ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3771/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 289 din 19 martie 2001, Tribunalul Mureș, secția comercială, a respins acțiunea formulată de reclamanta S.N.P. P. SA București, sucursala Peco Mureș, împotriva pârâtei S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Brașov, prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 46.547.462 lei cu titlu de daune, reprezentând contravaloarea cantității de 5.650 kg. motorină 0,2% sulf, constatată lipsă la destinație.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că lipsurile de marfă constatate la destinație s-au datorat pierderilor de produs pe parcurs, pentru care se află în culpă predătorul, care nu și-a îndeplinit obligațiile prevăzute la art. 58.12 și 58.13 din Regulamentul de Transport pe C.F.R., în sensul de a verifica, anterior încărcării mărfii, dacă mijlocul de transport este corespunzător, în raport de natura mărfii, situație demonstrată prin faptul că, deși cisterna a ajuns cu toate sigiliile intacte, totuși la destinație s-a constatat lipsa parțială a mărfii, împrejurare care exclude orice culpă din partea cărăușului, în legătură cu daunele solicitate prin acțiune.

Apelul declarat împotriva acestei sentințe de reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Peco Mureș, a fost admis prin decizia nr. 375/A din 3 septembrie 2001 a Curții de Apel Târgu Mureș și, în consecință, hotărârea primei instanțe a fost schimbată în tot, în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu consecința obligării pârâtei la plata sumei de 46.547.462 lei cu titlu de preț prin echivalent, plus 5.216.771 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că reclamanta a dovedit, cu procesul verbal nr. 16 din 07 iunie 2000, încheiat de o comisie legal constituită, din care a făcut parte și un reprezentant al cărăușului, că la vagoanele cu terminațiile 3061 și 2266, expediate de P. Ploiești pentru reclamantă, s-a constatat, în stația de destinație C.F.R.

Ungheni, Mureș, nereguli comerciale, constând în lipsa unei plombe aplicată în stația de expediție, precum și scurgeri din conținut, care s-au produs pe timpul transportului, adică, atunci când marfa se afla în paza juridică a cărăușului, motiv pentru care se impune a concluzionat instanța, angajarea răspunderii acestuia cu daune, la nivelul prețului cantității de motorină stabilită lipsă, prin cântărire la destinație. Împotriva acestei ultime hotărâri, a declarat recurs pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M., sucursala marfă Brașov, invocând ca motive de modificare dispozițiile art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Se susținem, în esență, că soluția dată în apel este criticabilă, sub un prim aspect, pentru faptul că instanța de apel a dat dovadă de superficialitate în examinarea probelor de la dosar, deoarece, din considerentele hotărârii, rezultă că, la pronunțarea deciziei, a avut în vedere un singur proces-verbal de constatare, nr. 15/A din 07 iunie 2000, deși, în realitate, la dosar se aflau două asemenea acte, respectiv câte unul pentru fiecare din cele două vagoane, la care, la destinație, s-au constatat lipsuri cantitative, respectiv cisternele cu terminațiile 3061 și 2266. De asemenea, susține pârâta în dezvoltarea motivelor de recurs, că, chiar dacă s-ar trece peste aspectul relevat anterior, soluția este tot discutabilă, întrucât, chiar din procesul verbal pe care l-a luat în examinare, dar mai ales din concluziile finale ale acestuia, rezultă că, vinovat de lipsa constatată se face predătorul (și nu cărăușul) care, deși a declarat în documentele de transport că nu sunt scurgeri la gurile laterale de golire (ale cisternei), această mențiune s-a dovedit a fi neconformă cu realitatea.

Or în acest context, și ținând seama că din comisia de constatare a făcut parte și un reprezentant al reclamantei, care a semnat ambele procese-verbale, fără nici o obiecțiune, soluția instanței de apel, prin care a fost angajată răspunderea cărăușului pentru marfa lipsă constatată la destinație, deși în sarcina acestuia nu s-a reținut vreo culpă, este netemeinică și nelegală, motiv pentru care se impune modificarea acesteia. În subsidiar, pentru eventualitatea că, în pofida celor arătate, instanța de recurs ar considera că, totuși, acțiunea reclamantei este întemeiată, atunci pârâta solicită ca, în temeiul art. 85.2 din Regulamentul de Transport pe C.F.R., care stabilesc limitele răspunderii cărăușului pentru pierderea totală sau parțială a mărfii pe timpul transportului, să reducă suma la care a fost obligată cu titlu de daune de la 46.547.462 lei la 16.018.590 lei, care reprezintă, în fapt, prețul real al mărfii constată lipsă la destinație.

În consecință, se solicită în principal admiterea recursului, modificarea deciziei atacate și respingerea apelului reclamantei, iar, în subsidiar, admiterea recursului, modificarea deciziei recurate și, pe fond, reducerea daunelor la suma de 16.018.590 lei. Recursul pârâtei este fondat. Este adevărat, așa cum rezultă din probele de la dosar, că vagoanele cu terminațiile 3061 și 2266, au sosit la destinație cu scurgeri din conținut, motiv pentru care, beneficiara reclamantă a convocat comisia de recepție, din care a făcut parte, pe lângă un delegat neutru, câte un reprezentant din partea reclamantei și, respectiv, al pârâtei (cărăușului). În prezenta comisiei, legal constituită, s-a procedat la recântărirea vagoanelor, stabilindu-se, conform procesului-verbal nr. 15/A din 7 iunie 2000, o lipsă de 3.700 kg.

motorină la vagonul cu terminația 3061, iar, potrivit procesului-verbal nr. 16/A din 7 iunie 2000, o lipsă de 1.950 kg. din același produs, la vagonul cu terminația 2266. Cu privire la cauzele care au generat lipsa cantității totale de motorină (5.650 kg.), se constată că acestea coincid, în sensul că predătorul nu a închis complet robinetul central, ceea ce a permis, pe parcurs, scurgeri din conținut, de circa 3-4 picături pe minut, la vagonul cu terminația 2266, iar la vagonul cu terminația 3061, scurgerea a fost aproximativ de grosimea unui creion.

Ca atare, cum ambele vagoane au sosit la destinație, cu toate sigiliile intacte, comisia, legal constituită (din care a făcut parte și un reprezentant al reclamantei care a semnat procesele verbale fără nici o obiecțiune), a concluzionat că, vinovat de lipsa constatată se face predătorul (și nu cărăușul) care, deși a declarat în documentele de transport că nu sunt scurgeri la gurile laterale de golire, această mențiune s-a dovedit a fi neconformă cu realitatea. Față de această situație, se constată că, într-adevăr, soluția pronunțată de instanța de apel este rezultatul unei greșite interpretări a actului juridic dedus judecății și, în același timp, lipsită de temei legal, motive de modificare prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. Așa fiind, urmează a se admite recursul pârâtei, a se modifica decizia atacată și a se respinge apelul reclamantei. În raport de soluția pronunțată, se constată că, este de prisos a se mai examina și motivele de recurs, formulate de pârâtă, prin care aceasta a susținut, cu totul în subsidiar, că dacă se trece peste toate apărările sale, atunci ar datora, ipotetic, cu titlu de daune, numai suma de 16.018.590 lei, în loc de 46.547.462 lei, la cât a fost obligată în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M., sucursala marfă BRAȘOV împotriva deciziei nr. 375/A din 3 septembrie 2001 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială și contencios administrativ. Modifică decizia recurată, în sensul că respinge apelul declarat de reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Peco MUREȘ, împotriva sentinței nr. 289 din 19 martie 2001 a Tribunalului Mureș. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi, 2 octombrie 2003.