ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4018/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 408 din 17

decembrie 2002, pronunțată în fond după casare, Tribunalul Argeș a condamnat pe

inculpata G.M. la 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de loviri cauzatoare de

moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 – art. 76 C. pen.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus

suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe un termen de încercare de 4

ani.

Potrivit art. 113 C. pen., inculpata

a fost obligată la tratament medical până la însănătoșire.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut, că în noaptea de 21 aprilie 2000, după ce consumaseră

băuturi alcoolice în familie, între inculpată și tatăl său G.V. s-a declanșat

un conflict, în cadrul căruia acesta din urmă i-a cerut să părăsească

domiciliu, unde era tolerată împreună cu fiul său minor.

Fiind bruscată de acesta, inculpata

a luat de pe masa, aflată în apropiere, un cuțit de bucătărie cu care l-a lovit

pe acesta în regiunea toracică, provocându-i leziuni, care au dus la moartea

victimei.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia

penală nr. 45/ A din 18 februarie 2003, a respins, ca nefondat, apelul prin

care Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeș a solicitat casarea sentinței

pronunțate de prima instanță pentru greșita aplicare în cauză a prevederilor

art. 81 C. pen.

În considerentele deciziei se arată

că hotărârea instanței de fond este legală și temeinică sub aspectul

modalității de executare a pedepsei întrucât O.U.G. nr. 207/2000, aflată în

vigoare la data comiterii infracțiunii, respectiv 22 aprilie 2000, nu excepta

aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., referitor la suspendarea executării

pedepsei, în cazul infracțiunii prevăzută de art. 183 din același cod.

Împotriva menționatelor hotărâri,

Pachetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești a declarat recurs, în temeiul art.

385

9

pct. 14 și 17 C. proc. pen., susținând că în raport de

pericolul social sporit al infracțiunii comise, aplicarea în cauză a

prevederilor art. 81 C. pen., nu se justifică, iar pedeapsa nu este corect

individualizată. Totodată, se arată că instanțele au omis să dispună confiscarea

cuțitului corp delict, folosit la săvârșirea infracțiunii, încălcând astfel

prevederile art. 118 lit. b) C. pen.

Examinând hotărârile pronunțate, în

raport de motivele de recurs invocate, cât și din oficiu, rezultă că instanțele

au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpatei, încadrarea juridică

în prevederile art. 183 C. pen., fiind corespunzătoare.

Din probele administrate, care au

fost analizate în considerentele celor două hotărâri, rezultă, în adevăr, că la

data de 22 aprilie 2000, după ce consumaseră băuturi alcoolice, în mod

exagerat, în familie, între inculpată și tatăl său s-a declanșat un conflict,

cu manifestări violente din ambele părți, în cadrul căruia aceasta a lovit

victima, în mod spontan, cu un cuțit în regiunea toracică, producându-i

moartea.

Cu privire la pedeapsa de 2 ani

închisoare aplicată inculpatei, se constată că aceasta a fost individualizată,

la stabilirea acesteia instanța de fond având în vedere criteriile prevăzute de

art. 72 C. pen., respectiv dispozițiile din Partea generală a Codului penal,

limitele de pedeapsă prevăzute în Partea specială a aceluiași cod,

circumstanțele de fapt (infracțiunea fiind comisă pe fondul consumului exagerat

de băuturi alcoolice în familie, victima având un comportament violent în cadrul

conflictului produs), cât și de împrejurarea că inculpata suferă de o boală

psihică, având discernământul mult diminuat.

Aplicarea în cauză, însă a

prevederilor art. 81 C. pen., referitoare la suspendarea condiționată a

executării pedepsei nu se justifică, scopul sancțiunii penale, așa cum este

definit de art. 52 C. pen., neputând fi atins decât prin executarea acesteia

într-un loc de deținere. Această modalitate de executare a pedepsei se impune,

cu atât mai mult cu cât inculpata fiind bolnavă psihic, prezentând pericol

pentru ordinea publică, având nevoie de tratament adecvat într-o instituție

medicală de specialitate.

Dar hotărârile pronunțate sunt

supuse casării și cu privire la cel de al doilea motiv de recurs, instanțele

omițând să dispună, în cauză, confiscarea cuțitului corp delict, folosit de

inculpată la săvârșirea infracțiunii, obligație impusă de prevederile art. 118

lit. b) C. pen.

În consecință, recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești, fiind întemeiat, în baza art. 385

15

pct. 2 C. proc. pen., urmează a fi admisă, a se casa hotărârile atacate numai

cu privire la modalitatea de executare a pedepsei și la omisiunea aplicării

art. 118 lit. b) C. pen.

Se vor înlătura prevederile art. 81

și art. 82 C. pen., inculpata urmând că execute pedeapsa de 2 ani închisoare în

regim de detenție.

Conform art. 118 lit. b) C. pen., se

va dispune confiscarea cuțitului corp delict, folosit de inculpată la

săvârșirea infracțiunii.

Restul dispozițiilor hotărârilor

atacate se vor menține.

Onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva deciziei penale nr. 45 din

18 februarie 2003 a Curții de Apel Pitești, privind pe inculpata G.M.

Casează hotărârea atacată, precum și

sentința penală nr. 408 din 17 decembrie 2002 a Tribunalului Argeș, numai cu

privire la modalitatea de executare a pedepsei și la omisiunea aplicării art.

118 lit. b) C. pen.

Înlătură dispozițiile art. 81 și

art. 82 C. pen.

Face aplicarea art. 71 și art. 64 C.

pen., inculpata urmând a executa pedeapsa de 2 ani închisoare în regim de

detenție.

Conform art. 118 lit. b) C. pen.,

dispune confiscarea cuțitului, corp delict, folosit de inculpată la săvârșirea

infracțiunii.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a inculpatei, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 septembrie 2003.