ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1760/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Vâlcea, prin sentința

penală nr. 82 din 13 iunie 2001, a condamnat pe inculpatul M.G. la 5 ani

închisoare și 3 ani interzicerea unor drepturi pentru infracțiunea de omor

calificat, prevăzută de art. 174, combinat cu art. 175 alin. (1) lit. c), cu

aplicarea art. 73 lit. b), art. 74 lit. a) și art. 76 lit. a) C. pen.

S-a reținut că, la 12 aprilie 2001,

inculpatul, după ce a fost lovit cu un par de fiul său, victima M.Gh.G., ce se

afla în stare de ebrietate, i-a aplicat acesteia, mai multe lovituri cu un

cuțit, producându-i leziuni, ce i-au cauzat moartea.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia

penală nr. 213 din 21 august 2001, definitivă, prin nerecurare, a admis apelul

declarat de inculpat și i-a redus pedeapsa, la 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 409 și a art. 410 alin.

(1) parte I pct. 4 teza a II-a C. proc. pen., împotriva acestei decizii a

declarat recurs în anulare, procurorul general al Parchetului de pe lângă

Curtea Supremă de Justiție, deoarece pedeapsa aplicată inculpatului, așa cum a

fost redusă, este sub limita minimă, prevăzută de lege.

Recursul în anulare este fondat.

Într-adevăr, hotărârea instanței de

control judiciar, a fost pronunțată cu încălcarea legii.

Potrivit art. 76 alin. (2) C. pen.,

în cazul infracțiunii de omor, dacă se constată că, există circumstanțe

atenuante, pedeapsa închisorii nu poate fi redusă decât până la cel mult, o

treime din minimul special.

Având în vedere că pedeapsa

prevăzută de lege pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174,

combinat cu art. 175 lit. c) C. pen., reținerea circumstanțelor atenuante,

instanța nu o putea reduce sub limita minimă de 5 ani închisoare, așa cum,

corect, dispusese, instanța de fond.

În atare situație, urmează a se

vedea că, recursul în anulare, declarat de procurorul general al Parchetului de

pe lângă Curtea Supremă de Justiție, împotriva deciziei atacate, este fondat și

a fi admis, ca atare, casându-se decizia respectivă și menținându-se, hotărârea

primei instanțe, privindu-l pe inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în

anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție, împotriva deciziei penale nr. 213/ A din 21 august 2001 a

Curții de Apel Pitești, privind pe inculpatul M.G.

Casează decizia penală nr. 213/ A

din 21 august 2001 a Curții de Apel Pitești și menține sentința penală nr. 82

din 13 iulie 2001 a Tribunalului Vâlcea, privind pe inculpatul M.G.

Pronunțată în ședință publică, azi 4

aprilie 2003.