ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 581/2003

Asupra recursului de față:

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul

Satu Mare prin sentința civilă nr. 44 din 29 ianuarie 2001 a admis acțiunea

reclamantului F.P.S. București și a obligat pârâta S.N.P. P., sucursala P. Satu

Mare, la plata sumei de 93.475.558 lei reprezentând daune interese moratorii

pentru plata cu întârziere a dividendelor datorate pe anul 1997, calculate la

nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D. la depozitele constituite de persoanele

juridice pe termen de un an.

Pentru

a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că pârâta a plătit suma

de 447.100.662 lei, reprezentând dividende aferente anului 1997 la 21

septembrie 1998 și nu la termenul de grație stabilit pentru 15 aprilie 1998,

astfel că datorează daune interese moratorii.

Prin

decizia civilă nr. 307 din 12 iunie 2001, Curtea de Apel Oradea a respins ca

nefondat apelul declarat de pârâtă împotriva hotărârii instanței de fond.

Împotriva

menționatei decizii, pârâta S.N.P. P. S.A., sucursala P. Satu Mare, a declarat

recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând în

concluzie admiterea recursului, casarea ambelor hotărâri și respingerea

acțiunii reclamantei A.P.A.P.S. București.

În

criticile formulate recurenta susține în esență că instanțele nu au ținut cont

de cererea de amânare depusă la primul termen de judecată de la fond, prin care

a solicitat acordarea unui nou termen de judecată pentru lipsă de apărare, ca

urmare a imposibilității de prezentare a consilierului juridic, fiindu-i astfel

lezat dreptul la apărare.

Recursul

nu este fondat.

Curtea

analizând hotărârea prin prisma criticilor formulate, constată că acestea nu

sunt de natură a conduce la casarea deciziei recurate, în speță nefiind

întrunită nici una din situațiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.

Conform

art. 156 C. proc. civ. instanța poate să dea un singur termen pentru lipsă de

apărare, temeinic motivată.

După

cum se poate observa aceasta este o facultate atribuită instanței și nu o

obligație, rămânând la aprecierea sa acordarea sau nu a termenului solicitat.

Așa

fiind, în mod corect instanța a respins cererea pârâtei privind acordarea unui

termen pentru lipsă de apărare, reținând că pârâta nu a produs nici o probă

care să justifice admiterea cererii de amânare și nici nu a solicitat amânarea

pronunțării pentru a depune concluzii scrise, mai mult decât atât aceasta nu a

depus întâmpinare și nu a produs nici o dovadă în apărarea sa.

De

altfel pârâta invocă în apel și în recurs numai probleme de ordin procedural,

care vizează principiul dreptului la apărare, fără să facă critici pe fondul

cauzei.

Față

de toate aceste considerente, cum hotărârea instanței de apel este temeinică și

legală, urmează ca potrivit dispozițiilor art. 316 C. proc. civ., să se

respingă recursul pârâtei ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de pârâta S.N.P. P. S.A., sucursala

P. Satu Mare, împotriva deciziei nr. 307 din 12 iunie 2001 a Curții de Apel

Oradea, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 4 februarie 2003.