ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 834/2003

Decizia nr.834 Dosar nr.3187/2002 S-au luat în examinare recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și partea civilă G.A. împotriva deciziei penale nr.186 din 30 mai 2002 a Curții de Apel Bacău , privind pe inculpatul D.I. S-au prezentat recurenta parte civilă G.A., asistată de apărător ales, avocat T.A., inculpatul în stare de arest și asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat V.F., lipsind celelalte părți. Procedura de citare a fost îndeplinită. Procurorul a susținut oral motivele de recurs formulate de parchet. Apărătorul recurentei părți civile invocă dispozițiile art.385 15 pct.2 lit.c din Codul de procedură penală. Din dosarul Curții de Apel Bacău rezultă că partea civilă nu a fost citată și ca atare hotărârea este nelegală, motiv pentru care se impune casarea și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În recursul parchetului se solicită admiterea recursului. Procurorul, în recursul părții civile arată că, în adevăr,greșit nu a fost citată partea civilă la judecata în apel , și ca atare se impune casarea hotărârii și trimiterea cauzei la Curtea de Apel pentru soluționarea laturii civile. Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursurilor formulate ca nefondate. Inculpatul, în ultimul cuvânt arată că este de acord cu susținerile apărătorului. C U R T E A Asupra recursurilor de față; In baza lucrărilor din dosar,constată următoarele : Prin sentința penală nr.112 din 28 ianuarie 2002 Tribunalul Bacău, l-a condamnat pe inculpatul D.I., la 6 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b Cod penal, pe o durată de 3 ani.

Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 Cod penal pe durata prevăzută de art.71 Cod penal. S-a dispus menținerea stării de arest a inculpatului și a fost dedusă prevenția de la 17 noiembrie 2001 la zi. In baza art.118 lit.b Cod penal a fost confiscată o găleată din plastic și un mâner. S-a constatat ca fiind recuperat prin plată prejudiciul în cuantum de 9.000.000 lei reprezentând chletuieli de înmormântare. A fost respinsă cererea părții civile G.A. privind acordarea de despăgubiri civile în cuantum de 21 milioane lei. Inculpatul a mai fost obligat la 3.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut,în fapt, că inculpatul D.I., 64 ani și victima D.V.,62 ani, frați, erau vecini și se aflau de mai mulți ani în relații de dușmănie.

La data de 17 noiembrie 2001, în jurul orelor 11,3o , inculpatul D.I. a mers cu două găleți din material plastic pentru a aduce apă de la fântâna din drum, traseul impunând trecerea prin fața porții victimei D.V.. In timp ce se întorcea cu gălețile pline și a ajuns în dreptul locuinței lui D.V., care se afla în drum, acesta s-a apropiat de inculpat, l-a prins cu mâna de zona gurii și nasului , reproșându-i că anterior a trecut cu tractorul peste terenul lui. Pentru a se apăra inculpatul a lăsat o găleată jos, aruncând apa din cealaltă spre victimă, care, neîncetând agresiunea, a fost lovită cu găleata goală, la care s-a rupt mânerul din plastic și care a rămas în mâna făptuitorului. Cu acest obiect inculpatul D.I.

și-a lovit apoi fratele în cap, motivat de agresiunea pe care o continua victima și care, în aceste împrejurări a căzut la pământ, decedând în scurt timp. In conflict a intervenit și soția victimei, D.M., în mod agresiv, fiind și aceasta lovită de inculpat. Din Raportul de constatare medico-legală – autopsie – al Laboratorului de medicină legală Bacău rezultă că moartea numitului D.V. a fost violentă, datorându-se traumatismului cranian cu hemoragie subarahnoidiană și inundație ventriculară. Lovirea capului nu a avut intensitate mare, dar a frost suficientă pentru a declanșa hemoragia subarahnoidiană pe un fond vascular fragil. Între lovirea capului și hemoragia intracraniană mortală există legătură de cauzalitate directă, ateroscleroza cerebrală având rol favorizant.

Din Raportul de constatare medico-legală al aceluiași serviciu de medicină legală referitor la examinarea inculpatului D.I., rezultă că acesta prezintă 2 plăgi excoriate suborbitar, excoriație a piramidei nazale și o plagă excoriată pe fața laterală stg.a gâtului, produse prin lovire cu corpuri dure și zgâriere și care necesită 3-4 zile îngrijiri medicale pentru vindecare. Instanța a reținut că inculpatul a săvârșit infracțiunea de omor, calificată prin circumstanțele agravante speciale ale comiterii acesteia asupra unei rude apropiate și în loc public, constatând că este neîntemeiată cererea schimbării încadrării juridice în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.

Impotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul D.I., care a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art.183 Cod penal întrucât nu a intenționat să-și omoare fratele, cu reținerea circumstanței atenuante a provocării, precum și, în calitate de părți civile, D.V. și D.M., prin apărător. Prin decizia penală nr.186 din 30 mai 2002 Curtea de Apel Bacău a respins ca inadmisibile apelurile declarate de apărător în numele D.V. – victima infracțiunii – și D.M., soția victimei, întrucât nu au în cauză calitatea de părți civile, constituindu-se legal parte civilă G.A.

. Apelul inculpatului a fost admis și desființând hotărârea atacată numai în ce privește calificarea juridică și pedeapsa aplicată, instanța de control judiciar a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din art.174-175 lit.c,i Cod penal cu aplicarea art.73 lit.b Cod penal, art.76 Cod penal în dispozițiile art.183 Cod penal cu aplicarea art.73 lit.b Cod penal, art.76 alin.2 Cod penal, temei în care a aplicat pedeapsa de 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b Cod penal. S-a dispus deducerea prevenției în continuare de la 28 ianuarie 2002 la zi și menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței apelate. In motivarea acestei hotărâri instanța de apel a reținut că inculpatul D.I.

a săvârșit infracțiunea cu forma de vinovăție a praeterintenției și aceasta rezultând atât din împrejurările obiective de comitere, instrumentul ajutător folosit și urmările produse, cât și din constatările medico-legale aferente cu ocazia necropsiei , care evidențiază un precedent patologic favorizant al victimei. Impotriva deciziei sus-menționate au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, care a invocat greșita schimbare a încadrării juridice a faptei din omor calificat în loviri sau vătămări cauzatoare de moarte și netemeinicia aplicării și a pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, care nu este obligatorie în cauză și nici nu se impune în raport de împrejurările săvârșirii infracțiunii și persoana inculpatului, precum și de către partea civilă G.A., sub aspectul cazului de casare prevăzut de art.385 9 pct.21 Cod procedură penală, respectiv necitarea sa la judecata în apel.

Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, Curtea constată că motivele de casare invocate își găsesc temeiul juridic în dispozițiile art.385 9 pct.14 ,17 și 21 Cod procedură penală, însă nu sunt fondate. Așa cum rezultă din mijloacele de probă, legal administrate în cauză, situația de fapt a fost reținută corect atât prin actul de sesizare cât și de către instanțe. Inculpatul și victima, frați și vecini cu locuințele, cu vârstă înaintată, de 64 ani și, respectiv 62 ani, se aflau de mai multă vreme în relații de dușmănie. Cel care a inițiat conflictul a fost victima care,fiind sub influența alcoolului ( 0,85 gr.%o alcool în sânge conform constatării medico-legale), l-a luat de gât și de față pe inculpat în condițiile în care acesta avea mâinile ocupate cu transportul celor două găleți cu apă.

Că așa a început disputa rezultă din declarațiile inculpatului, ale soției acestuia ,D.T., dar mai ales din conținutul actului medico-legal de examinare a inculpatului – reprodus anterior- și care atestă leziunile la fața și gâtul acestuia. Reacția inculpatului, în aceste condiții, are semnificația și a unui act de apărare dar și de ripostă, de angajare în conflict, folosindu-se de obiectele la îndemână. Pentru determinarea corectă și în concret a infracțiunii săvârșite – omor ori loviri sau vătămări cauzatoare de moarte – este necesar să se stabilească atitudinea subiectivă a inculpatului față de faptă și urmările acesteia.

Dacă, în cazul infracțiunii de omor,inculpatul săvârșește fapta cu intenție, urmărind sau acceptând producerea rezultatului, în cazul infracțiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, făptuitorul, prin fapta săvârșită cu intenție, prevede, urmărește sau acceptă producerea unui anumit rezultat, dar, în realitate, se produce un rezultat mai grav – decesul – pe care făptuitorul l-a prevăzut, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că nu se va produce, ori nu l-a prevăzut deși trebuia și putea să-l prevadă . Cum vinovăția – ca o componentă esențială a laturii subiective – este o problemă internă, de voință și conștiință a individului, determinarea formei acesteia nu se poate realiza decât examinând actele exterioare ,fizice, de manifestare.

Sub acest aspect, este stabilit că inculpatul în exercitarea actelor de violență, s-a folosit de o găleată din material plastic precum și de mânerul acesteia, din același material, cu care a lovit victima în cap, producându-i o plagă în vertex de 2,5 cm, fără să afecteze oasele craniului, precum și alte excoriații în zonele malar, suborbitar și la cotul stâng. Așa cum rezultă din raportul de autopsie, lovitura aplicată la cap nu a avut intensitate mare însă datorită fondului vascular fragil al victimei, a declanșat hemoragia subarahnoidiană, existând legătură de cauzalitate între lovire și hemoragia intracraniană. Așa fiind nu se poate imputa inculpatului că, lovind victima, fără intensitate mare, o singură dată, în cap cu găleata – obiect care,prin formă și duritate, nu este în mod obișnuit apt pentru ucidere și cu atât mai puțin în modalitatea în care a fost folosit la săvârșirea faptei – a urmărit sau a acceptat suprimarea vieții victimei.

Urmarea mai gravă produsă – decesul – datorându-se culpei inculpatului, care nu a prevăzut deși putea și trebuia să prevadă și această consecință, la o persoană în vârstă, instanța de apel a făcut o încadrare juridică legală în prevederile art.183 Cod penal. Este exagerată și nesusținută de nici un mijloc de probă argumentația scrisă din recurs, potrivit căreia inculpatul ar fi aplicat asupra capului victimei mai multe lovituri cu găleata și apoi cu mânerul acesteia, continuând aceste acte de violență și după ce victima a căzut la pământ, fiind infirmată de actul medico-legal de autopsie, care consemnează o singură leziune în zona capului.

Nici critica privind netemeinicia aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi , nu este justificată . Deși potrivit legii această pedeapsă restrictivă de drepturi nu este obligatorie, aplicarea ei, cu funcția de a completa pedeapsa principală, datorită caracterului infracțiunii, nu este interzisă și nu sunt argumente pentru a fi înlăturată. Examinând motivul invocat prin recurs de partea civilă, se constată că, în adevăr, partea civilă G.A. nu a fost citată la judecata în apel, la care avea calitatea de intimată în apelul inculpatului și în cel declarat de apărător în numele D.V. și D.M., cărora le-a fost atribuită calitatea de părți civile.

Așa cum rezultă însă din partea introductivă a deciziei penale atacate, intimata parte civilă recurentă a fost prezentă la dezbaterea apelului, formulând personal și prin apărător cereri și punând concluzii, astfel încât finalitatea avută în vedere de lege, respectiv de a încunoștiința părțile cu privire la data judecății pentru a-și putea exercita drepturile procesuale, este realizată . Față de cele ce preced și constatând că nici din examinarea hotărârilor conform art. 385 9 alin.3 Cod procedură penală nu rezultă existența vreunui caz de casare care să fie luat în considerare din oficiu, recursurile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău și partea civilă G.A. urmează să fie respinse ca nefondate.

In baza art.385 17 alin.4 și art.383 alin.2 Cod procedură penală se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive de la 17 noiembrie 2001 la 19 februarie 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E : Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și de partea civilă G.A. împotriva deciziei penale nr.186 din 30 mai 2002 a Curții de Apel Bacău, privind pe inculpatul D.I. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 17 noiembrie 2001 la 19 februarie 2003. Obligă pe partea civilă G.A. la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 300.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată, în ședință publică, azi 19 februarie 2003.