidivist post-condamnatoriu, se apreciază că pe deplin justificat

au fost înlăturate circumstanțele atenuante acordate fără temei de către

instanța de fond, pentru recurentul U.S.G. ca de altfel și modalitatea de

executare dispusă de aceeași instanță, pentru recurentul S.A.

Cu privire la cuantumul pedepselor

stabilite de instanța de apel, pentru cei doi inculpați și care se observă că,

se află în apropierea limitei minime prevăzută de textul de încadrare a

faptelor fiecăruia, Curtea reține că sancțiunile penale s-au stabilit, cu

respectarea cerințelor art. 72 C. pen. și sub aspectul modalității de executare

dispusă, așa încât vor fi menținute.

În consecință, recursurile declarate

vor fi respinse, ca nefondate, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., după ce verificându-se și din oficiu, nu au fost găsite și alte

motive și care ar fi susceptibile de a fi examinate ca atare și în favoarea

recurenților.

Se vor aplica și dispozițiile art. 381

și art. 192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații S.A. și U.S.G., împotriva deciziei penale nr. 594 din 2

octombrie 2002 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedepsele aplicate,

timpul reținerii de la 1 octombrie 2001 la 2 octombrie 2001, pentru inculpatul S.A.

și timpul reținerii și al arestării preventive de la 1 octombrie 2001 la 11

aprilie 2003, pentru inculpatul U.S.G.

Obligă pe recurentul inculpat S.A.

la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe

inculpatul U.S.G. la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către

stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat, pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 aprilie 2003.