ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1395/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 443 din 23

octombrie 2002 a Tribunalului Prahova, a fost condamnat inculpatul C.G.C., zis

„J.” pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie prevăzute și pedepsite de

art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., una

săvârșită la data de 30 august 2002, în dauna părții vătămate L.R., iar

cealaltă la 5 septembrie 2002, în dauna părții vătămate M.I., la două pedepse

de câte 6 ani închisoare.

S-a dispus să execute pedeapsa cea

mai grea de 6 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a computat detenția la zi, începând cu 5 septembrie 2002.

S-a luat act că părțile vătămate nu

s-au constituit părți civile.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

La 30 august 2002, în jurul orelor

17,00, inculpatul circula în tramvai, pe traseul de la Spitalul Județean

Ploiești către centru; în stația Colinei a văzut coborând din tramvai o femeie

care avea la gât un lănțișor de aur cu medalion, moment în care a coborât din

tramvai și a pornit în urmărirea respectivei femei.

Ajungând pe str. Zefirului din

Ploiești, s-a apropiat de partea vătămată prin partea dreaptă și cu mâna

stângă, i-a smuls lănțișorul de la gât, fugind apoi în parcul Mihai Viteazul,

loc în care inculpatul a vândut lănțișorul sustras unor romi contra sumei de

1.000.000 lei.

Valoarea reală a bijuteriei era de

4.400.000 lei, așa cum a declarat partea vătămată.

La 5 septembrie 2002, în jurul

orelor 9,30, inculpatul a ajuns în zona Hotel Prahova A.C.P., atenția fiindu-i

atrasă de lănțișoarele pe care le purta partea vătămată M.I.

Inculpatul a acționat într-un mod

asemănător primei situații expuse mai sus, smulgând lănțișoarele de la gâtul

părții vătămate și fugind, apoi, pe strada Mihai Bravu.

Partea vătămată, însă, a pornit în

urmărirea inculpatului, iar în apropierea stadionului Petrolul a fost

imobilizat de un lucrător de poliție.

Valoarea lănțișoarelor a fost

stabilită la suma de 3.600.000 lei.

Împotriva acestei sentințe au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova și inculpatul C.G.C.

În motivele invocate, parchetul a

criticat hotărârea ca nelegală întrucât instanța de fond a omis să facă

aplicarea prevederilor art. 118 lit. d) C. pen., cu privire la sumele de bani

obținute de inculpat în urma săvârșirii infracțiunii.

S-a susținut că bijuteria sustrasă

de la partea vătămată L.R. a fost înstrăinată de inculpat unor persoane

neidentificate contra sumei de 1.000.000 lei, partea vătămată nefiind

constituită parte civilă în cauză, așa încât, suma respectivă este supusă

confiscării.

În esență, s-a solicitat admiterea

apelului, desființarea sentinței și confiscarea de la inculpat a sumei de

1.000.000 lei.

În apelul său, inculpatul a criticat

hotărârea ca netemeinică întrucât pedeapsa rezultantă de 6 ani închisoare este

excesiv de aspră.

S-a solicitat admiterea apelului,

desființarea sentinței și reducerea pedepsei rezultante.

Prin decizia penală nr. 603 din 18

decembrie 2002, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de Parchet și inculpat, apreciind ca fiind legală și temeinică

soluția pronunțată de instanța de fond.

Împotriva deciziei, în termen legal,

a declarat recurs inculpatul C.C., solicitând admiterea recursului, casarea

hotărârilor și, pe fond, reducerea pedepsei rezultante.

Curtea, verificând actele dosarului

cauzei, constată că recursul declarat de inculpat este nefondat pentru

următoarele considerente.

Instanța de fond a stabilit corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului, în baza probatoriului administrat,

procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor comise de către

acesta.

La individualizarea pedepsei s-au

avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., împrejurările

comiterii faptelor, gradul ridicat de pericol social al acestora, cât și

persoana inculpatului, care este recidivist, având condamnări pentru

infracțiuni de furt calificat.

În consecință, nu sunt temeiuri care

să impună reducerea pedepsei.

Față de aceste considerente, urmează

să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, conform

dispozitivului.

Văzând și dispozițiile art. 192 C.

proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.G.C. împotriva deciziei penale nr. 603 din 18 decembrie

2002 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsă durata reținerii

și arestării preventive de la 9 mai 2002, până la 19 martie 2003.

Obligă recurentul la 1.300.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, 19

martie 2003.