ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1629/2006

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1629/2006 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2006)

Deliberând asupra recursurilor

penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 575 din 2

noiembrie 2005, Tribunalul Brașov a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen.,

schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul P.I.L. din

infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C. pen., în

cea de omor prevăzută de art. 174 C. pen.

A condamnat inculpatul, la 10 ani

închisoare, pentru săvârșirea acestei infracțiuni, cu aplicarea art. 71 și 64 lit.

a), b), c) și e) C. pen.

S-a dedus din pedeapsă perioada

reținerii și arestării preventive din 14 iulie 2005 la zi și s-a menținut

starea de arest a acestuia.

S-a constatat vă moștenitorii

victimei nu s-au constituit părți civile în cauză.

În fapt, s-a reținut că, în 13 iulie

2005, în jurul orei 18,00, inculpatul, aflat în stare de ebrietate, a venit la

domiciliul părinților săi, din comuna Ticuși jud. Brașov, unde se aflau victima

R.I., concubina acestuia, B.A.M., P.N., fratele inculpatului R.M.A., sora

victimei și concubina fratelui inculpatului.

Inculpatul s-a așezat la masă pentru

a mânca. La un moment dat i-a solicitat fratelui său bicicleta pentru a se

deplasa la serviciu însă acesta a refuzat întrucât o promisese anterior

victimei pentru a se deplasa la domiciliul părinților săi.

Inculpatul a luat un cuțit de pe

masă și l-a pus la gât fratelui său, după care a mers în curte și a tăiat

cauciucurile bicicletei cu cuțitul.

A revenit în casă și, fără a exista

o altercație cu victima, a lovit-o o dată cu cuțitul în zona inimii după care a

fugit cu cuțitul în mână după R.M.A. și B.A.M., afirmând că le va omorî și pe

ele.

După ceva timp inculpatul a ieșit

din curte și fetele au intrat în casă unde au constatat că R.I. decedase.

Împotriva hotărârii a declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul București și a criticat-o pentru greșita

schimbare a încadrării juridice a faptei, pentru neaplicarea pedepsei

complimentare a interzicerii unor drepturi, pentru durata redusă a pedepsei.

Inculpatul a declarat apel și a

solicitat reținerea de circumstanțe atenuante cu consecința reducerii pedepsei.

Examinând hotărârea atacată,

motivele de apel invocate, dispozițiile art. 371 C. proc. pen., probele

administrate în cauză, se constată următoarele:

Starea de fapt a fost reținută de

prima instanță după administrarea nemijlocită a probelor și coroborarea lor.

Încadrarea juridică a faptei a fost

schimbată în mod temeinic de instanță, întrucât nu a fost săvârșită în public,

astfel cum s-a reținut prin rechizitoriu.

Chiar dacă în locuință se aflau mai

multe persoane, reuniunea avea caracter privat, de familie, datorită relațiilor

existente între persoanele prezente: fratele său și concubina lui, fratele ei

și concubina acestuia. Între acestea existau relații de conviețuire, de

gospodărire în comun, astfel încât aceste persoane se comportau ca o familie.

Prin motivele de apel s-a apreciat

că fapta este săvârșită în public întrucât a fost comisă într-un loc

inaccesibil publicului cu intenția de a fi auzită, iar rezultatul s-a produs în

prezența a două sau mai multor persoane.

S-a constatat că susținerea este

nefondată. Fapta inculpatului s-a petrecut în interiorul locuinței. Nici o altă

persoană decât cele arătate nu a auzit sau văzut săvârșirea ei sau producerea

rezultatului. Persoanele aflate în casă se exclud datorită naturii speciale a

relațiilor dintre ele.

S-a constatat că durata pedepsei

aplicate nu corespunde scopului pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 alin.

(1) C. pen.

Criteriile generale de

individualizare judiciară a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen., nu au fost

valorizate în întregime.

Inculpatul a solicitat reținerea de

circumstanțe atenuante judiciare, însă din probele administrate nu rezultă

astfel de împrejurări.

Faptul că inculpatul a recunoscut

săvârșirea faptei, că nu are antecedente penale, că a cooperat cu organele

judiciare, că are un intelect la limită, nu pot constitui împrejurări care să

aibă consecința urmărită, în sensul reducerii pedepsei, dar sunt avute în

vedere de instanță în cadrul aprecierii circumstanțelor personale ale

inculpatului.

S-a constatat că inculpatul a

acționat astfel cum s-a reținut mai sus fără a avea nici un motiv obiectiv

pentru fapta sa. Spontaneitatea acțiunii sale confirmă tulburările de

comportament cu care a fost diagnosticat inculpatul de către medicii legiști.

Aceasta indică și gradul de periculozitate a acestei persoane care nu

acționează în limitele permise de societate.

Prin decizia penală nr. 24/ Ap din

18 ianuarie 2006, Curtea de Apel Brașov, secția penală, a dispus următoarele:

I. A admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva sentinței penale nr. 575 din 2

noiembrie 2005 a Tribunalului Brașov, pe care a desființat-o sub aspectul

individualizării judiciare a pedepsei și a neaplicării pedepsei complementare

și rejudecând în aceste limite:

A majorat pedeapsa aplicată

inculpatului P.I.L. pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174

C. pen., de la pedeapsa de 10 ani închisoare, la pedeapsa de 12 ani închisoare.

A aplicat inculpatului pedeapsa

complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe o perioadă de 5 ani de la terminarea executării pedepsei principale.

A menținut celelalte dispoziții ale

hotărârii atacate.

II. A respins apelul declarat de

inculpatul P.I.L. împotriva aceleiași sentințe.

A dedus prevenția inculpatului

începând cu data de 14 iulie 2005 la zi și a menținut în continuare starea de

arest preventiv a acestuia.

Onorariul pentru avocat oficiu, în

sumă de 1.000 lei s-a suportat din fondurile Ministerului Justiției și s-a

inclus în cheltuielile judiciare.

A obligat inculpatul să plătească

statului suma de 140 lei RON, cu titlul de cheltuieli judiciare, restul

acestora rămânând în sarcina statului.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și

inculpatul P.I.L.

Parchetul a criticat hotărârile

pronunțate, în cauză pentru nelegalitate, susținând că faptei i s-a dat o

greșită încadrare juridică.

Se arată, în motivele de recurs că

reuniunea de persoane în prezența cărora inculpatul a săvârșit infracțiunea nu

are caracterul unei reuniuni de familie, potrivit art. 152 lit. d) C. proc.

pen., având în vedere că aprecierea caracterului de „familie” trebuie raportată

la definiția din art. 149 C. pen., privind noțiunea de „rude apropiate”.

Parchetul a solicitat admiterea recursului

sub aspectul schimbării încadrării juridice în infracțiunea de omor calificat

prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., și aplicarea unei pedepse corespunzătoare

infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată.

Recursul parchetului va fi examinat,

în drept, pe dispozițiile art. 385

9

pct. 17 C. proc. pen., referitor

la greșita încadrare juridică dată faptei.

Prin recursul său, inculpatul P.I.L.

a solicitat reducerea pedepsei aplicate, pedeapsă pe care o consideră severă în

raport cu circumstanțele sale personale: tânăr, infractor primar și cu o

atitudine procesuală corespunzătoare de recunoaștere și regret a faptei comise.

În drept, inculpatul și-a întemeiat

recursul pe dispozițiile art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., referitor

la greșita individualizare a pedepsei aplicate.

Examinând hotărârile pronunțate în

cauză sub aspectele invocate de parchet și inculpat, cât și prin prisma cazurilor

de casare menționate, Înalta Curte constată că recursurile formulate nu sunt

fondate.

Astfel, se reține că în cauză a fost

corect reținută, pe baza probelor administrate, situația de fapt, care a fost

anterior expusă și căreia i s-a dat și o încadrare corespunzătoare și în drept.

Înalta Curte apreciază că, în drept,

fapta recurentului inculpat, care în data de 13 iulie 2005, în timp ce se afla

în cadrul unei reuniuni a aplicat victimei R.I. o lovitură de cuțit în zona

inimii, provocându-i decesul, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen.

Corect au reținut instanța de fond

și cea de apel că în sarcina inculpatul nu poate fi reținută infracțiunea de

omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu referire

la art. 152 lit. d) C. pen., astfel cum susține parchetul.

Săvârșirea omorului în public este

un element circumstanțial și se realizează atunci când omorul este săvârșit „în

public” în înțelesul explicat în art. 152 C. pen.

Astfel, potrivit art. 152 lit. d) C.

pen., este săvârșită în public fapta săvârșită într-o reuniune de mai multe

persoane, cu excepția acelor reuniuni care, datorită naturii relațiilor dintre

persoanele participante pot fi considerate că au un caracter de familie.

Aprecierea „caracterului de familie”

nu trebuie raportată la definițiile din art. 149 C. pen., privind noțiunea de

„rude apropiate” și respectiv art. 149

1

C. pen., privind noțiunea de

„membru de familie”, întrucât legea pe de o parte, respectiv art. 152 C. pen.,

nu face trimitere la aceste prevederi legale, iar pe de altă parte, folosește

sintagma „reuniuni care pot fi considerate că au caracter de familie”.

Folosind această sintagmă,

legiuitorul a lăsat la aprecierea judecătorului calificarea unor astfel de

reuniuni, în raport de condițiile specifice fiecărei spețe, neavând relevanță

pentru reținerea elementului circumstanțial agravant caracterul organizat sau

nu al acesteia, scopul sau durata reuniunii, ca de altfel nici legăturile de rudenie,

iar sensul legii civile, între participanți la întâlnirea respectivă.

În cauză, se constată, din actele dosarului

că, fapta a fost comisă în locuința părinților inculpatului, unde domiciliau și

fratele acestuia, martorul P.N., și sora victimei, martora R.M.A., locuință în

care se aflau în vizită victima și martora B.A.

Este cert că fapta a fost săvârșită într-o

reuniune de persoane care a avut caracter privat, de familie datorită

relațiilor dintre persoanele participante, anterior menționate.

Cum infracțiunea a fost comisă în

interiorul unei locuințe, unde avea lor o reuniune cu caracter familial, pe

fondul consumului de alcool și a unui conflict spontan datorat împrumutului

unei biciclete, nu se poate reține că aceasta a fost săvârșită în public, în

nici una din variantele prevăzute de art. 152 C. pen.

Înalta Curte constată, totodată, că pedeapsa

stabilită de instanța de apel a fost judicios individualizată în raport de criteriile

generale prevăzute de art. 72 C. pen., neexistând temeiuri pentru reducerea

acesteia.

Au fost avute în vedere atât circumstanțele

personale ale inculpatului care este tânăr, infractor primar și a avut o

atitudine procesuală corespunzătoare, dar și circumstanțele reale ale săvârșirii

faptei, respectiv modul de acțiune, obiectul letal folosit (cuțitul), precum și

urmarea socialmente periculoasă, ireversibilă de altfel a faptei.

Circumstanțele personale pozitive

ale recurentului inculpat nu pot fi reținute ca circumstanțe atenuante având în

vedere gravitatea sporită a faptei săvârșită, precum și împrejurările comiterii

acesteia.

Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată,

care de altfel a fost orientată spre minimul special prevăzut de lege,

corespunde, atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare, dublului

său scop, educativ și coercitiv, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.

În consecință, în raport de considerentele

expuse, constatând că recursurile formulate sunt nefondate, urmează ca, în baza

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să le respingă ca atare.

Se va deduce la zi din durata

pedepsei aplicate inculpatului P.I.L., durata prevenției.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de inculpatul P.I.L.

împotriva deciziei penale nr. 24/ Ap din 18 ianuarie 2006 a Curții de Apel

Brașov.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 14 iulie 2005 la

14 martie 2006.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 220 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 14

martie 2006.