ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2691/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanta SC A.I. SRL Drobeta Turnu-Severin

solicitat obligarea Primăriei comunei Gogoșu Mehedinți la plata sumei de

73.202.000 lei, reprezentând contravaloarea restantă a serviciilor de pază pe

care i le-a prestat pârâtei în perioada 1 mai – 1 noiembrie 1998, actualizată

la momentul judecății, precum și rezilierea contractului de prestări servicii

nr. 1/1998.

Tribunalul Mehedinți, prin sentința nr.

192 din 3 aprilie 2001, a admis acțiunea precizată, a constatat reziliat contractul

nr. 1/1998 și a obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 180.882.705

lei, reprezentând contravaloarea prestărilor de servicii actualizată cu rata inflației,

precum și la 12.411.000 lei cheltuieli de judecată.

În considerentele sentinței, s-a

reținut că nu a fost respectată obligația de plată a prestațiilor asumată prin contract

și că, la data de 1 februarie 2001, contractul a ajuns la termen.

Apelul declarat de pârâta, Primăria Gogoșu,

împotriva sentinței nr. 192/2001, a fost anulat, ca netimbrat, prin decizia nr.

871, pronunțată, la data de 10 septembrie 2001, de Curtea de Apel Craiova, secția

comercială.

Instanța de apel a reținut că nu au fost

îndeplinite cerințele fiscale prevăzute de Legea nr. 146/1997 și de O.G. nr. 32/1995,

astfel cum a fost modificată.

Împotriva deciziei pronunțată în apel

a declarat recurs, Primăria comunei Gogoșu, prin care a susținut că, în conformitate

cu art. 68 lit. f) din Legea nr. 215/2001, singurul ordonator de credite este primarul,

care, în perioada desfășurării procesului, se afla în imposibilitate de a

aproba sumele respective, care se achită din bugetul local.

A mai susținut că instanța de apel, trebuia

să mai acorde un termen pentru realizarea, în alți termeni, a procedurii de

aprobare, întrucât sumele intră în bugetul local și se plătesc din același

buget.

Recursul este întemeiat pentru următoarele

considerente:

Analizând motivele invocate de

recurentă, în raport cu prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997, privind taxele

judiciare de timbru, astfel cum a fost modificată, precum și în conformitate cu

prevederile art. 21 alin. (2) din Normele metodologice pentru aplicarea legii timbrului,

se constată că apelul era scutit de plata taxei judiciare de timbru.

Din textul articolului menționat rezultă

că beneficiază de scutire și instituțiile publice, altele decât cele enumerate de

text, pentru acțiunile și căile de atac care privesc venituri publice.

Cum cererea de chemare în judecată vizează

plăți neefectuate, care afectează bugetul local, ce se constituie din venituri

publice, greșit s-a dispus de către instanța de apel ca Primăria Gogoșu să

achite taxa judiciară de timbru pentru calea de atac promovată.

Art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995,

modificată și completată prin Legea nr. 123/1997, stabilește că, în cazul în

care nu se percepe taxă de timbru, nu se datorează nici timbrul judiciar, așa

încât, decizia pronunțată în apel va fi casată, pentru aplicarea greșită a

legii, iar cauza va fi trimisă pentru judecarea apelului la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite

recursul pârâtei, Primăria comunei Gogoșu, împotriva deciziei nr. 871 din 10 septembrie

2001 a Curții de Apel Craiova, pe care o casează și trimite cauza, pentru

rejudecarea apelului, la aceeași instanță de apel.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 21 mai 2003.