ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 37/2004
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 37/2004 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2004)
Asupra recursului de față;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr.512 din 23 septembrie 2003 a fost condamnat inculpatul
M.A.
în baza art.20, raportat la art.174, 175 lit.c, cu aplicarea art.74 lit.a și 76 C. pen., la 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a și e din același cod.
S-au aplicat dispozițiile art.71 și 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus arestarea preventivă de la 8 februarie 2003 la zi.
Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 15.857.582 lei către Spitalul Municipal Turda.
S-a luat act că partea vătămată nu s-a constituit parte civilă.
Pentru a hotărî astfel instanța a reținut în fapt că, inculpatul M.A., împreună cu fratele său A.M. și cu mama lor, obișnuiau să consume băuturi alcoolice, între frați având loc dese conflicte.
La 8 februarie 2003 cei trei au valorificat fier vechi și din suma obținută de 85.000 lei, au cumpărat cinci sticle de rachiu din care au început să consume în drumul spre casă. Dintr-un container de gunoi au luat un recipient din material plastic în care se afla vin pe care de asemenea l-au băut.
In cursul serii, între inculpat și fratele său a izbucnit un scandal pe motiv că nu a fost găsită una din sticlele de rachiu, bănuindu-se reciproc că au ascuns-o. In timpul conflictului victima A.M. stătea pe pat culcat. La un moment dat inculpatul a luat un cuțit de mari dimensiuni, s-a apropiat de fratele său și pe fondul scandalului arătat i-a aplicat două lovituri în gât, una în partea dreaptă și una în stânga, mai atenuată. Lovitura din partea dreaptă a gâtului a secționat pachetul vascular subclavicular, victima pierzând mult sânge.
Imediat după aceasta inculpatul a încercat să oprească sângele victimei cu un cearceaf, după care, văzând că fratele său și-a pierdut cunoștința, l-a anunțat pe martorul P.V., vecinul său, căruia i-a spus „l-am omorât pe fratele meu”.
Martorul a văzut victima întinsă pe spate, și a chemat salvarea și poliția.
Cu aceeași ocazie inculpatul i-a arătat martorului și cuțitul, spunându-i că acest obiect a fost folosit la lovirea fratelui său.
Victima a fost transportată în comă la Spitalul Municipal Turda, unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale care i-a salvat viața.
Potrivit raportului de constatare medico-legală victima a suferit plagă înțepată cervicală bilaterală pe dreapta penetrantă, pe stânga superficială, șoc hemoragic, comă gr.III., secțiune pachet vasculat subclavicular dr., leziuni care au necesitat 16-18 zile îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața victimei.
Având în vedere conduita bună înainte de săvârșirea infracțiunii și atitudinea sinceră pe parcursul procesului penal, instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante conform art.74 lit.a C. pen., coborând pedeapsa sub minimul legal.
Curtea de Apel Cluj, secția penală, prin decizia penală nr.239 din 21 octombrie 2003 a respins apelul declarat de inculpat împotriva sentinței primei instanțe, considerând nefondate criticile formulate în principal, în sensul că fapta trebuia încadrată în dispozițiile art.182 alin.2, cu aplicarea art.73 lit.b C. pen. și în subsidiar în sensul greșitei individualizări a pedepsei prin omisiunea reținerii scuzei provocării.
Astfel, s-a constatat că fapta a fost corect încadrată în drept întrunind elementele tantativei la infracțiunea de omor calificat, că pe plan subiectiv inculpatul a acționat cu intenția de ucidere a fratelui său și că acest rezultat nu s-a produs ca urmare a îngrijirilor medicale de specialitate prompt acordate.
Totodată, s-a constatat inexistența vreunei împrejurări din cele arătate de art.73 lit.b C. pen.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul care invocând dispozițiile art.385
9
alin.1 pct.18 și 14 C. proc. pen. a susținut în principal că nu este vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost condamnat și în subsidiar că pedeapsa aplicată a fost greșit individualizată, fiind prea severă.
Recursul declarat este neîntemeiat.
Din examinarea actelor dosarului se constată că instanțele au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, în săvârșitea, în seara zilei de 8 februarie 2003 a tentativei la infracțiunea de omor calificat prevăzută de art.20, raportat la art.174, 175 alin.1 lit.c C. pen.
Probele administrate, respectiv procesul-verbal de constatare întocmit de organele de urmărire penală, actele medicale și raportul de constatare medico-legală, declarațiile martorilor, declarațiile părții vătămate și declarațiile inculpatului de la urmărirea penală și din cadrul cercetării judecătorești, au confirmat că recurentul a aplicat fratelui său o puternică lovitură cu cuțitul în partea dreaptă a gâtului cu consecința secționării pachetului vasculat subclavicular și una în stânga mai atenuată, care au generat o hemoragie puternică și intrarea în comă a celui astfel lovit.
Imediat după săvârșirea agresiunii inculpatul a recunoscut fapta față de vecinul său, martorul P.V., căruia i-a fost prezentat și cuțitul folosit.
Tot astfel, partea vătămată a relatat că a fost lovită cu cuțitul de fratele său, ca urmare a neînțelegerilor în legătură cu sticla cu băutură, negăsită.
Rezultă deci, că soluția de condamnare este conformă cu probele de vinovăție administrate, că nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată în recurs și că astfel acest motiv de casare este neîntemeiat.
Referitor la a doua critică formulată în sensul greșitei individualizări a pedepsei se constată că nici aceasta nu este întemeiată.
Astfel, respectând cerințele art.72 C. pen. instanțele, au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante potrivit art.74 lit.a C. pen., și au coborât pedeapsa, conform art.76 alin.2 din același cod, sub minimul legal.
Pedeapsa principală stabilită, de 6 ani închisoare este concordantă cu pericolul social al faptei, ține seama de împrejurările concrete ale săvârșirii infracțiunii și de elementele ce caracterizează persoana inculpatului: lipsa antecedentelor penale, conduita anterioată bună și atitudinea sinceră din timpul procesului penal.
Totodată, se mai constată că această pedeapsă este de natură a asigura, potrivit art.52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, reeducarea și reintegrarea în comunitate a inculpatului.
Intrucăt au fost respectate cerințele legale arătate și nu există temeiuri de reconsiderare a cuantumului pedepsei principale, motivul de casare invocat în sensul greșitei individualizări a pedepsei nu poate fi primit.
Față de considerentele ce preced, constatând că motivele de recurs sunt neîntemeiate și că nu subzistă cazuri de casare din cele prevăzute de art.385
9
alin.3 C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art.385
15
pct.1 lit.b din același cod, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.A., cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 9 februarie 2003 la 7 ianuarie 2004 și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A. împotriva deciziei penale nr.239 din 21 octombrie 2003 a Curții de Apel Cluj.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 9 februarie 2003 la 7 ianuarie 2004.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Definitivă.
Pronunțată, în ședință publică, azi 7 ianuarie 2004.