ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2853/2003

Asupra recursurilor de față, În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1111 din 26 noiembrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală, în baza art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) ind.1 lit. a), cu aplicarea art. 99 și urm. C. pen., l-a condamnat pe inculpatul F.F. la 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen. S-a computat prevenția inculpatului de la 1 mai, la 26 noiembrie 2002 și a fost menținută starea de arest a inculpatului. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) ind.1 lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul B.C.C., la o pedeapsă de 9 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

S-a computat prevenția și pentru acest inculpat de la 6 mai 2002, la 26 noiembrie 2002 și în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 26, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) ind.1 lit. a), cu aplicarea art. 75 lit. a) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul B.A.V., la o pedeapsă de 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. A computat prevenția inculpatului de la 1 mai, la 26 noiembrie 2002 și a menținut starea de arest a inculpatului. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c și a alin. (2) ind.1 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., l-a condamnat pe inculpatul C.M.C. la 8 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

A computat prevenția inculpatului de la 1 mai 2002, la 26 noiembrie 2002 și a menținut starea de arest a inculpatului. Inculpații au fost obligați în solidar, inculpatul F.F. în solidar și cu partea responsabilă civilmente F.L., să achite părții vătămate H.A.P., un milion lei, echivalentul în lei a 100 dolari SUA, la punerea în executare, 20 milioane lei, cu titlu de daune materiale și 300 milioane lei, cu titlu de daune morale. Inculpații au fost obligați la cheltuieli judiciare statului, iar inculpatul F.F., în solidar, cu partea responsabilă civilmente F.L. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: La data de 1 mai 2002, Poliția comunei Bragadiru a fost sesizată de cetățeanul turc P.O., despre faptul că tatăl său P.H.A.

de 52 de ani, cetățean turc, aflându-se în noaptea de 30 aprilie 2002, pe raza comunei Bragadiru, a fost deposedat, prin violență, de patru indivizi, de următoarele bunuri: 350 dolari SUA, 2.000.000 lei, un telefon, un inel din aur cu piatră neagră, pantofi, un pachet de țigări și o brichetă. După ce l-au deposedat de bani și obiecte, cei patru inculpați au mers în București, unde, în mai multe baruri de noapte, au cheltuit suma de 2 milioane lei, schimbând, de asemenea, 100 dolari SUA, pe care i-au împărțit, revenind fiecăruia, câte 800.000 lei. În momentul în care s-au despărțit, suma de 250 dolari SUA, a rămas la inculpatul B.C.C., iar telefonul mobil și ghiulul au rămas la inculpatul B.A.V.

și F.F., care urma să le amaneteze a doua zi, banii obținuți, urmând să-i împartă. Din actele și lucrările dosarului instanța a reținut că inculpații sunt autorii faptelor, pentru care au fost trimiși în judecată. Procesul verbal de percheziție întocmit cu ocazia percheziției efectuate la domiciliul inculpatului B.A.V., atestă că au fost găsite telefonul mobil, un inel tip ghiul bărbătesc, sustrase de la partea vătămată. De asemenea, a fost găsită o geacă de culoare neagră, având în unul din buzunare, suma de 600.000 lei, despre care, inculpatul B.A.V. a precizat că îi aparțin inculpatului F.F. În momentul identificării inculpatului C.M.C., a predat suma de 200 dolari SUA, declarând că aceasta provine din săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, din noaptea de 30 aprilie 2002. Împotriva sentinței au formulat apel inculpații, pentru nelegalitatea și netemeinicia pedepselor aplicate și cu privire, la latura civilă a cauzei.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 125 din 6 martie 2003, a admis apelurile declarate de inculpații F.F., B.C.C., C.M.C. și B.A.V. și a desființat parțial sentința nr. 1111 din 28 noiembrie 2002 a Tribunalului București, secția I penală, numai cu privire la latura civilă a cauzei, și pe fond: A constatat recuperat parțial prejudiciul cauzat părții vătămate. A obligat în solidar pe inculpați, inculpatul F.F. în solidar cu partea responsabilă civilmente la 2.000.000 lei și la echivalentul în lei a sumei de 100 dolari SUA, la data plății cu titlu de daune materiale și la 100.0000.000 lei daune morale . Au fost menținute celelate dispoziții ale sentinței. A fost dedusă prevenția inculpaților și s-a dispus suportarea onorariilor pentru avocații din oficiu, ce au asigurat apărarea inculpaților, din fondul Ministerului Justiției.

Instanța de control judiciar a constatat că prima instanță a condamnat pe inculpați, pentru faptele imputate prin actul de inculpare, la fel, reținând corect și împrejurările în care acestea s-au săvârșit. Tot așa, la individualizarea judiciară a pedepselor, instanța a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 72 C. pen., cuantumurile de pedeapsă fiind bine proporționate, față de gravitatea faptei comise. Instanța fondului, însă, a greșit, cu privire la modul de soluționare a laturii civile a cauzei. Obligarea inculpaților la plata sumei de 320.000.000 lei și echivalentul în lei a sumei de 100 dolari SUA, reprezentând 20.000.000 lei daune materiale și 300.000.000 lei daune morale, este neîntemeiată.

Din procesul verbal de percheziție domiciliară efectuat la locuința inculpatului B.A.V. și declarația părții vătămate, făcută în instanță, rezultă că s-a recuperat suma de 250 dolari SUA, ghiulul din aur, o pereche de pantofi, un milion lei și telefonul mobil din prejudiciul reclamat de partea vătămată, 350 dolari SUA, 2 milioane lei, un telefon mobil și un inel cu piatră neagră și câteva obiecte de îmbrăcăminte. Ca urmare, în lipsa unei motivări adecvate a instanței fondului, a modului de soluționare a laturii civile, pe baza probelor existente, s-a conchis că partea vătămată nu și-a recuperat echivalentul în lei a 100 dolari SUA și suma de 2.000.000 lei, reprezentând valoarea unui milion lei nerecuperat precum și, contravaloarea, unor bunuri, de asemenea, nerecuperate.

S-a mai reținut că și daunele moale acordate sunt nejustificate în raport de zilele de îngrijiri medico-legale ale părții vătămate, de 35-40 de zile, astfel încât o sumă de 100.000.000 lei, poate constitui o reparație corespunzătoare pentru aceasta. Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, au declarat recursuri inculpații F.F., B.A.V., B.C.C. și C.M.C., fără a le motiva în scris. În ședința publică de azi 13 iunie 2003, inculpații B.A.V. și F.F., prin apărătorul din oficiu, au solicitat, în principal, achitarea, susținând că ei, n-ar fi comis fapta iar, în subsidiar, reducerea pedepselor, care ar fi greșit, individualizate. Ceilalți inculpați recurenți, B.C.C. și C.M.C., prin apărător, au solicitat reducerea pedepselor, pe care le consideră netemeinice, fiind greșit individualizate.

Recursurile sunt nefondate. Astfel, primul motiv de recurs, invocat de recurenții B.A.V. și F.F., prin care solicită achitarea, nu poate fi primit, atâta timp cât din probele dosarului și anume procesele verbale încheiate coroborate cu declarațiile părții vătămate și unele declarații ale inculpaților, rezultă că partea vătămată a fost deposedată de bunurile reclamate, în noaptea de 1 mai 2002, prin violență, de patru indivizi, care în urma investigațiilor făcute de organele de urmărire penală, s-au dovedit a fi inculpații, deci, inclusiv, inculpații B.A.V. și F.F. În aceste condiții, solicitarea celor doi inculpați de a fi achitați nu poate fi luată în considerație, fiind făcută de circumstanță, fără vreo bază legală în probele dosarului.

De altfel, aceeași este situația și în ce privește motivul de recurs comun, invocat de cei patru recurenți, referitor la individualizarea pedepselor. Inculpații, prin felul brutal, violent, în care au acționat asupra victimei, cetățean turc, deposedându-l de bani și bunuri mobile, au comis o infracțiune de tâlhărie, cu un grad ridicat de pericol social, concret, sancționată de instanțe, prin prisma criteriilor de individualizare, prevăzute în art. 72 C. pen. În raport cu cele arătate, recursurile declarate de inculpații F.F., B.A.V., B.C.C. și C.M.C., dovedindu-se a fi nefondate, vor trebui respinse, ca atare, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menținându-se astfel, hotărârea atacată.

Se va deduce, conform art. 88 C. pen., din pedepsele avute de executat de către inculpat, timpul petrecut în detenție preventivă, de către fiecare inculpat. Văzând și reglementarea plății cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariilor de avocat, pentru apărarea din oficiu, ce se vor avansa din fondul Ministerului Justției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpații F.F., B.A.V., B.C.C. și C.M.C., împotriva deciziei nr. 125 din 6 martie 2003 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedepse, timpul arestării preventive a inculpaților F.F., B.A.V. și C.M.C., de la 1 mai 2002 și de la 6 mai 2002, pentru inculpatul B.C.C., la 13 iunie 2003. Obligă pe fiecare inculpat la plata sumei de câte1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 13 iunie 2003.