ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2603/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1797 din 30

mai 2006 Tribunalul Harghita a respins excepția lipsei calității procesuale

active a reclamanților, invocată de pârâți; a admis acțiunea formulată de

reclamanții S.C.L. și S.K. împotriva pârâților Primarul municipiului Miercurea Ciuc,

K.F.I., K.I.P. și K.I.B.; a anulat dispoziția nr. 4/2006 emisă de pârâtul

Primarul municipiului Miercurea-Ciuc și a dispus restituirea în natură a

imobilului situat în municipiul Miercurea-Ciuc, județul Harghita, înscris în

C.F. nr. 5554/l/C sub nr. top 2723/2/1, compus din spațiu comercial în

suprafață de 32 mp aflat la parter, cu terenul aferent construcției, după cum

urmează: cota de câte ⅓ parte din imobilul susmenționat restituie în

natură reclamanților S.C.L. și S.K., iar cota le ⅓ parte rămasă se

restituie pârâților F.I., K.I.P. și I.K. moștenitorii defunctei I.K.

Tribunalul a reținut că demersurile

întreprinse de moștenitori, respectiv pârâții, pentru restituirea mobilului au

caracterul unor acte de conservare a dreptului celorlalți coproprietari care,

ar fi decăzuți din drepturile lor; nu are relevanță că reclamanții nu au

formulat cerere de restituire a imobilului prin intermediul executorului

judecătoresc, atâta timp cât cererea întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 10/2001

expediată prin poștă, este asimilată notificării în cazul în care este însoțită

de actele doveditoare, dispoziția a cărei anulare se cere este eronată în ce

privește cotele stabilite pentru moștenitori.

Împotriva sentinței au declarat apel

pârâții persoane fizice invocând greșita aplicare a Legii nr. 120/2001 și

faptul că instanța nu s-a pronunțat asupra valabilității unor înscrisuri depuse

la dosar.

Curtea de Apel Tg. Mureș prin

decizia civilă nr. 213A din 18 decembrie 2006 a admis apelul, a modificat

parțial sentința în sensul respingerii acțiunii, menținând restul

dispozițiilor.

Recursul declarat de reclamanți a

fost admis de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia civilă nr. 7369

din 2 noiembrie 2007, care a casat decizia atacată și a trimis spre rejudecarea

apelului reținând că din interpretarea art. 4 al Legii nr. 10/2001 anterior

modificării, în vigoare la data soluționării contestației, rezultă că cererea

de acordare a măsurilor reparatorii formulată de succesorii proprietarului reprezintă

un act de conservare și nu de dispoziție, care nu implică forma autentică a

împuternicirii și care se justifică prin principiul potrivit căruia

coindivizarii se reprezintă unii pe ceilalți în privința acestor acte de

conservare.

Rejudecând după casare Curtea de

Apel Tg. Mureș prin decizia civilă nr. 104 A din 15 decembrie 2008 a respins

apelul declarat de pârâți.

În considerentele deciziei s-a

reținut că instanța de fond a făcut o aplicare corectă a textului de lege în

condițiile în care o respins excepția lipsei calității procesuale active a

reclamanților, fapt confirmat și prin considerentele deciziei I.C.C.J. care

amintește interpretarea corectă a art. 4 din Legea nr. 10/2001, anterior

modificării prin Legea nr. 247/2005, in vigoare la data soluționării

contestației, cu precizarea că cererea de acordare a măsurilor reparatorii

formulată de succesorii proprietarului imobilului preluat abuziv reprezintă un

act de conservare și nu de dispoziție.

In altă ordine de idei s-a constatat

că reclamanții sunt frații numitei I.K., autoarea cererii de restituire in

natură a mobilului preluat abuziv pe care au împuternicit-o cu procura specială

pentru formularea cererii de restituire a imobilului în litigiu.

Așa fiind s-a considerat că I.K. în

calitate de soră a reclamanților a formulat o cerere de restituire în natură a

imobilului preluat de câtre stat de la părinții acestora, fapt ce a condus la

dreptul fraților acesteia de a redobândi dreptul de proprietate asupra

imobilului naționalizat de către stat.

Împotriva deciziei instanței de apel

a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului Miercurea Ciuc, în temeiul art.

304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.

4 alin. (4) din Legea 10/2001 potrivit cărora de cotele moștenitorilor legali

care nu au formulat notificare profită moștenitorii care au depus în termen

cererile de restituire. Ca atare, faptul că dispoziția contestată a fost emisă

doar în favoarea moștenitorilor notificatoarei decedate este în concordanță cu

aceste prevederi, în condițiile în care reclamanții nu au depus cereri de

restituire în termenul legal.

Recursul nu este fondat.

In speță, problema calității

persoanelor îndreptățite la restituirea imobilului a fost soluționată

irevocabil prin decizia de casare a Înaltei Curți, care a fost respectată

întocmai de instanța de trimitere, conform art. 315 C. proc. civ., astfel încât

acest aspect nu mai poate fi invocat pe calea recursului.

In cauză, notificarea privind

restituirea imobilului a fost formulată în termenul legal de către I.K.

Ecaterina, sora reclamanților. Semnatara notificării a decedat anterior

emiterii deciziei contestate, respectiv la data de 9 august 2003, motiv pentru

care dispoziția nr. 4/2006 a fost emisă în favoarea moștenitorilor acesteia,

pârâții din cauză.

Conform procurilor speciale depuse

la filele 9 și 10 ale dosarului de fond, datate anterior formulării cererii de

restituire a imobilului, reclamanții au mandatat-o pe sora lor, I.K.E., pentru

a întreprinde toate demersurile privind restituirea proprietății autorilor lor.

Având în vedere aceste aspecte,

precum și dispozițiile art. 4 ale Legii 10/2001, în vigoare la data emiterii

deciziei contestate, instanța de casare a statuat că notificarea formulată de sora

reclamanților reprezintă un act de conservare în privința căruia coproprietarii

se reprezintă unii pe ceilalți.

Ca atare, în cauză nu sunt

aplicabile dispozițiile art. 4 alin. (4) din redactarea Legii 10/2001 după

modificarea prin Legea 247/2005, astfel cum susține recurentul.

Față de aceste considerente recursul

este nefondat și se va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâtul Primarul Municipiului Miercurea Ciuc împotriva deciziei nr.

104 A din 15 decembrie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Tg. Mureș, secția

civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 aprilie 2010.