ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1765/2004

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 149 din 2 iunie 2003 a Tribunalului Bihor, au fost condamnați inculpații: - N.A. - B.I.A. și - S.A. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., la pedepse de câte 18 ani închisoare fiecare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de câte 5 ani fiecare. - F.Z. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174, raportat la art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 16 ani închisoare și interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de câte 5 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpaților, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedepsele aplicate durata arestului preventiv de la 26 septembrie 2001 la zi, pentru inculpații N.A., B.I.A. și S.A. și de la 17 ianuarie 2002, la zi, pentru inculpatul F.Z. În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., inculpații au fost obligați în solidar la plata sumei de 9 milioane lei cu titlu de despăgubiri civile către partea civilă B.G. S-a luat act că partea vătămată S.M. nu s-a constituit parte civilă. În baza art. 188 din Legea nr. 3/1978, inculpații au fost obligați în solidar la plata sumei de 20.108.196 lei, în favoarea părții civile Casa de Asigurări de Sănătate Bihor, cu dobânzile legale de la data pronunțării hotărârii și până la achitarea integrală a debitului.

În baza art. 191 C. proc. pen., inculpații N.A., B.I.A. și S.A. au fost obligați la câte 14.000.000 lei fiecare, iar inculpatul F.Z. la 10.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În seara zilei de 20 septembrie 2001, inculpații N.A. și B.I.A. consumau băuturi alcoolice într-un local în care se afla și victima B.G. Inculpatul B.I.A. i-a luat țigările victimei, fără a-i cere permisiunea și, la protestul acesteia, a lovit-o cu palma, ceea ce a determinat-o să ridice scaunul pentru a-l lovi. Incidentul a continuat în stradă unde, cei doi inculpați l-au lovit pe B.G. de mai multe ori cu pumnii în zona feței, declanșându-i o hemoragie nazală.

El a revenit apoi la locul faptei agitând spre agresori o lamă de coasă; după ce l-au dezarmat, inculpații l-au lovit cu pumnii și picioarele în zona capului și a stomacului, până când victima a căzut la pământ. Auzind relatarea conflictului de la N.A., la locul faptei a venit și inculpatul S.A., care a doborât-o din nou pe partea vătămată la pământ cu lovituri de picioare și, nemulțumit de rezultat, a propus să transporte victima la calea ferată, să fie tăiată de tren. În aceste împrejurări, a apărut la locul incidentului inculpatul F.Z. care, îndemnat de ceilalți, a lovit victima cu picioarele în zona pieptului, ultimul care a lovit-o fiind N.A. Toți patru, constatând că victima este în comă, au transportat-o pe brațe pe o străduță lăturalnică, neluminată și puțin circulată, unde au abandonat-o.

Victima a rămas în stradă toată noaptea, intrând în stare de hipotermie și decedând pe data de 25 septembrie 2001. Din raportul de constatare medico-legală nr. 2806/III/391 din 27 septembrie 2001 întocmit de Serviciul de medicină legală al județului Bihor, rezultă că moartea victimei a fost violentă; ea s-a datorat hematomului subdural compresiv consecutiv traumatismului cranio-cerebral cu fractură de viscero și neurocraniu. Între leziunile de la nivelul capului și decesul victimei există o legătură de cauzalitate directă. Hipotermia victimei, prin expunerea prelungită la frig a reprezentat un factor favorizant, pentru modificările hemoragice cerebrale.

Situația de fapt și vinovăția inculpaților au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de cercetare la fața locului, proces-verbal de reconstituire, acte medico-legale, declarațiile martorilor S.Z., K.A.L., E.I.F., S.Z.G., N.A.N., B.A., Z.S., F.D., S.A., A.I., procese-verbale de confruntare, declarațiile inculpaților, care nu au recunoscut săvârșirea infracțiunii reținute în sarcina lor. Curtea de Apel Oradea, prin decizia penală nr. 219 din 20 noiembrie 2003, a respins ca nefondate recursurile inculpaților, dispunând obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de câte 6 milioane lei, din care 800.000 lei reprezintă onorariul apărătorilor din oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiției.

S-a menținut starea de arest a inculpaților și s-a dedus perioada executată la zi. Împotriva acestei decizii penale au declarat recurs în termen legal inculpații. Inculpații N.A., B.I.A. și S.A. au solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și, în principal, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., cu reținerea circumstanței atenuante, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. În subsidiar, s-a solicitat reindividualizarea pedepselor aplicate în sensul reducerii cuantumului acestora. Temeiul juridic al recursurilor îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 17 și 14 C. proc. pen. Inculpatul F.Z. a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate și, în principal, achitarea în temeiul dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc.

pen. În subsidiar, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen. Într-un al doilea subsidiar, s-a solicitat reducerea pedepsei aplicate inculpatului prin reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante, prevăzute de art. 74 și art. 76 C. pen. Temeiul juridic al recursului îl constituie dispozițiile art. 385 9 pct. 18, 17 și 14 C. proc. pen. Examinând recursurile, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acestea nu sunt fondate. Din analiza materialului probator administrat în cauză rezultă că instanțele de judecată au stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpaților, dând faptelor săvârșite de aceștia încadrarea juridică legală și temeinică.

Probele administrate pe parcursul procesului penal au fost judicios interpretate și analizate, din conținutul lor, rezultând că inculpații N.A., B.I.A., S.A. și F.A. au acționat cu intenția de a-l ucide pe B.G.; din multitudinea și intensitatea loviturilor aplicate, zonele vizate, împrejurarea că patru bărbați tineri au acționat energic împotriva unuia singur și mai vârstnic decât ei, din faptul că au abandonat victima pe timp de noapte și în frig, neluând nici o măsură de sesizare a instituțiilor autorizate, inculpații au putut să prevadă rezultatul letal al faptelor lor și, chiar dacă nu l-au urmărit, au acceptat posibilitatea producerii lui. Toți inculpații au aplicat victimei lovituri la cap, iar conduita victimei demonstra în mod evident că necesită îngrijiri medicale, fiind lipsită de reacție după consumarea agresiunii.

Toți inculpații au decis ca victima să fie transportată în afara zonei mai circulate, astfel ca posibilitățile de a fi văzută și ajutată să fie mai reduse, acceptând riscul ca peste noapte, la sfârșitul lunii septembrie, aceasta să moară. În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în cauză nu se impune schimbarea încadrării juridice în infracțiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., întrucât de esența laturii subiective a acesteia este neprevederea rezultatului letal sau credința că acesta nu se va produce, ceea ce nu corespunde situației deduse judecății. Incidentul a fost generat de conduita agresivă a inculpatului B.I.A. și chiar dacă victima a încercat să riposteze, probele administrate în cauză au dovedit că atitudinea acesteia a fost repede anihilată de inculpați.

În aceste condiții, în cauză nu se impune reținerea circumstanței atenuante, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., conduita victimei fiind consecința, urmarea, iar nu cauza agresiunii a cărei victimă a fost. Înalta Curte de Casație și Justiție constată că pedepsele aplicate inculpaților au fost just individualizate, fiind puse în valoare toate criteriile generale, prevăzute de art. 72 C. pen. Pedepsele aplicate sunt orientate spre minimul special prevăzut de lege, fiind rezultatul analizării datelor, privind modul periculos în care s-a săvârșit fapta, dar și a datelor privind persoana inculpaților, a poziției lor procesuale. Prin cuantumul lor, pedepsele stabilite sunt în măsură să asigure reeducarea și reintegrarea socială a inculpaților, potrivit cerințelor art. 52 C. pen.

Pentru aceste considerente, constatând că sunt nefondate criticile formulate de recurenții N.A., B.I.A. și S.A., împotriva deciziei instanței de control judiciar, Înalta Curte de Casație și Justiție, urmează să respingă recursurile acestora ca nefondate. Neîntemeiat se dovedește și recursul declarat de inculpatul F.Z. Considerentele prezentate mai sus, privind justețea modului în care a fost stabilită situația de fapt și a fost reținută vinovăția inculpatului, precum și încadrarea juridică dată faptei săvârșită de acesta sunt pe deplin valabile și în cazul acestui recurent. Este neîndoios că și inculpatul F.Z. a lovit victima în torace și la cap, declarațiile martorilor S.Z. și K.A.L. fiind edificatoare în acest sens.

Conduita agresivă a inculpatului s-a integrat în ansamblul manifestărilor de violență a căror victimă a fost B.G., F.Z. devenind coautor al uciderii acestuia. Pedeapsa aplicată inculpatului F.Z. a fost individualizată în raport de contribuția efectivă a acestuia la comiterea infracțiunii și de datele sale personale, în conformitate cu dispozițiile art. 72 și art. 52 C. pen. Inculpatul a negat săvârșirea infracțiunii, astfel că în cauză nu există motive de reținere în favoarea sa a dispozițiilor art. 74 și art. 76 C. pen. Pentru aceste motive, neexistând temeiuri de achitare a sa, de schimbare a încadrării juridice sau de modificare a pedepsei aplicate, recursul inculpatului F.Z. se va respinge ca nefondat.

Timpul reținerii și arestării preventive se va deduce din pedepsele aplicate inculpaților N.A., B.I.A., S.A. de la 26 septembrie 2001, la 31 martie 2004, iar pentru inculpatul F.Z. se va deduce arestul preventiv de la 17 ianuarie 2002, la 31 martie 2004. Recurenții inculpați vor fi obligați la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariile apărătorului din oficiu desemnat pentru apărarea inculpaților S.A. și B.I.A., fiind avansată din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art. 385 9 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 385 17 alin. (4) C. proc. pen., art. 88 C. pen., art. 192 și art. 193 C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații N.A., B.I.A., S.A. și F.Z., împotriva deciziei penale nr. 219/ A din 20 noiembrie 2003 a Curții de Apel Oradea. Deduce din pedepsele aplicate, timpul reținerii și al arestării preventive de la 26 septembrie 2001, la 31 martie 2004, pentru inculpații N.A., B.I.A., S.A. și timpul arestării preventive de la 17 ianuarie 2002, pentru inculpatul F.Z. Obligă pe recurenții inculpați N.A. și F.Z. la plata sumei de câte 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar pe inculpații B.I.A., și S.A. la plata sumei de câte 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 400.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpaților, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 31 martie 2004.