ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 834/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 834/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Decizia

nr.834

Dosar nr.3187/2002

S-au luat în

examinare recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău

și partea civilă G.A. împotriva deciziei penale nr.186 din 30 mai 2002 a Curții

de Apel Bacău , privind pe inculpatul D.I.

S-au prezentat recurenta parte civilă G.A., asistată de apărător

ales, avocat T.A., inculpatul în stare de arest și asistat de apărător desemnat

din oficiu, avocat V.F., lipsind celelalte părți.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

Procurorul a susținut oral motivele de recurs formulate de

parchet.

Apărătorul recurentei părți civile invocă dispozițiile art.385

15

pct.2 lit.c din Codul de procedură penală. Din dosarul Curții de Apel Bacău

rezultă că partea civilă nu a fost citată și ca atare hotărârea este nelegală,

motiv pentru care se impune casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În recursul parchetului se solicită admiterea recursului.

Procurorul, în recursul părții civile arată că, în adevăr,greșit

nu a fost citată partea civilă la judecata în apel , și ca atare se impune

casarea hotărârii și trimiterea cauzei la Curtea de Apel pentru soluționarea

laturii civile.

Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursurilor

formulate ca nefondate.

Inculpatul,

în ultimul cuvânt arată că este de acord cu susținerile apărătorului.

C

U R T E A

Asupra

recursurilor de față;

In

baza lucrărilor din dosar,constată următoarele :

Prin

sentința penală nr.112 din 28 ianuarie 2002 Tribunalul Bacău, l-a condamnat pe

inculpatul D.I., la 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de

art.64 lit.a,b Cod penal, pe o durată de 3 ani.

Au

fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 Cod penal pe durata

prevăzută de art.71 Cod penal.

S-a

dispus menținerea stării de arest a inculpatului și a fost dedusă prevenția de

la 17 noiembrie 2001 la zi.

In

baza art.118 lit.b Cod penal a fost confiscată o  găleată din plastic și un

mâner.

S-a

constatat ca fiind recuperat prin plată prejudiciul în cuantum de 9.000.000 lei

reprezentând chletuieli de înmormântare.

A

fost respinsă cererea părții civile G.A. privind acordarea de despăgubiri

civile în cuantum de 21 milioane lei.

Inculpatul

a mai fost obligat la 3.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru

a pronunța această hotărâre, instanța a reținut,în fapt, că inculpatul D.I., 64

ani și victima D.V.,62 ani, frați, erau vecini și se aflau de mai mulți ani în

relații de dușmănie.

La

data de 17 noiembrie 2001, în jurul orelor 11,3o , inculpatul  D.I. a mers cu

două găleți din material plastic pentru a aduce apă de la fântâna din drum,

traseul impunând trecerea prin fața porții victimei D.V..

In

timp ce se întorcea cu gălețile pline și a ajuns în dreptul locuinței lui D.V.,

care se afla în drum, acesta s-a apropiat de inculpat, l-a prins cu mâna de

zona gurii și nasului , reproșându-i că anterior a trecut cu tractorul peste

terenul lui.

Pentru

a se apăra inculpatul a lăsat o găleată jos, aruncând apa din cealaltă spre

victimă, care, neîncetând agresiunea, a fost lovită cu găleata goală, la care

s-a rupt mânerul din plastic și care a rămas în mâna făptuitorului.

Cu

acest obiect inculpatul D.I. și-a lovit apoi fratele în cap, motivat de

agresiunea pe care o continua victima și care, în aceste împrejurări a căzut la

pământ, decedând în scurt timp.

In

conflict a intervenit și soția victimei, D.M., în mod agresiv, fiind și aceasta

lovită de inculpat.

Din

Raportul de constatare medico-legală – autopsie – al Laboratorului de medicină

legală Bacău rezultă că moartea numitului D.V. a fost violentă, datorându-se

traumatismului cranian cu hemoragie subarahnoidiană și inundație ventriculară.

Lovirea capului nu a avut intensitate mare, dar a frost

suficientă pentru a declanșa hemoragia subarahnoidiană pe un fond vascular

fragil. Între lovirea capului și hemoragia intracraniană mortală există legătură

de cauzalitate directă, ateroscleroza cerebrală având rol favorizant.

Din

Raportul de constatare medico-legală al aceluiași serviciu de medicină legală

referitor la examinarea inculpatului D.I., rezultă că acesta prezintă 2 plăgi

excoriate suborbitar, excoriație  a piramidei nazale și o plagă excoriată pe

fața laterală stg.a gâtului, produse prin lovire cu corpuri dure și zgâriere și

care necesită 3-4 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.

Instanța

a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea de omor, calificată prin

circumstanțele agravante speciale ale comiterii acesteia asupra  unei rude

apropiate și în loc public, constatând că este neîntemeiată cererea schimbării

încadrării juridice în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de

moarte.

Impotriva

acestei hotărâri au declarat apel inculpatul D.I., care a solicitat schimbarea

încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art.183 Cod penal întrucât nu

a intenționat să-și omoare fratele, cu reținerea circumstanței atenuante a

provocării, precum și, în calitate de părți civile, D.V. și D.M., prin

apărător.

Prin

decizia penală nr.186 din 30 mai 2002 Curtea de Apel Bacău a respins ca

inadmisibile apelurile declarate de  apărător în numele D.V. – victima

infracțiunii – și D.M., soția victimei, întrucât nu au în cauză calitatea de

părți civile, constituindu-se legal parte civilă G.A. .

Apelul

inculpatului a fost admis și desființând hotărârea atacată numai în ce privește

calificarea juridică și pedeapsa aplicată, instanța de control judiciar a

dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din art.174-175 lit.c,i Cod

penal cu aplicarea art.73 lit.b Cod penal, art.76 Cod penal în dispozițiile

art.183 Cod penal cu aplicarea art.73 lit.b Cod penal, art.76 alin.2 Cod penal,

temei în care a aplicat pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b Cod penal.

S-a

dispus deducerea prevenției în continuare de la 28 ianuarie 2002 la zi și

menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței apelate.

In

motivarea acestei hotărâri instanța de apel a reținut că inculpatul D.I. a

săvârșit infracțiunea  cu forma de vinovăție a praeterintenției și aceasta

rezultând atât din împrejurările obiective de comitere, instrumentul ajutător

folosit și urmările produse, cât și din constatările medico-legale aferente cu

ocazia necropsiei , care evidențiază un precedent  patologic favorizant al

victimei.

Impotriva

deciziei sus-menționate au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Bacău, care a  invocat greșita schimbare a încadrării juridice a faptei din

omor calificat în loviri sau vătămări cauzatoare de moarte și netemeinicia

aplicării și a pedepsei  complementare a interzicerii unor drepturi, care nu

este obligatorie în cauză și nici nu se impune în raport de împrejurările

săvârșirii infracțiunii și persoana inculpatului, precum și de către partea

civilă G.A., sub aspectul cazului de casare prevăzut de art.385

9

pct.21 Cod procedură penală, respectiv necitarea sa la judecata în apel.

Verificând

hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei,

Curtea constată că motivele de casare invocate își găsesc temeiul juridic în

dispozițiile art.385

9

pct.14 ,17 și 21 Cod procedură penală, însă nu

sunt fondate.

Așa

cum rezultă din mijloacele de probă, legal administrate în cauză, situația de

fapt a fost  reținută corect atât prin actul de sesizare cât și de către

instanțe.

Inculpatul

și victima, frați și vecini cu locuințele, cu vârstă înaintată, de 64 ani și,

respectiv 62 ani, se aflau  de mai multă vreme în relații de dușmănie.

Cel

care a inițiat conflictul a fost victima care,fiind sub influența alcoolului (

0,85 gr.%o alcool în sânge conform constatării medico-legale), l-a luat de gât

și de față pe inculpat în condițiile în care acesta avea mâinile ocupate cu

transportul celor două găleți cu apă.

Că

așa a început disputa rezultă din declarațiile inculpatului, ale soției

acestuia ,D.T., dar mai ales din conținutul actului medico-legal de examinare a

inculpatului – reprodus anterior- și care atestă leziunile la fața și gâtul

acestuia.

Reacția

inculpatului, în aceste condiții, are semnificația și a unui act de apărare

dar și de ripostă, de angajare în conflict, folosindu-se de obiectele  la

îndemână.

Pentru

determinarea corectă și în concret a infracțiunii săvârșite – omor  ori loviri

sau vătămări cauzatoare de moarte – este necesar să se stabilească atitudinea

subiectivă a inculpatului față de faptă și urmările acesteia.

Dacă,

în cazul infracțiunii de omor,inculpatul săvârșește fapta cu intenție, urmărind

sau acceptând producerea rezultatului, în cazul infracțiunii de loviri sau

vătămări cauzatoare de moarte, făptuitorul, prin fapta săvârșită cu intenție,

prevede, urmărește sau acceptă producerea unui anumit rezultat, dar, în

realitate, se produce un rezultat mai grav – decesul – pe care făptuitorul l-a

prevăzut, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că nu se va produce, ori nu

l-a prevăzut deși trebuia  și putea să-l prevadă .

Cum

vinovăția – ca o componentă  esențială a laturii subiective – este o problemă

internă, de voință și conștiință a  individului, determinarea formei acesteia

nu se poate realiza decât examinând actele exterioare ,fizice, de manifestare.

Sub

acest aspect, este stabilit că inculpatul în exercitarea actelor de violență,

s-a folosit de o găleată din material plastic precum și de mânerul acesteia,

din același material, cu care a lovit victima în cap,  producându-i o plagă în

vertex de 2,5 cm, fără să afecteze oasele craniului, precum și alte excoriații

în zonele malar, suborbitar și la cotul stâng.

Așa

cum rezultă din raportul de autopsie, lovitura aplicată la cap nu a avut

intensitate mare însă datorită fondului vascular fragil al victimei, a

declanșat hemoragia subarahnoidiană, existând legătură de cauzalitate între

lovire și hemoragia intracraniană.

Așa

fiind nu se poate imputa inculpatului că, lovind victima, fără intensitate

mare, o singură dată,  în cap cu găleata – obiect care,prin formă și duritate,

nu este în mod obișnuit apt pentru ucidere și cu atât mai puțin în modalitatea

în care a fost folosit la săvârșirea faptei – a urmărit sau a acceptat

suprimarea vieții victimei.

Urmarea

mai gravă produsă – decesul – datorându-se culpei inculpatului, care nu a

prevăzut deși putea și trebuia să prevadă și această consecință, la o persoană

în vârstă, instanța de apel a făcut o încadrare juridică legală în prevederile

art.183 Cod penal.

Este

exagerată și nesusținută de nici un mijloc de probă argumentația scrisă din

recurs, potrivit căreia inculpatul ar fi  aplicat asupra capului victimei mai

multe lovituri cu găleata și apoi cu mânerul acesteia, continuând aceste acte

de violență și după ce victima a căzut la pământ, fiind infirmată de actul

medico-legal de autopsie, care  consemnează o singură leziune în zona capului.

Nici

critica privind netemeinicia aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor

drepturi , nu este justificată .

Deși

potrivit legii această pedeapsă restrictivă de drepturi nu este obligatorie,

aplicarea ei,  cu funcția de a completa pedeapsa principală, datorită

caracterului infracțiunii, nu este interzisă și nu sunt argumente pentru a fi

înlăturată.

Examinând

motivul invocat prin recurs de partea civilă, se constată că, în adevăr, partea

civilă G.A. nu a fost citată la judecata în apel, la care avea calitatea de

intimată în apelul inculpatului și în cel declarat de apărător în numele D.V.

și D.M., cărora le-a fost atribuită calitatea de părți civile.

Așa

cum rezultă însă din  partea introductivă a deciziei penale atacate, intimata

parte civilă recurentă a fost prezentă la dezbaterea apelului, formulând

personal și prin apărător cereri și punând concluzii, astfel încât finalitatea

avută în vedere de lege, respectiv de a încunoștiința părțile cu privire la

data judecății pentru a-și putea exercita drepturile procesuale, este realizată

.

Față

de cele ce preced și constatând că nici din examinarea hotărârilor  conform  art.

385

9

alin.3  Cod  procedură  penală  nu  rezultă existența vreunui

caz de casare care să fie luat în considerare din oficiu, recursurile

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău și partea civilă G.A. urmează să

fie respinse ca nefondate.

In

baza art.385

17

alin.4 și art.383 alin.2 Cod procedură penală se va

deduce din pedeapsă timpul arestării preventive de la 17 noiembrie 2001 la 19

februarie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate  de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Bacău și de partea civilă G.A. împotriva deciziei

penale nr.186 din 30 mai 2002 a Curții de Apel Bacău, privind pe inculpatul D.I.

Deduce

din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 17 noiembrie

2001  la 19 februarie 2003.

Obligă

pe partea civilă G.A. la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către

stat.

Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de

300.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată,

în ședință publică, azi  19 februarie  2003.