ÎCCJ, Secția penală

Asupra

plângerii de față;

în baza

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin

sesizarea adresată Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 14 aprilie

2009, petiționarul G.I.C., deținut în Penitenciarul Giurgiu, a formulat

plângere împotriva lucrării nr. 357/C2/11788/2008 din 31 decembrie 2008 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, arătând că nu i-au

fost respectate mai multe drepturi prevăzute de Codul de procedură penală. A

susținut că nu a fost audiat conform dispozițiilor legale, că au fost comise

abuzuri de mai mulți magistrați de la Înalta Curte de Casație și Justiție, si

că o doamnă judecător face trafic de influență către mai mulți judecători care

au în competență soluționarea plângerilor sale.

Analizând

actele și lucrările din dosar, Înalta Curte constată că plângerea formulată de

petiționarul G.I.C. este inadmisibilă, întrucât plângerea formulată de acesta

nu vizează o rezoluție dată în condițiile prevăzute de art. 278/1 C. proc. pen.

Prin

adresa nr. 11788/2008 din 12 mai 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, aflată la fila 6 din

dosar, se menționează că prin adresa comunicată la data de 31 decembrie 2008,

petiționarului i-a fost explicată competența de cercetare a DNA și i s-a

solicitat să formuleze plângere sau denunț conform dispozițiilor procedurale în

ipoteza în care are cunoștință de săvârșirea unor infracțiuni de corupție.

Astfel,

în cauză nu se atacă o soluție de netrimitere în judecată dispusă de procuror

și, în consecință, nu s-a declanșat procedura specială reglementată în

condițiile art. 275-278/1 C. proc. pen. Nu au aplicabilitate nici dispozițiile

art. 222 alin. (7) C. proc. pen. sau ale art. 278/1 alin. (13) din același cod

consecință, în raport de lipsa unor elemente ce ar putea caracteriza juridic

plângerea, fie ca mod de sesizare a organului de urmărire penală sau ca

plângere împotriva soluției dispusă de procuror.

Conform

dispozițiilor art. 275-278 C. proc. pen., împotriva rezoluției de neîncepere a

urmăririi penale sau, după caz, a celorlalte soluții de clasare sau netrimitere

în judecată, persoana nemulțumită se poate adresa instanței de judecată.

Astfel, în prezenta cauză, nu există o soluție de neîncepere a urmăririi

penale, care să poată constitui obiectul analizei instanței de judecată sub

aspectul legalității și temeiniciei .

De

asemenea, prin decizia 57 din 24 septembrie 2007 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, Secțiile Unite, s-a stabilit că plângerea îndreptată împotriva

măsurilor luate sau a actelor efectuate de procuror ori în baza dispozițiilor

date de acesta, altele decât rezoluțiile sau ordonanțele procurorului de

netrimitere în judecată, reglementate de dispozițiile art. 278/1 C. proc. pen.,

este inadmisibilă.

Astfel,

dispozițiile art. 278/1 C. proc. pen. instituie limitativ controlul judiciar

numai asupra temeiniciei soluțiilor de netrimitere în judecata în raport cu

cercetările efectuate în cazul actelor premergătoare sau al urmăririi penale,

fiind evident că în cazul celorlalte măsuri sau acte ale procurorului, sau

efectuate pe baza dispozițiilor date de acesta, un asemenea control din partea

judecătorului nu poate avea loc. S-a stabilit ca în măsura în care nu sunt

vizate prevederile art. 278/1 C. proc. pen., orice alte măsuri sau acte ale

procurorului ori efectuate în baza dispoziției sale nu sunt supuse plângerii,

ce se poate adresa judecătorului în temeiul acestui text de lege.

Î

n

consecință, în raport de actele dosarului și față de prevederile legale

plângerea este inadmisibilă, atâta timp cât nu are o reglementare legală,

urmând a fi respinsă, ca atare.

Î

n

temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. obligă petiționarul la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca inadmisibilă, plângerea

formulată de petiționarul G.I.C. împotriva lucrării nr. 357/C2/11788/2008 din

31 decembrie 2008 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție.

Obligă petiționarul să plătească suma de

50 lei cheltuieli judiciare către stat.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 26 mai 2009.