ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 37/2004

Asupra recursului de față;

In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.512 din 23 septembrie 2003 a fost condamnat inculpatul

M.A.

în baza art.20, raportat la art.174, 175 lit.c, cu aplicarea art.74 lit.a și 76 C. pen., la 6 ani închisoare și 2 ani interzicerea  drepturilor prevăzute de art. 64 lit.a și e din același cod.

S-au aplicat dispozițiile art.71 și 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și  s-a dedus arestarea preventivă de la 8 februarie 2003 la zi.

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 15.857.582 lei către Spitalul Municipal Turda.

S-a luat act că partea vătămată nu s-a  constituit parte civilă.

Pentru a hotărî astfel  instanța a reținut în fapt că, inculpatul M.A., împreună  cu fratele său A.M. și cu mama lor, obișnuiau să consume băuturi alcoolice, între frați având loc dese conflicte.

La 8 februarie 2003 cei trei au valorificat fier vechi și din suma obținută de 85.000 lei, au cumpărat cinci sticle de rachiu din  care au început să consume în drumul  spre casă. Dintr-un container de gunoi au luat un recipient  din material plastic în  care se afla vin pe care de asemenea l-au  băut.

In cursul serii, între inculpat și fratele său a izbucnit un scandal pe motiv că  nu a fost găsită una din sticlele de rachiu, bănuindu-se reciproc că au ascuns-o. In timpul conflictului victima A.M. stătea pe pat culcat. La un moment  dat inculpatul a luat un cuțit de  mari dimensiuni, s-a apropiat de fratele său și pe fondul scandalului  arătat i-a  aplicat două lovituri în gât, una în partea dreaptă și una în stânga, mai atenuată. Lovitura din partea  dreaptă a gâtului a secționat pachetul vascular subclavicular, victima pierzând mult sânge.

Imediat după aceasta inculpatul a  încercat să oprească sângele victimei cu  un cearceaf, după care, văzând că fratele său și-a pierdut cunoștința, l-a anunțat pe martorul P.V., vecinul său, căruia i-a spus „l-am  omorât pe fratele meu”.

Martorul a văzut victima întinsă pe spate, și a chemat salvarea și poliția.

Cu aceeași ocazie inculpatul i-a  arătat martorului și cuțitul, spunându-i  că acest obiect a fost folosit la lovirea fratelui său.

Victima a fost transportată în comă la Spitalul Municipal Turda, unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale care i-a salvat viața.

Potrivit raportului de constatare  medico-legală victima a suferit plagă înțepată cervicală bilaterală pe dreapta penetrantă, pe stânga superficială, șoc hemoragic, comă gr.III., secțiune pachet vasculat subclavicular dr., leziuni care au necesitat 16-18 zile îngrijiri medicale și care au pus în primejdie viața victimei.

Având în vedere conduita bună înainte de săvârșirea infracțiunii și atitudinea sinceră pe parcursul procesului penal, instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante conform art.74 lit.a C. pen., coborând pedeapsa sub minimul legal.

Curtea de Apel Cluj, secția penală,  prin decizia penală nr.239 din 21 octombrie 2003 a respins apelul declarat de inculpat împotriva sentinței primei instanțe, considerând nefondate criticile  formulate în principal, în sensul că fapta trebuia încadrată  în dispozițiile art.182 alin.2, cu aplicarea  art.73 lit.b C. pen. și în subsidiar în sensul greșitei individualizări a pedepsei prin omisiunea reținerii scuzei provocării.

Astfel, s-a constatat că fapta  a fost corect încadrată în drept întrunind  elementele tantativei la infracțiunea  de omor calificat, că pe plan  subiectiv inculpatul a acționat  cu intenția de ucidere a fratelui său și că acest rezultat nu s-a produs ca urmare a îngrijirilor medicale  de specialitate prompt acordate.

Totodată, s-a constatat inexistența vreunei împrejurări din cele arătate de art.73 lit.b C. pen.

Impotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul care invocând dispozițiile art.385

9

alin.1 pct.18 și 14 C. proc. pen. a susținut în principal că nu este vinovat de săvârșirea faptei pentru care a fost condamnat și  în subsidiar că pedeapsa aplicată a fost greșit individualizată, fiind prea severă.

Recursul declarat este neîntemeiat.

Probele administrate, respectiv procesul-verbal de constatare întocmit de organele  de urmărire penală, actele medicale și  raportul de constatare medico-legală, declarațiile martorilor,   declarațiile părții vătămate  și  declarațiile inculpatului de la urmărirea penală și din cadrul cercetării judecătorești, au confirmat că recurentul a aplicat fratelui său o puternică lovitură cu cuțitul în partea dreaptă a gâtului cu consecința secționării pachetului vasculat subclavicular și  una în stânga mai atenuată, care  au generat o hemoragie puternică  și intrarea în comă a celui astfel lovit.

Imediat după săvârșirea agresiunii inculpatul a recunoscut fapta față de vecinul său, martorul P.V., căruia i-a fost prezentat și cuțitul folosit.

Tot astfel, partea vătămată a relatat că a fost lovită cu cuțitul de fratele său, ca urmare a neînțelegerilor în legătură cu  sticla cu băutură, negăsită.

Rezultă deci, că soluția de condamnare este conformă cu probele de vinovăție administrate, că nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată în recurs și că astfel acest motiv de casare este neîntemeiat.

Astfel, respectând cerințele art.72 C. pen. instanțele, au reținut în favoarea inculpatului circumstanțe atenuante potrivit art.74 lit.a C. pen., și au coborât pedeapsa, conform art.76 alin.2 din același cod, sub minimul legal.

Pedeapsa principală stabilită, de 6 ani  închisoare este concordantă cu pericolul  social al faptei, ține seama de împrejurările concrete ale săvârșirii infracțiunii și de elementele ce caracterizează persoana  inculpatului: lipsa antecedentelor penale, conduita anterioată bună și atitudinea  sinceră din timpul procesului penal.

Totodată, se mai constată că această pedeapsă este de natură a asigura, potrivit  art.52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, reeducarea și reintegrarea în comunitate a inculpatului.

Intrucăt au fost  respectate cerințele  legale arătate și nu există temeiuri  de reconsiderare a cuantumului  pedepsei principale, motivul de casare invocat în sensul greșitei individualizări a pedepsei nu poate fi primit.

9

alin.3 C. proc. pen., care pot fi  luate în considerare din oficiu, Curtea, în  baza art.385

15

pct.1 lit.b din același cod, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M.A., cu  obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.

Se va deduce din pedeapsă, timpul  arestării preventive a inculpatului de la 9 februarie 2003 la  7 ianuarie 2004 și se va stabili ca  onorariul pentru  apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului  Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.A. împotriva deciziei penale nr.239 din 21 octombrie 2003 a Curții de Apel Cluj.

Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 9 februarie 2003 la 7 ianuarie 2004.

Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 7 ianuarie 2004.