ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3373/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 25 iulie 2003 contestatorul S.I. a chemat în judecată pârâta SC C.R.D. SA și a solicitat anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă nr. 173 emisă la data de 13 iunie 2003 în temeiul art. 65 alin. (1) C. muncii, reintegrarea în postul deținut anterior, precum și plata drepturilor bănești până la efectiva încadrare.

Tribunalul Maramureș, prin sentința civilă nr. 741 din 23 septembrie 2003 a admis contestația, a anulat decizia de desfacere a contractului de muncă, a dispus reintegrarea în postul deținut anterior și a obligat intimata la plata tuturor drepturilor bănești până la reîncadrare. Aceasta a fost obligată și la 4.000.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea contestatorului.

Instanța a reținut că unitatea intimată nu a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 65 alin. (1) C. muncii, temeiul de drept al deciziei nr. 173/20033 de desfacere a contractului de muncă. Apărarea privind vânzarea rețelei CATV din Băiuț nefiind de natură a susține că aceasta ar fi avut dificultăți economice. Mai mult, la data emiterii deciziei atacate în statul de funcții avea un post vacant, identic cu cel ocupat de contestator, dar care nu i-a fost oferit, cu motivarea că acesta nu ar fi putut face naveta la Baia Mare. Nici prevederile art. 73 alin. (1) și art. 74 alin. (1) lit. a) și b) nu au fost respectate de angajator.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata SC C.R.D. SA, a solicitat modificarea hotărârii atacate și respingerea contestației.

În motivarea recursului se arată că în contextul art. 169 alin. (3) C. muncii a considerat că obligația față de contestator aparținea cumpărătorului rețelei CATV Băiuț, localitate unde aceasta și domiciliază, postul din Baia Mare fiind la o distanță prea mare (50 km) pentru a putea fi oferit. În plus planul de repartizare presupunea eficientizarea activității societății și s-a concretizat prin vânzarea rețelei Băiuț, astfel fiind respectate prevederile art. 65 alin. (1) C. muncii.

Prin încheierea din 26 februarie 2004 această instanță, în aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 58/2003, a admis în principiu recursul, fixând termen în ședință publică pentru dezbateri.

Recursul se privește ca nefondat pentru considerentele ce urmează.

Recurenta SC C.R.D. SA prin decizia nr. 173 din 13 iunie 2003, comunicată la 30 iunie 2003 a desfăcut contractul de muncă al contestatorului S.I. în temeiul art. 66 alin. (1) C. muncii.

În decizie se specifică numai persoana responsabilă cu aducerea acesteia la îndeplinire, precizând că va fi comunicată salariatului și termenul în care poate fi contestată și la ce instanță.

Potrivit art. 73 alin. (1) C. muncii persoanele concediate în temeiul art. 65 beneficiază de dreptul la un preaviz ce nu poate fi mai mic de 15 zile lucrătoare.

Această obligație nu a fost respectată de angajator, situație de altfel recunoscută prin întâmpinare.

În conformitate cu prevederile art. 74 alin. (1) C. muncii, decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu: a) motivele care determină concedierea; b) durata preavizului; c) criteriile de stabilire a ordinii de prioritate; d) lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condițiile art. 64.

Unitatea recurentă, prin decizia nr. 173/2003 atacată nu a respectat nici una dintre obligațiile legale arătate, astfel cum se poate observa din conținutul deciziei citate.

Art. 65 alin. (1) C. muncii se referă la concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului și prevede că această concediere, poate fi determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat ca urmare a dificultăților economice, a transformărilor tehnologice sau a reorganizării activității, iar alin. (2) stabilește că desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.

Nici aceste condiții nu au fost îndeplinite în cauza supusă judecății. Vânzarea rețelei din Băiuț, nu poate fi de natură a susține îndeplinirea vreuneia dintre condițiile prevăzute de lege, cu atât mai mult cu cât contestatorului nu i s-a oferit postul vacant, identic cu cel ocupat de acesta, astfel cum rezultă din statul de funcții. Motivarea privind protejarea salariatului raportat la distanța mare de efectuare a navetei nu poate fi primită. Aceasta putea constituit un eventual motiv de refuz al postului și nu un motiv pentru neoferirea lui.

Nici prevederile art. 169 C. muncii invocate de recurentă în motivele de recurs, nu susțin temeinicia și legalitatea deciziei atacate. Potrivit alin. (1) al textului de lege citat, salariații beneficiază de protecția drepturilor lor în cazul în care se produce un transfer al întreprinderii sau al unor părți ale acesteia iar, conform alin. (3) transferul întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia nu pot constitui motiv de concediere individuală sau colectivă de către cedat ori de către cesionar. Or, recurenta a încălcat și aceste prevederi legale, astfel cum rezultă din cele arătate mai sus.

În consecință instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală bazată pe probele administrate.

Astfel fiind, față de cele ce preced, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul ca nefondat declarat de pârâta SC C.R.D. SA împotriva sentinței civile nr. 741 din 23 septembrie 2003 a Tribunalului Maramureș, secția civilă.

Respinge cererea privind cererea de cheltuieli de judecată formulată de intimatul-reclamant S.I.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 mai 2004.