ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4636/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4636/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului
de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin acțiune, reclamanții R.G. și R.N. au
solicitat, în contradictoriu cu S.C. P. Brașov și S.C. E.C. SRL, să se constate
nulitatea absolută a contractului de închiriere încheiat între cele două pârâte
la data de 15 decembrie 2000 cu privire la campingul și restaurantul C. Râșnov,
pentru fraudă la lege și cauză ilicită.
Tribunalul Brașov, prin sentința nr. 557/2001 a
admis acțiunea așa cum a fost formulată reținând în considerente că, faptic,
perfectarea contractului nu a fost precedată de o decizie luată în condițiile
Legii nr. 31/1968, împrejurare care a atras incidența dispozițiilor art. 968 C.
civ.
Apelul declarat de pârâta S.C. P. Brașov
împotriva sentinței fondului a fost admis prin decizia Curții de Apel Brașov
care a schimbat în tot sentința atacată în sensul respingerii acțiunii celor
doi reclamanți.
Instanța de apel a analizat actele dosarului și
în raport de criticile care au fost formulate a reținut că în cauză nu s-a
demonstrat încălcarea ordinii publice și a bunelor moravuri și nici că
menționatul contract încheiat de pârâte s-a bazat pe o cauză ilicită.
În concluzie, instanța de apel a reținut că nu
sunt aplicabile în cauză prevederile art. 948 alin. (4) C. civ. întrucât
directorul societății avea capacitatea de a încheia contractul de închiriere,
voința manifestată nefiind viciată sau bazată pe o cauză falsă.
Împotriva deciziei pronunțată în apel au
declarat recurs reclamanții R.N. și R.G.
Recurenții au formulat critici neîncadrate în
motivele de casare/modificare, prevăzute de art. 304 alin. (1) - (10) C. proc.
civ., prin care, în esență, au susținut că soluția adoptată de instanța de apel
nu este conformă cu acțiunea formulată, cu probele administrate și cu
dispozițiile legale invocate.
Deși s-a cerut nulitatea absolută a contractului
de închiriere încheiat de cele două pârâte, au susținut recurenții, instanța de
apel a analizat cauze de nulitate relativă care nu au fost invocate.
Au mai susținut recurenții că nu era necesară
legitimarea procesuală activă câtă vreme s-a solicitat nulitatea absolută a
contractului de închiriere, nulitate care poate fi solicitată de orice terț
care justifică un interes.
După promovarea recursului prin care reclamanții
au solicitat să fie menținută soluția primei instanțe, prin adresa de la fila
10 s-a precizat că cererea pe care au formulat-o a rămas fără obiect, pentru ca
apoi, prin adresa de la fila 21 să înștiințeze Curtea, că nu mai stăruie în
pretenții „ca urmare a vânzării unității restaurant C. Râșnov”.
Întrucât cei doi recurenți nu au renunțat expres
la judecata recursului, Curtea din analiza criticilor aduse deciziei pronunțată
de instanța de apel reține că recursul este nefondat.
Este adevărat că prin petitul acțiunii
reclamanții au solicitat nulitatea absolută a contractului pe motivul că a fost
fraudată legea cât și pentru cauză ilicită numai că cele două motive nu au fost
dovedite.
În contextul dat, pentru a se aprecia asupra
existenței primului motiv trebuia să se demonstreze încălcarea intenționată de
către părți prin utilizarea unor mijloace viclene a dispozițiilor imperative
ale legii.
Instanța de apel a reținut pe lângă calitatea de
terți a reclamanților că aceștia nu au dovedit încălcarea unor norme imperative
care să ducă la nulitatea absolută a convenției dar nu prin analiza unor motive
neinvocate, cum au susținut recurenții.
De asemenea s-a reținut corect că elementele
componente ale voinței juridice cât și cele din structura contractului care țin
de validitatea acestuia nu duc la concluzia existenței clauzei ilicite pe care
au invocat-o cei doi recurenți.
În consecință, întrucât nu sunt motive de
netemeinicie și nelegalitate dintre cele prevăzute de art. 304 alin. (1) - (10)
C. proc. civ., conform art. 312 C. proc. civ. recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de reclamanții R.G. și R.N. împotriva deciziei nr. 542 Ap din 3
octombrie 2001 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios
administrativ.
Irevocabilă.
Pronunțata în ședință publică,
astăzi 26 noiembrie 2003.