ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2691/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta SC A.I. SRL Drobeta Turnu-Severin solicitat obligarea Primăriei comunei Gogoșu Mehedinți la plata sumei de 73.202.000 lei, reprezentând contravaloarea restantă a serviciilor de pază pe care i le-a prestat pârâtei în perioada 1 mai – 1 noiembrie 1998, actualizată la momentul judecății, precum și rezilierea contractului de prestări servicii nr. 1/1998. Tribunalul Mehedinți, prin sentința nr. 192 din 3 aprilie 2001, a admis acțiunea precizată, a constatat reziliat contractul nr. 1/1998 și a obligat-o pe pârâtă să-i plătească reclamantei suma de 180.882.705 lei, reprezentând contravaloarea prestărilor de servicii actualizată cu rata inflației, precum și la 12.411.000 lei cheltuieli de judecată.

În considerentele sentinței, s-a reținut că nu a fost respectată obligația de plată a prestațiilor asumată prin contract și că, la data de 1 februarie 2001, contractul a ajuns la termen. Apelul declarat de pârâta, Primăria Gogoșu, împotriva sentinței nr. 192/2001, a fost anulat, ca netimbrat, prin decizia nr. 871, pronunțată, la data de 10 septembrie 2001, de Curtea de Apel Craiova, secția comercială. Instanța de apel a reținut că nu au fost îndeplinite cerințele fiscale prevăzute de Legea nr. 146/1997 și de O.G. nr. 32/1995, astfel cum a fost modificată. Împotriva deciziei pronunțată în apel a declarat recurs, Primăria comunei Gogoșu, prin care a susținut că, în conformitate cu art. 68 lit. f) din Legea nr. 215/2001, singurul ordonator de credite este primarul, care, în perioada desfășurării procesului, se afla în imposibilitate de a aproba sumele respective, care se achită din bugetul local.

A mai susținut că instanța de apel, trebuia să mai acorde un termen pentru realizarea, în alți termeni, a procedurii de aprobare, întrucât sumele intră în bugetul local și se plătesc din același buget. Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente: Analizând motivele invocate de recurentă, în raport cu prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997, privind taxele judiciare de timbru, astfel cum a fost modificată, precum și în conformitate cu prevederile art. 21 alin. (2) din Normele metodologice pentru aplicarea legii timbrului, se constată că apelul era scutit de plata taxei judiciare de timbru. Din textul articolului menționat rezultă că beneficiază de scutire și instituțiile publice, altele decât cele enumerate de text, pentru acțiunile și căile de atac care privesc venituri publice.

Cum cererea de chemare în judecată vizează plăți neefectuate, care afectează bugetul local, ce se constituie din venituri publice, greșit s-a dispus de către instanța de apel ca Primăria Gogoșu să achite taxa judiciară de timbru pentru calea de atac promovată. Art. 1 alin. (2) din O.G. nr. 32/1995, modificată și completată prin Legea nr. 123/1997, stabilește că, în cazul în care nu se percepe taxă de timbru, nu se datorează nici timbrul judiciar, așa încât, decizia pronunțată în apel va fi casată, pentru aplicarea greșită a legii, iar cauza va fi trimisă pentru judecarea apelului la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul pârâtei, Primăria comunei Gogoșu, împotriva deciziei nr. 871 din 10 septembrie 2001 a Curții de Apel Craiova, pe care o casează și trimite cauza, pentru rejudecarea apelului, la aceeași instanță de apel. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 21 mai 2003.