ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3725/2006

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 53 din 13

februarie 2006 a Tribunalului Galați a fost condamnat inculpatul P.S. în baza art.

174 și art. 175 lit. c) C. pen., la 15 ani închisoare și 6 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

64 C. pen., s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului și s-a dedus din

pedeapsă durata reținerii și arestării preventive de la 10 octombrie 2005 la

zi.

S-a luat act că partea vătămată I.A.

nu s-a constituit parte civilă și s-a dispus confiscarea de la inculpat a

cuțitului corp delict, potrivit art. 118 lit. d) C. pen.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut în fapt că, în ziua de 9 octombrie 2005, în jurul orelor 18,00

– 19,00, inculpatul P.S. a venit acasă în stare de ebrietate și s-a așezat la

masă cu intenția de a consuma din mâncarea de pasăre pregătită de fratele său,

victima P.S.

Victima aflată și ea în stare de

ebrietate i-a spus inculpatului să nu mănânce din pasărea pe care el o adusese

acasă, din munca pe care o prestase.

Între cei doi frați au avut loc

discuții contradictorii și la un moment dat inculpatul i-a aplicat victimei o

lovitură cu cuțitul în zona delto-pectorală stânga, cauzându-i decesul.

Potrivit raportului de constatare

medico-legală moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se unei plăgi înțepate,

tăiate, delto – pectorale stânga, penetrante cu plagă pleuro – pulmonară lob

superior stâng, cu hemotorax stâng și insuficiență cardio - respiratorie

consecutivă.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite în baza procesului verbal de constatare a

infracțiunii întocmit de organele de urmărire penală, a actului medico-legal arătat,

a declarațiilor martorilor B.M., B.Șt.F. și C.G., probe coroborate cu

recunoașterile depline și amănunțite ale inculpatului.

Apărarea formulată de inculpat, în sensul

că ar fi incidente dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., a fost înlăturată de

instanță care a considerat că incidentul dintre cei doi frați, este imputabil

inculpatului.

Curtea de Apel Galați, secția

penală, prin decizia penală nr. 92 din 6 aprilie 2004, a respins apelul

declarat de inculpatul P.S. împotriva sentinței primei instanțe, considerând

nefondată critica formulată în sensul greșitei individualizări a pedepsei și

solicitarea de reducere a sancțiunii sub minimul legal.

Astfel, instanța de control judiciar

a considerat că pedeapsa principală a fost just individualizată la minimul

prevăzut de lege și că nu există temeiuri de reducere a sancțiunii.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen legal inculpatul P.S., care, invocând dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., a susținut că pedeapsa aplicată este prea

severă și a solicitat reducerea ei prin admiterea recursului.

Recursul declarat nu este întemeiat.

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt

și vinovăția inculpatului în săvârșirea, în ziua de 9 octombrie 2005 a

infracțiunii de omor calificat săvârșit asupra unei rude apropiate, prevăzută

de art. 174 și 175 lit. c) C. pen.

Probele administrate în cauză au

confirmat că la data arătată, inculpatul i-a aplicat fratelui său, cu deosebită

intensitate o lovitură cu un cuțit având lungimea de 15 cm în zona

delto-pectorală stânga cauzându-i decesul imediat.

Având în vedere instrumentul

folosit, intensitatea loviturii și zona vitală vizată, în mod justificat

instanțele au tras concluzia că inculpatul a acționat cu intensitate directă de

ucidere a victimei scop care a fost realizat.

Referitor la pedeapsa principală

aplicată de 15 ani închisoare se constată că aceasta a fost corect

individualizată chiar la minimul legal, avându-se în vedere, conform art. 72 C.

pen., pericolul social al faptei, împrejurările săvârșirii ei și persoana

inculpatului, care, a recunoscut și regretat fapta și nu are antecedente

penale.

Se mai constată că această pedeapsă

este de natură a asigura potrivit art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi

infracțiuni și reintegrarea în comunitate a inculpatului.

Întrucât au fost respectate

dispozițiile legale menționate iar din analiza actelor dosarului nu se constată

împrejurări cărora să le poată fi conferite semnificația juridică a

circumstanțelor atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., spre a fi posibilă

coborârea pedepsei sub minimul legal, critica formulată în sensul greșitei

individualizări nu poate fi primită.

Față de considerentele expuse,

constatând nefondat motivul de recurs invocat și neexistând cazuri de casare

din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi

luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) și a art. 192 alin. (2) din același cod, urmează a respinge, ca neîntemeiat,

recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare

către stat.

Se va deduce din pedeapsa aplicată

durata arestării preventive de la 10 octombrie 2005 la 12 iunie 2006 și se va

stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.S. împotriva

deciziei penale nr. 92/ A din 6 aprilie 2006 a Curții de Apel Galați, secția penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii

și arestării preventive de la 10 octombrie 2005 la 12 iunie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 lei, cu

titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie 2006.