ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1629/2006

Deliberând asupra recursurilor penale de față, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 575 din 2 noiembrie 2005, Tribunalul Brașov a dispus, în baza art. 334 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice a faptei săvârșite de inculpatul P.I.L. din infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 și 175 lit. i) C. pen., în cea de omor prevăzută de art. 174 C. pen. A condamnat inculpatul, la 10 ani închisoare, pentru săvârșirea acestei infracțiuni, cu aplicarea art. 71 și 64 lit. a), b), c) și e) C. pen. S-a dedus din pedeapsă perioada reținerii și arestării preventive din 14 iulie 2005 la zi și s-a menținut starea de arest a acestuia. S-a constatat vă moștenitorii victimei nu s-au constituit părți civile în cauză.

În fapt, s-a reținut că, în 13 iulie 2005, în jurul orei 18,00, inculpatul, aflat în stare de ebrietate, a venit la domiciliul părinților săi, din comuna Ticuși jud. Brașov, unde se aflau victima R.I., concubina acestuia, B.A.M., P.N., fratele inculpatului R.M.A., sora victimei și concubina fratelui inculpatului. Inculpatul s-a așezat la masă pentru a mânca. La un moment dat i-a solicitat fratelui său bicicleta pentru a se deplasa la serviciu însă acesta a refuzat întrucât o promisese anterior victimei pentru a se deplasa la domiciliul părinților săi. Inculpatul a luat un cuțit de pe masă și l-a pus la gât fratelui său, după care a mers în curte și a tăiat cauciucurile bicicletei cu cuțitul.

A revenit în casă și, fără a exista o altercație cu victima, a lovit-o o dată cu cuțitul în zona inimii după care a fugit cu cuțitul în mână după R.M.A. și B.A.M., afirmând că le va omorî și pe ele. După ceva timp inculpatul a ieșit din curte și fetele au intrat în casă unde au constatat că R.I. decedase. Împotriva hotărârii a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și a criticat-o pentru greșita schimbare a încadrării juridice a faptei, pentru neaplicarea pedepsei complimentare a interzicerii unor drepturi, pentru durata redusă a pedepsei. Inculpatul a declarat apel și a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante cu consecința reducerii pedepsei. Examinând hotărârea atacată, motivele de apel invocate, dispozițiile art. 371 C. proc.

pen., probele administrate în cauză, se constată următoarele: Starea de fapt a fost reținută de prima instanță după administrarea nemijlocită a probelor și coroborarea lor. Încadrarea juridică a faptei a fost schimbată în mod temeinic de instanță, întrucât nu a fost săvârșită în public, astfel cum s-a reținut prin rechizitoriu. Chiar dacă în locuință se aflau mai multe persoane, reuniunea avea caracter privat, de familie, datorită relațiilor existente între persoanele prezente: fratele său și concubina lui, fratele ei și concubina acestuia. Între acestea existau relații de conviețuire, de gospodărire în comun, astfel încât aceste persoane se comportau ca o familie. Prin motivele de apel s-a apreciat că fapta este săvârșită în public întrucât a fost comisă într-un loc inaccesibil publicului cu intenția de a fi auzită, iar rezultatul s-a produs în prezența a două sau mai multor persoane.

S-a constatat că susținerea este nefondată. Fapta inculpatului s-a petrecut în interiorul locuinței. Nici o altă persoană decât cele arătate nu a auzit sau văzut săvârșirea ei sau producerea rezultatului. Persoanele aflate în casă se exclud datorită naturii speciale a relațiilor dintre ele. S-a constatat că durata pedepsei aplicate nu corespunde scopului pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 alin. (1) C. pen. Criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen., nu au fost valorizate în întregime. Inculpatul a solicitat reținerea de circumstanțe atenuante judiciare, însă din probele administrate nu rezultă astfel de împrejurări.

Faptul că inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei, că nu are antecedente penale, că a cooperat cu organele judiciare, că are un intelect la limită, nu pot constitui împrejurări care să aibă consecința urmărită, în sensul reducerii pedepsei, dar sunt avute în vedere de instanță în cadrul aprecierii circumstanțelor personale ale inculpatului. S-a constatat că inculpatul a acționat astfel cum s-a reținut mai sus fără a avea nici un motiv obiectiv pentru fapta sa. Spontaneitatea acțiunii sale confirmă tulburările de comportament cu care a fost diagnosticat inculpatul de către medicii legiști. Aceasta indică și gradul de periculozitate a acestei persoane care nu acționează în limitele permise de societate.

Prin decizia penală nr. 24/ Ap din 18 ianuarie 2006, Curtea de Apel Brașov, secția penală, a dispus următoarele: I. A admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov împotriva sentinței penale nr. 575 din 2 noiembrie 2005 a Tribunalului Brașov, pe care a desființat-o sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei și a neaplicării pedepsei complementare și rejudecând în aceste limite: A majorat pedeapsa aplicată inculpatului P.I.L. pentru săvârșirea infracțiunii de omor, prevăzută de art. 174 C. pen., de la pedeapsa de 10 ani închisoare, la pedeapsa de 12 ani închisoare. A aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 5 ani de la terminarea executării pedepsei principale.

A menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. II. A respins apelul declarat de inculpatul P.I.L. împotriva aceleiași sentințe. A dedus prevenția inculpatului începând cu data de 14 iulie 2005 la zi și a menținut în continuare starea de arest preventiv a acestuia. Onorariul pentru avocat oficiu, în sumă de 1.000 lei s-a suportat din fondurile Ministerului Justiției și s-a inclus în cheltuielile judiciare. A obligat inculpatul să plătească statului suma de 140 lei RON, cu titlul de cheltuieli judiciare, restul acestora rămânând în sarcina statului. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au formulat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și inculpatul P.I.L. Parchetul a criticat hotărârile pronunțate, în cauză pentru nelegalitate, susținând că faptei i s-a dat o greșită încadrare juridică.

Se arată, în motivele de recurs că reuniunea de persoane în prezența cărora inculpatul a săvârșit infracțiunea nu are caracterul unei reuniuni de familie, potrivit art. 152 lit. d) C. proc. pen., având în vedere că aprecierea caracterului de „familie” trebuie raportată la definiția din art. 149 C. pen., privind noțiunea de „rude apropiate”. Parchetul a solicitat admiterea recursului sub aspectul schimbării încadrării juridice în infracțiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., și aplicarea unei pedepse corespunzătoare infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată. Recursul parchetului va fi examinat, în drept, pe dispozițiile art. 385 9 pct. 17 C. proc. pen., referitor la greșita încadrare juridică dată faptei.

Prin recursul său, inculpatul P.I.L. a solicitat reducerea pedepsei aplicate, pedeapsă pe care o consideră severă în raport cu circumstanțele sale personale: tânăr, infractor primar și cu o atitudine procesuală corespunzătoare de recunoaștere și regret a faptei comise. În drept, inculpatul și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., referitor la greșita individualizare a pedepsei aplicate. Examinând hotărârile pronunțate în cauză sub aspectele invocate de parchet și inculpat, cât și prin prisma cazurilor de casare menționate, Înalta Curte constată că recursurile formulate nu sunt fondate. Astfel, se reține că în cauză a fost corect reținută, pe baza probelor administrate, situația de fapt, care a fost anterior expusă și căreia i s-a dat și o încadrare corespunzătoare și în drept.

Înalta Curte apreciază că, în drept, fapta recurentului inculpat, care în data de 13 iulie 2005, în timp ce se afla în cadrul unei reuniuni a aplicat victimei R.I. o lovitură de cuțit în zona inimii, provocându-i decesul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 C. pen. Corect au reținut instanța de fond și cea de apel că în sarcina inculpatul nu poate fi reținută infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art. 175 lit. i) C. pen., cu referire la art. 152 lit. d) C. pen., astfel cum susține parchetul. Săvârșirea omorului în public este un element circumstanțial și se realizează atunci când omorul este săvârșit „în public” în înțelesul explicat în art. 152 C. pen.

Astfel, potrivit art. 152 lit. d) C. pen., este săvârșită în public fapta săvârșită într-o reuniune de mai multe persoane, cu excepția acelor reuniuni care, datorită naturii relațiilor dintre persoanele participante pot fi considerate că au un caracter de familie. Aprecierea „caracterului de familie” nu trebuie raportată la definițiile din art. 149 C. pen., privind noțiunea de „rude apropiate” și respectiv art. 149 1 C. pen., privind noțiunea de „membru de familie”, întrucât legea pe de o parte, respectiv art. 152 C. pen., nu face trimitere la aceste prevederi legale, iar pe de altă parte, folosește sintagma „reuniuni care pot fi considerate că au caracter de familie”.

Folosind această sintagmă, legiuitorul a lăsat la aprecierea judecătorului calificarea unor astfel de reuniuni, în raport de condițiile specifice fiecărei spețe, neavând relevanță pentru reținerea elementului circumstanțial agravant caracterul organizat sau nu al acesteia, scopul sau durata reuniunii, ca de altfel nici legăturile de rudenie, iar sensul legii civile, între participanți la întâlnirea respectivă. În cauză, se constată, din actele dosarului că, fapta a fost comisă în locuința părinților inculpatului, unde domiciliau și fratele acestuia, martorul P.N., și sora victimei, martora R.M.A., locuință în care se aflau în vizită victima și martora B.A. Este cert că fapta a fost săvârșită într-o reuniune de persoane care a avut caracter privat, de familie datorită relațiilor dintre persoanele participante, anterior menționate.

Cum infracțiunea a fost comisă în interiorul unei locuințe, unde avea lor o reuniune cu caracter familial, pe fondul consumului de alcool și a unui conflict spontan datorat împrumutului unei biciclete, nu se poate reține că aceasta a fost săvârșită în public, în nici una din variantele prevăzute de art. 152 C. pen. Înalta Curte constată, totodată, că pedeapsa stabilită de instanța de apel a fost judicios individualizată în raport de criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., neexistând temeiuri pentru reducerea acesteia. Au fost avute în vedere atât circumstanțele personale ale inculpatului care este tânăr, infractor primar și a avut o atitudine procesuală corespunzătoare, dar și circumstanțele reale ale săvârșirii faptei, respectiv modul de acțiune, obiectul letal folosit (cuțitul), precum și urmarea socialmente periculoasă, ireversibilă de altfel a faptei.

Circumstanțele personale pozitive ale recurentului inculpat nu pot fi reținute ca circumstanțe atenuante având în vedere gravitatea sporită a faptei săvârșită, precum și împrejurările comiterii acesteia. Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată, care de altfel a fost orientată spre minimul special prevăzut de lege, corespunde, atât prin cuantum, cât și prin modalitatea de executare, dublului său scop, educativ și coercitiv, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen. În consecință, în raport de considerentele expuse, constatând că recursurile formulate sunt nefondate, urmează ca, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să le respingă ca atare. Se va deduce la zi din durata pedepsei aplicate inculpatului P.I.L., durata prevenției.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov și de inculpatul P.I.L. împotriva deciziei penale nr. 24/ Ap din 18 ianuarie 2006 a Curții de Apel Brașov. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 14 iulie 2005 la 14 martie 2006. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 220 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 martie 2006.