ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3580/2003

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 483 din 20 noiembrie

2002, Tribunalul Prahova a condamnat pe inculpatul N.M. la pedepsele de 5 ani

și respectiv 6 ani închisoare, pentru săvârșirea a două infracțiuni de

tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen. și la 3 ani

închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b)

și c) C. pen., pentru tentativă la infracțiunea de viol prevăzută de art. 20,

raportat la art. 197 alin. (1) C. pen., fapte concurente, urmând ca, după

contopirea pedepselor, inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 6 ani

închisoare și un an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b)

și e) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului, iar în baza art.

88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa de executat durata reținerii și arestării

preventive de la 2 august 2002 la zi.

În latura civilă, inculpatul a fost

obligat la despăgubiri în sumă de 5.000.000 lei către partea vătămată N.M.S.,

constituită parte civilă în cauză, luându-se act că părțile vătămate T.F.F. și

N.D.P. nu se constituie părți civile în cauză.

Inculpatul a mai fost obligat la

1.800.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut, în baza probatoriului administrat, următoarele:

Inculpatul are un mod de viață

parazitar, nu are loc de muncă din care să realizeze venituri și, pentru a-și

asigura existența, a luat hotărârea să sustragă bunuri cu volum mic și valoare

mare, respectiv lănțișoare din aur, de la gâtul unor persoane feminine.

Așa încât, la 28 mai

2002, în jurul orelor 18,30, aflându-se pe strada Bobâlna din municipiul

Ploiești, inculpatul a ajuns-o din urmă pe partea vătămată N.M.S. și i-a

sustras, prin smulgere de la gât, un lănțișor din aur în valoare de 5.000.000

lei, pe care l-a amanetat ulterior cu suma de 2.000.000 lei.

În baza unei hotărâri

infracționale distincte, la 23 iulie 2002, în jurul orelor 8,30, în același

mod, i-a sustras lănțișorul din aur părții vătămate T.F. în vârstă de 73 de

ani, care se afla în dreptul Liceului Nichita Stănescu din Ploiești,

amanetându-l, în aceleași condiții, ca și pe primul, pentru suma de 600.000

lei.

În timpul

cercetărilor efectuate în privința inculpatului, s-a mai stabilit că la 1 iunie

2001, în jurul orelor 24,00, inculpatul, aflându-se pe str. Polux din Ploiești,

a întâlnit-o pe partea vătămată N.D.P. și, profitând de faptul că nici o altă

persoană nu se mai afla, în zonă și era întuneric, a târât-o cu forța pe

aceasta în boscheții din apropiere, intenționând să întrețină relații sexuale.

Întrucât victima a început să

strige, s-au apropiat câțiva trecători, fapt ce l-a determinat pe inculpat să

renunțe la comiterea infracțiunii.

Împotriva sentinței a declarat apel

inculpatul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în

esență, că nu este vinovat pentru infracțiunea de tâlhărie reținută în sarcina

sa ca fiind comisă la data de 28 mai 2002 și nici pentru tentativă la

infracțiunea de viol, solicitând achitarea pentru aceste fapte și reducerea

pedepsei pentru infracțiunea de tâlhărie comisă în luna iulie 2002.

Prin decizia penală nr. 40 din 20

ianuarie 2003, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul declarat

de inculpat, apreciind ca fiind legală și temeinică soluția pronunțată de

instanța de fond.

Împotriva deciziei a declarat recurs

inculpatul N.M., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor și, pe

fond, reducerea pedepsei.

Verificând actele dosarului cauzei,

Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive:

Instanța de fond a stabilit corect

situația de fapt și vinovăția inculpatului, procedând la încadrarea juridică

corespunzătoare a faptelor comise de către acesta.

La individualizarea pedepselor

aplicate inculpatului s-au avut în vedere criteriile generale prevăzute de art.

72 C. pen., pericolul social ridicat al faptelor comise, persistența

infracțională a inculpatului, limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru

infracțiunile comise, precum și conduita inculpatului, care a negat comiterea

unora din fapte, încercând să se sustragă răspunderii penale.

Așa încât, în raport de toate aceste

aspecte, se apreciază că pedepsele aplicate au fost just individualizate, în

raport cu gravitatea faptelor comise, nefiind justificată solicitarea

inculpatului în sensul reducerii cuantumului pedepsei de executat.

Față de aceste considerente, urmează

să fie respins, ca nefondat, recursul declarat de inculpat, conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul N.M. împotriva deciziei penale nr. 40 din 20 ianuarie

2003 a Curții de Apel Ploiești.

Deduce din pedeapsă durata arestării

preventive de la 2 august 2002 până la 9 septembrie 2003.

Obligă recurentul la 1.500.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

septembrie 2003.