ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3771/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința nr. 289 din 19 martie

2001, Tribunalul Mureș, secția comercială, a respins acțiunea formulată de

reclamanta S.N.P. P. SA București, sucursala Peco Mureș, împotriva pârâtei S.N.T.F.M.

C.F.R. M. SA, sucursala Brașov, prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la

plata sumei de 46.547.462 lei cu titlu de daune, reprezentând contravaloarea

cantității de 5.650 kg. motorină 0,2% sulf, constatată lipsă la destinație.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut, în esență, că lipsurile de marfă constatate la destinație

s-au datorat pierderilor de produs pe parcurs, pentru care se află în culpă

predătorul, care nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute la art. 58.12 și

58.13 din Regulamentul de Transport pe C.F.R., în sensul de a verifica,

anterior încărcării mărfii, dacă mijlocul de transport este corespunzător, în

raport de natura mărfii, situație demonstrată prin faptul că, deși cisterna a

ajuns cu toate sigiliile intacte, totuși la destinație s-a constatat lipsa

parțială a mărfii, împrejurare care exclude orice culpă din partea cărăușului,

în legătură cu daunele solicitate prin acțiune.

Apelul declarat împotriva acestei

sentințe de reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Peco Mureș, a fost admis prin

decizia nr. 375/A din 3 septembrie 2001 a Curții de Apel Târgu Mureș și, în

consecință, hotărârea primei instanțe a fost schimbată în tot, în sensul

admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu consecința obligării pârâtei la

plata sumei de 46.547.462 lei cu titlu de preț prin echivalent, plus 5.216.771

lei cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut, în esență, că reclamanta a dovedit, cu procesul verbal nr. 16

din 07 iunie 2000, încheiat de o comisie legal constituită, din care a făcut

parte și un reprezentant al cărăușului, că la vagoanele cu terminațiile 3061 și

2266, expediate de P. Ploiești pentru reclamantă, s-a constatat, în stația de

destinație C.F.R. Ungheni, Mureș, nereguli comerciale, constând în lipsa unei

plombe aplicată în stația de expediție, precum și scurgeri din conținut, care

s-au produs pe timpul transportului, adică, atunci când marfa se afla în paza

juridică a cărăușului, motiv pentru care se impune a concluzionat instanța,

angajarea răspunderii acestuia cu daune, la nivelul prețului cantității de

motorină stabilită lipsă, prin cântărire la destinație.

Împotriva acestei ultime hotărâri, a

declarat recurs pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M., sucursala marfă Brașov, invocând

ca motive de modificare dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Se susținem, în esență, că soluția

dată în apel este criticabilă, sub un prim aspect, pentru faptul că instanța de

apel a dat dovadă de superficialitate în examinarea probelor de la dosar,

deoarece, din considerentele hotărârii, rezultă că, la pronunțarea deciziei, a

avut în vedere un singur proces-verbal de constatare, nr. 15/A din 07 iunie

2000, deși, în realitate, la dosar se aflau două asemenea acte, respectiv câte

unul pentru fiecare din cele două vagoane, la care, la destinație, s-au

constatat lipsuri cantitative, respectiv cisternele cu terminațiile 3061 și

2266.

De asemenea, susține pârâta în

dezvoltarea motivelor de recurs, că, chiar dacă s-ar trece peste aspectul

relevat anterior, soluția este tot discutabilă, întrucât, chiar din procesul

verbal pe care l-a luat în examinare, dar mai ales din concluziile finale ale

acestuia, rezultă că, vinovat de lipsa constatată se face predătorul (și nu

cărăușul) care, deși a declarat în documentele de transport că nu sunt scurgeri

la gurile laterale de golire (ale cisternei), această mențiune s-a dovedit a fi

neconformă cu realitatea.

Or în acest context, și ținând seama

că din comisia de constatare a făcut parte și un reprezentant al reclamantei,

care a semnat ambele procese-verbale, fără nici o obiecțiune, soluția instanței

de apel, prin care a fost angajată răspunderea cărăușului pentru marfa lipsă

constatată la destinație, deși în sarcina acestuia nu s-a reținut vreo culpă,

este netemeinică și nelegală, motiv pentru care se impune modificarea acesteia.

În subsidiar, pentru eventualitatea

că, în pofida celor arătate, instanța de recurs ar considera că, totuși,

acțiunea reclamantei este întemeiată, atunci pârâta solicită ca, în temeiul art.

85.2 din Regulamentul de Transport pe C.F.R., care stabilesc limitele

răspunderii cărăușului pentru pierderea totală sau parțială a mărfii pe timpul

transportului, să reducă suma la care a fost obligată cu titlu de daune de la

46.547.462 lei la 16.018.590 lei, care reprezintă, în fapt, prețul real al

mărfii constată lipsă la destinație.

În consecință, se solicită în

principal admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și respingerea

apelului reclamantei, iar, în subsidiar, admiterea recursului, modificarea

deciziei recurate și, pe fond, reducerea daunelor la suma de 16.018.590 lei.

Recursul pârâtei este fondat.

Este adevărat, așa cum rezultă din

probele de la dosar, că vagoanele cu terminațiile 3061 și 2266, au sosit la

destinație cu scurgeri din conținut, motiv pentru care, beneficiara reclamantă

a convocat comisia de recepție, din care a făcut parte, pe lângă un delegat

neutru, câte un reprezentant din partea reclamantei și, respectiv, al pârâtei

(cărăușului).

În prezenta comisiei, legal

constituită, s-a procedat la recântărirea vagoanelor, stabilindu-se, conform

procesului-verbal nr. 15/A din 7 iunie 2000, o lipsă de 3.700 kg. motorină la

vagonul cu terminația 3061, iar, potrivit procesului-verbal nr. 16/A din 7

iunie 2000, o lipsă de 1.950 kg. din același produs, la vagonul cu terminația

2266.

Cu privire la cauzele care au

generat lipsa cantității totale de motorină (5.650 kg.), se constată că acestea

coincid, în sensul că predătorul nu a închis complet robinetul central, ceea ce

a permis, pe parcurs, scurgeri din conținut, de circa 3-4 picături pe minut, la

vagonul cu terminația 2266, iar la vagonul cu terminația 3061, scurgerea a fost

aproximativ de grosimea unui creion.

Ca atare, cum ambele vagoane au

sosit la destinație, cu toate sigiliile intacte, comisia, legal constituită

(din care a făcut parte și un reprezentant al reclamantei care a semnat

procesele verbale fără nici o obiecțiune), a concluzionat că, vinovat de lipsa

constatată se face predătorul (și nu cărăușul) care, deși a declarat în

documentele de transport că nu sunt scurgeri la gurile laterale de golire,

această mențiune s-a dovedit a fi neconformă cu realitatea.

Față de această situație, se

constată că, într-adevăr, soluția pronunțată de instanța de apel este

rezultatul unei greșite interpretări a actului juridic dedus judecății și, în același

timp, lipsită de temei legal, motive de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8

și 9 C. proc. civ.

Așa fiind, urmează a se admite

recursul pârâtei, a se modifica decizia atacată și a se respinge apelul

reclamantei.

În raport de soluția pronunțată, se

constată că, este de prisos a se mai examina și motivele de recurs, formulate

de pârâtă, prin care aceasta a susținut, cu totul în subsidiar, că dacă se

trece peste toate apărările sale, atunci ar datora, ipotetic, cu titlu de daune,

numai suma de 16.018.590 lei, în loc de 46.547.462 lei, la cât a fost obligată

în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M.

C.F.R. M., sucursala marfă BRAȘOV împotriva deciziei nr. 375/A din 3 septembrie

2001 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și contencios

administrativ.

Modifică decizia recurată, în sensul

că respinge apelul declarat de reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Peco MUREȘ,

împotriva sentinței nr. 289 din 19 martie 2001 a Tribunalului Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședința publică,

astăzi, 2 octombrie 2003.